Noi nu glorificăm războiul

Au fost destul de multe voci care ne-au întrebat de unde pasiunea noastră pentru aviaţia militară, arme şi armate, pentru lumea militară, în general.
Au fost şi altele care ne-au catalogat drept adoratori ai războiului, drept iubitori ai armelor care ucid oameni şi ai violenţei armate.
Au fost unii care ne-au bătut obrazul, întrebându-ne de ce promovăm armele şi războiul în conştiinţa tinerilor din zilele noastre, ale căror minţi deja sunt pline de jocuri violente.
Adevărul este diferit de ce cred aceşti oameni care, probabil, nici nu cunosc sensul termenului „pasiune”.
În primul rând, să ne-nţelegem: armele, de fapt şi de drept, nu ucid decât dacă sunt în mâinile celor care vor s-a facă. O grenadă nu explodează decât dacă i se scoate cuiul, un glonţ nu pleacă spre ţintă decât dacă trăgaciul este apăsat de degetul unui om, iar racheta de aviaţie nu părăseşte lansatorul decât dacă primeşte o comandă electrică pentru asta, comandă provenită din postul de pilotaj. În puţine vorbe, adevărul adevărat este că armele nu ucid, ci oamenii o fac.
Războiul a fost, este şi va fi o parte integrantă a existenţei noastre ca specie – suntem o specie războinică şi, fără să ne ascundem după deget, aşa vom rămâne, iar dacă cineva crede că ne vom învinge latura autodistructivă şi vom îmbrăţişa pacea eternă, poate fi acuzat cel puţin de naivitate. Ar fi excelent dacă aşa s-ar întâmpla lucrurile, dacă am abandona calea războiului şi ne-am concentra pe lucrurile care sunt cu adevărat importante pentru progresul real al omului, dar nu poţi lupta cu propria-ţi condiţionare decât după ce ai atins un înalt nivel spiritual, or asta, la nivelul speciei, este un deziderat de atins peste secole, poate, în cazul în care se doreşte acest lucru şi se acţionează în consecinţă cu intense eforturi volitive.
Adevărul este că noi nu glorificăm războiul, noi nu promovăm armele din dorinţa de-a stârni interesul pentru posibilităţile lor distructive. Războiul este regres pentru specia umană şi distrugere pentru mediul înconjurător, războiul este haos, războiul este suferinţă şi războiul este moarte, oricât de avansate ar fi armele ce sunt sau vor fi utilizate. Războiul nu este de dorit în nicio situaţie, trebuind a fi ales atunci când orice altă cale a fost declarată drept imposibil a fi urmată.
Pasiunea noastră pentru arme este legată strict de informare, informare ce este extrem de importantă în vremurile în care trăim. Nu ştim când sau unde va izbucni viitorul război, pentru că trăim vremuri volatile, în care conceptul de război a suferit schimbări, a „evoluat”, căpătând forme şi sensuri mai nuanţate, dar distrugerea opozantului, oricare ar fi acesta, rămânând drept prioritară prin orice mijloace. Informând asupra vectorilor de ducere a războiului şi asupra mişcărilor de trupe din diferite colţuri de lume, asupra evenimentelor din lumea kaki, nu facem decât să creştem gradul de înţelegere al lumii în care trăim, în general, şi, poate, să creştem gradul de supravieţuire al indivizilor informaţi în caz de conflict.
Pasiunea noastră pentru arme este legată strict de ştiinţa care stă în spatele armamentului, şi nu trebuie să ezităm în a recunoaşte că progresul omenirii a fost asigurat de industria militară, de aplicaţiile militare ale celor mai noi descoperiri în domeniul tehnicii şi tehnologiei, descoperiri ce au fost impulsionate tocmai de necesitatea dezvoltării panopliei de armament. Categoric, dacă sumele exorbitante ce s-au folosit de-a lungul timpului pentru cercetarea, dezvoltarea şi producţia în serie a armamentului ar fi fost utilizate în alte domenii, cum ar fi sănătatea sau educaţia sau eradicarea sărăciei la nivel mondial, cu siguranţă că acum am fi fost departe, ca şi specie. Dar lucrurile nu stau aşa şi nici nu se întrevede la orizont schimbarea în modul de gândire al clasei conducătoare, iar aplicaţiile militare ale ştiinţei vor continua să fie motorul de dezvoltare al omenirii. Noi, ca şi pasionaţi, nu ne putem limita în a „admira” o armă fără încercăm să-i cunoaştem atât principiul de funcţionare, cât şi elementele constructive, fără să cunoaştem din punct de vedere ştiinţific domeniul în care ne-am „specializat”, uneori fără voia noastră.
Pasiunea noastră pentru arme este legată strict de omul care utilizează armamentul, de luptător şi de calităţile lui. Dintotdeauna, casta războinicilor a înglobat în rândurile ei indivizi aleşi cu grijă, posesori ai unor calităţi fizice şi psihice atent selecţionate şi cultivate, deoarece de calităţile acestei caste depindea însăşi supravieţuirea unui popor. Aceste concepte s-au perpetuat până în zilele noastre şi vor continua să fie pe primul plan, deoarece omul din spatele armei este mult mai important decât arma din faţa omului. Din punct de vedere tehnologic, o armată poate fi construită într-o scurtă perioadă de timp, să zicem o jumătate de an, dar din punct de vedere operaţional, o armată eficientă se construieşte în ani de zile. Complexitatea în continuă creştere a armamentului este o sabie cu două tăişuri, deoarece oferă precizie şi letalitate, dar cere operatori extrem de bine pregătiţi, iar soldatul viitorului nu va mai fi un simplu „trăgător”, ci un adevărat „manager de sisteme combative”. Noi admirăm şi acordăm o atenţie deosebită omului de sub haina militară deoarece el este esenţa unei armate, iar admiraţia noastră este legată de calităţile pe care el le are şi trebuie să le aibă. Luând drept exemplu aviaţia militară şi omul care stă în postul de pilotaj, pilotul militar, admiraţia pentru această categorie de forţe armate este admiraţia pentru perfecţiunea umană, atât mentală, cât şi fizică, perfecţiune de care pilotul militar se apropie cel mai mult dintre toţi luptătorii unei armate, este admiraţia pentru nivelul superior de pregătire pe care un pilot militar este nevoit să-l atingă în scopul de-a supravieţui – în primă fază – zborului militar, şi de a-l supune, prin deprinderi şi experienţă, în continuare. Poate nicăieri mai mult ca în aviaţia militară omul nu este mai important, mai vital operării eficiente a „sistemului de sisteme de armament” ce îi este dat spre întrebuinţare, calitatea lui ca fiinţă umană fiind extrem de ridicată, iar perioada de pregătire pentru atingerea nivelului de operare eficientă întinzându-se pe foarte mulţi ani şi fiind mare consumatoare de resurse. El, omul, este unul dintre elementele centrale ale interesului nostru în arta militară, fiind un „obiect de studiu” fascinant şi mereu plin de surprize.
În final, trebuie să mai clarificăm un lucru: noi, ca şi pasionaţi, cunoaştem efectele armelor şi ravagiile pe care le poate produce războiul, şi în niciun caz nu ne identificăm cu cei care-l aleg drept modus operandi – suntem în afara oricărei doctrine politice şi nu sprijinim nicio orânduire care-l impune atunci când alte căi sunt de preferat. Unii dintre noi au activat în armată, au tras cu armamentul de infanterie şi au aruncat grenade în poligon, au aprins încărcături de explozibil şi au participat la aplicaţii cu trageri de luptă, au fost în poligoane şi au văzut efectul la ţintă al proiectilelor de calibru mic şi mare, al bombelor de aviaţie şi al rachetelor aer-sol, cunosc (parte din) regulile întrebuinţării în luptă a navelor militare, infanteriei, tancurilor şi aviaţiei militare, şi au mulţi ani în spate de când studiază acest domeniu, poate chiar zeci de ani. Ştim că „frumuseţea” şi „perfecţiunea” tehnologică a unei arme ascund în spatele lor, în scopul respectivei arme, distrugerea unei sau a unor fiinţe umane, iar asta nu este ceva ce dorim, aprobăm sau sprijinim.

