Gândul săptămânii (LIII)

SECUNDA CÂT O VIAŢĂ

Te-ai aflat vreodată într-o situaţie limită?
Ai privit vreodată moartea în ochi?
Ai simţit vreodată cum apele timpului îşi îngheaţă curgerea, iar fluviul gândurilor tale începe a curge către înapoi, către rădăcinile fiinţei tale?
Ţi-ai perceput vreodată întreaga ta viaţă condensată între baierele unei clipite, etalată simţurilor tale într-un eveniment de o stranietate şocantă, pe care nu-l vei putea uita nici dacă vei dori cu ardoare acest lucru?
Dacă ai simţit răceala fierului de coasă arzându-ţi tâmpla, atunci te numeri printre cei care cunosc senzaţia pe care încerc s-o descriu.
Ai perceput şi tu cum toată încordarea cruntă a momentului a pus în mişcare un mecanism psihic cu origini necunoscute, despre care ai auzit vorbindu-se cum se vorbeşte despre legende, dar pe care n-ai crezut vreodată că vei ajunge să-l cunoşti atât de bine, trăindu-i desfăşurarea.
Ai simţit şi tu cum totul îngheaţă în faţa ochilor tăi larg deschişi, lumină, sunet şi mişcări, timp şi spaţiu încremenite-ntr-o imobilitate pe care mintea ta conştientă nu-i poate înţelege originea. Pentru tine, atunci şi acolo, timpul nu mai e timp, iar spaţiul nu mai e spaţiu.
Ai simţit şi tu cum privirea străpunge vălul materiei împietrite din jurul tău şi se întoarce spre propriul tău interior, proiectându-se departe şi iluminând colţuri ascunse din tine printr-un fenomen rar şi necunoscut ţie, pe care-l trăieşti cu o intensitate fantastică şi pe care-l vei înţelege numai atunci când el se va fi încheiat, iar tu vei rămâne cu rămăşiţele senzaţiilor trăite şi şuvoiul de întrebări ce nu va conteni să curgă.
Vezi cu atoatevăzătorii ochi ai minţii locuri, oameni şi evenimente din istoria ta, le percepi simultan, dar într-o anumită ordonare ale cărei reguli îţi scapă atunci, când eşti în mijlocul uraganului de senzaţii. Auzi şoapte, vorbe, strigăte şi zgomote, simţi atingeri, mângâieri, îmbrăţişări şi strângeri de mâini, toate acele lucruri pe care le-ai trăit şi care te-au marcat, rămânând cu tine păstrate undeva, în zone accesibile sau inaccesibile eului tău conştient. Toate curg, defilează peste tine şi prin tine, microexplozii de informaţie stocată chimico-energetic ce se succed cu viteze fantastice, ca un magnific foc de artificii ce pictează cerul interiorului tău cu tablourile din care este alcătuită istoria trecerii tale prin lume.
Eşti redus la nivelul de simplu spectator al elementelor vieţii tale de până la acel moment, spectator fără drept de veto, simplă păpuşă de carne supusă, prizonieră a efectelor mareei de excitaţii ale terminaţiunilor nervoase declanşată de un contactor ascuns, a cărei producere te-a luat complet pe nepregătite.
Şuvoiul de imagini, sunete şi simţiri cu care este suprasaturat ghemul de simţuri este însoţit de un altul, de întrebări, de frământări, cascadă ce se revarsă asupra conştiinţei, asupra eului gânditor, şi el închis în temniţa secundei cât o viaţă şi incapabil a se elibera volitiv. Cele două planuri se suprapun, îngemănate cu precizie demiurgică şi dirijate atoatecunoscător pentru a acţiona coerent şi a atinge punctual în scopul obţinerii unor efecte maxime, efecte pe care tu le percepi compunându-se total într-un mod fără-ndoială unic, menit strict ţie.
Ce-ai făcut cu scânteia vieţii ce ţi-a fost dăruită?
Ce-ai lăsat în urma ta?
Ai fost lumină sau întuneric pentru cei din viaţa ta?
Întrebările îţi ard filamentele conştiinţei, iar amalgamul coerent de senzaţii asociat lor îţi compun tablouri ce sunt tot atâtea răspunsuri, răspunsuri ce izvorăsc din tine, iar acum, aici şi acum, în acest moment-viaţă, nu este loc pentru minciuni sau jumătăţi de adevăruri.
