AZI, FOOZIE AR FI ÎMPLINIT 55 DE ANI…

Acest text a fost scris cu multă vreme în urmă pentru un proiect peste care, din păcate, s-a așternut praful uitării. Totuși, cum imaginea lui Foozie este ca o oglindă peste fața căreia prafului nu-i este permis să existe, am decis să public această prezentare a lui în cuvinte, azi, când el ar fi împlinit 55 de ani, dacă timpul ar mai fi avut răbdare…

***

Născut pe 25 octombrie 1962 la Flămânzi, în  judeţul Botoşani, o comună mică din nord-estul României, Dumitru BERBUNSCHI este întruchiparea poveştii copilului sărac ce a ajuns prin muncă grea şi neîntreruptă să-şi realizeze visul, vis ce, atunci, în anii copilăriei lui, părea atât de distant şi greu de atins ca şi ducerea la bun sfârșit a ideii de trimitere a unor oameni pe Lună.

Viaţa lui nu a fost uşoară, asemănătoare cu cea a oamenilor din mediul rural care trăiau într-o ţară sufocată de comunism şi de „prietenia” fratelui mai mare de la răsărit.

Primul contact cu rigoarea vieţii oamenilor în uniformă şi începutul concret al drumului ce avea să-l ducă în carlinga supersonicului MiG-21 a avut loc odată cu admiterea la Liceul Militar „Ştefan cel Mare” de la Câmpulung Moldovenesc în anul 1978. Următorii patru ani au reprezentat formarea celui ce peste ani va ajunge un respectat pilot de vânătoare. Tot în această perioadă, adolescentul BERBUNSCHI începe să cocheteze cu scrisul, descătuşând izvorul ce va naşte scrieri de o frumuseţe şi o sensibilitate aparte, scrieri ce au inspirat, inspiră şi vor mai inspira un număr pe veci necunoscut de tineri, dintre care unii vor alege, poate, să ducă mai departe strălucirea Aripilor Româneşti.

După absolvirea cursurilor liceale militare în anul 1982, a urmat admiterea la Şcoala Militară de Ofițeri Activi de Aviaţie „Aurel Vlaicu” de la Boboc, leagănul zburătorilor României, unde visul şi chemarea pentru zbor şi-au găsit împlinirea, iar „microbul” zborului a pătruns în sânge, pentru  a nu-l mai părăsi vreodată. În acei patru ani de şcoală a zborului, Dumitru BERBUNSCHI a devenit „Foozie”, membru al exclusivistului club al piloţilor militari, punând bazele pilotului care, după ani şi ani de zbor în supersonice de culoarea argintului, va intra în şi mai exclusivista castă a instructorilor de zbor, punând manşa supersonicului MiG-21 în mâinile altor piloţi, după cum și el a fost instruit astfel.

Anul 1986 va marca intrarea lui în lumea războinicilor aerieni din Regimentul 86 Aviație Vânătoare de la Borcea şi începutul altui drum, la fel sau poate chiar mai greu, de autoperfecţionare în arta luptei aeriene. Acolo, la Borcea, va cunoaşte oameni care îl vor influenţa enorm, motivându-l să zboare, să scrie, să iubească, să trăiască. Dacă Dorel LUCA îi va fi unul dintre modele pilotului militar Foozie, scriitorului Dumitru BERBUNSCHI îi va fi mentor Doru DAVIDOVICI, cel care-l va încuraja să continue într-un mod caracteristic, nedându-i alt sfat în afară de unul singur: să scrie aşa cum simte, fără să ţină cont de părerea celor din jur. Dumitru BERBUNSCHI a urmat acest sfat, creându-şi propriul stil, acela de a scrie direct din adâncul sufletului, punând pe hârtie o lucrare de întindere mare (cartea „Semne de cer senin”), precum şi un mare număr de articole, toate având ca subiect viaţa oamenilor ce au culoarea cerului în inimi şi pe epoleţi, spulberând câte ceva din umbra anonimatului aşezată nedrept peste imaginea acestei profesii celeste, semiobscuritate impusă de rigorile lumii militare ale căror legi domnesc în universul războinicilor aerieni.

În anul 2005, considerând că în toate lucrurile bune şi frumoase trebuie să existe o măsură, Dumitru BERBUNSCHI a executat ultimul zbor cu avionul MiG-21 LanceR (varianta modernizată a „eroului” cărţii „Semne de cer senin”) la Borcea – aerodromul vieţii sale, locul unde a zburat şi luptat 18 ani (cât vârsta pe care o împlineşte anul acesta fiica sa, Sânziana, lumina ochilor săi) – pe data de 8 aprilie 2005, când, ce ciudată coincidenţă…, lumea creştină – şi nu numai – conducea pe ultimul drum pe cel ce a fost călăuza spirituală a lumii, în persoana Sfinţiei Sale Papa Ioan Paul al II-lea.

Dumitru BERBUNSCHI a încheiat o viaţă de pilot militar, în care a atins un înalt nivel de măiestrie profesională – ultimele funcţii avute în cadrul ierarhiei bazei aeriene Borcea fiind de instructor-şef coordonare zbor şi comandant de escadrilă aviaţie vânătoare-bombardament – pentru a începe o altă viaţă, legată – logic şi normal – tot de zbor, aceea de redactor-şef al revistei „Cer Senin”, unde frumuseţea stilului său literar poate fi admirată în fiecare articol ce îmbogățește paginile revistei. […]

***

Considerând că în toate lucrurile bune şi frumoase trebuie să existe o măsură” sunt cuvintele lui. Nu a vrut să intre în detalii, nici măcar să amintească motivul pentru care a fost nevoit să lase manșa. Nu a vrut să dea bolii notorietate, după cum procedează mass-media cu criminalii și violatorii, ci a preferat să creeze aceste cuvinte atât de simple și elegante…

Foozie a fost diferit ca om, ca gândire, de majoritate, iar lucrul acesta s-a văzut. Mă întreb, privind în urmă, oare ce ar mai fi creat în acești aproape nouă ani de când nu mai este cu noi?…

Sunt multe întrebări fără răspuns în ceea ce-l privește și știu că nu voi afla niciodată ce vreau să aflu…

Tot ce-mi rămâne este să nu las fir de praf pe oglinda imaginii lui și nici candela memoriei lui să se stingă. Cât voi putea, o voi face, apoi, ne vom reîntâlni…

 

Cu durere în suflet,

Poetu’

25 octombrie 2017

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Evocări și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s