Nu, noi nu glorificăm războiul.

 
Semnat,
http://www.aripi-argintii.ro
https://povestideaerodrom.wordpress.com

***

Ce părere aveţi de acest articol?
Cine mai aderă la acest manifest?

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Realitate și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Noi nu glorificăm războiul

  1. Tinel spune:

    Nu cred ca e normal sa confunzi glorificarea razboiului cu apararea patriei , mai ales in aceste vremuri in care armata e din ce in ce mai slaba iar anumiti vecini din ce in ce mai agresivi…
    Cei care sunt intr-adevar de bunacredinta , ar trebui sa se gandeasca la vechea zicala ,,si vis pacem para bellum ” – Daca vrei pace ,pregateste-te de razboi –
    E mai actuala ca oricand !

  2. tuteasca spune:

    Sunt absolut de acord. Am scris si cu alta ocazie, descrierea unor scene sangeroase de razboi (intr-o carte dedicata luptatorilor aviatori) nu este o defulare a unui autor care iubeste violenta ci, din contra, o avertizare, o incercare de a descuraja elanurile razboinice ale oricarei persoane rationale.
    Descrierea armamentului modern, asa cum spune si autorul interventiei de mai sus, nu inseamna ca e bine ca exista, inseaa doar ca exista si nu poate fi ignorat.

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s