Percepi şi bune, dar şi rele, îţi dai răspunsuri pozitive, dar şi negative, vezi situaţii de care eşti mândru, dar şi multe altele de care te ruşinezi. Vezi oameni cărora le-ai fost lumină călăuzitoare, înger ocrotitor şi mentor grijuliu, dar vezi şi pe cei ce te-au iubit şi cărora tu le-ai cauzat suferinţă, trădându-i şi aruncându-i în întunericul umbrei tale. Bucuriile-ţi defilează ca fulgerul, doar regretele-ţi rămân pentru a te umple, depunându-se în straturi groase de plumb zdrobitor. Vinovăţiile ţi se sparg în faţă, toate momentele când ai rănit îţi urlă-n cor, iar feţele celor abandonaţi te pironesc cu ochii lor reci şi goi, plini de acuze.
În tine, acum este multă durere, iar lacrimi amare îţi ard ochii imobili, şi-ţi simţi interiorul scorojit de focul unui regret ce te sufocă. Realizezi ce puţin ai înfăptuit până la acest moment, cât timp ai pierdut nefăcând nimic din ceea ce eşti dator să faci ca om, câte mai erau de spus şi de făcut ca şi fiinţă umană, cât mai aveai de şlefuit la omul ce-ţi doreşti să fii, cât de puţin ai trăit.
Înţelegi abia acum, în acest moment de bilanţ supranatural, înţelegi privind acum în urma ta, în tine, fără mijlocirea conştiinţei şi a eului filtrant şi adept al jumătăţilor de adevăr, înţelegi abia acum cine eşti cu adevărat şi ce lung drum mai ai de făcut până să ajungi la omul care vrei să fii.
Îţi înţelegi abia acum greşelile şi ţi le accepţi, complet şi fără rezerve.
Înţelegerea te umple cu lumină, acceptarea că trebuie să mergi mai departe şi că poţi deveni mai bun îţi topeşte plumbul regretului şi-ţi ia de pe umeri povara, eliberându-te din strânsoarea clipei.
Revii la fel de brusc pe cât te-ai scufundat în starea de dincolo de conştientul simţurilor şi reînveţi să respiri, trăgând cu nesaţ aer în piept, ca un înotător după un lung drum pe sub apă.
Timpul redevine timp, iar spaţiul redevine spaţiu.
Revii în prezent şi cazi în tine, recăpătând controlul total al corpului şi minţii tale. Reflexele-ţi intră în acţiune, redevii o maşină umană perfect antrenată şi rezolvi eficient problema, readucând totul sub aripa normalului şi permiţându-ţi să redevii cel ce ai fost.
O bună bucată de vreme te vei gândi intens la acea întâmplare, la acel moment când nimic n-a mai fost la fel, iar tu n-ai mai fost tu, ci un simplu spectator al spectacolului reprezentat de propria ta viaţă.
Inconştient, te vei schimba, pentru că nu mai eşti acelaşi om de dinainte de eveniment, pentru că adevărul multor dintre fragmentele de viaţă ce ţi-au fost servite va rămâne în mintea ta, iar tulpinile de răspunsuri vor încolţi în pământul udat de ploaia acceptării şi vor creşte în tine, transformându-te într-un altfel de om, diferit în modul bun faţă de cel de dinainte.
Nu vei putea uita niciodată acea străfulgerare, acea secundă cât o viaţă în care ai învăţat că nu poţi merge mai departe cărând în spinare bolovanii regretului, iar pentru a te uşura de groaznica lor povară trebuie să-ţi accepţi greşelile şi să eviţi în ruptul capului să le mai comiţi.
Nu ştii cine sau ce ţi-a fost învăţător în acea clipă atât de stranie, şi te vei întreba mereu cu un colţ de minte ce s-a întâmplat cu adevărat, cum de s-a produs acel fenomen, dar nu-ţi vei putea da un răspuns satisfăcător ţie oricât vei încerca.
Doar într-o bună zi te vei surprinde zâmbind în sinea ta la gândul că, poate, totul n-a fost decât o manifestare a prafului de stele din care se spune că suntem alcătuiţi, poate totul n-a fost decât un strop de magie din magia marelui univers al cărei celule este galaxia noastră, un fenomen cosmic experimentat la nivel individual, straniu ca toate fenomenele cosmice, dar purtător de scop în stranietatea lui şi, cu siguranţă, necesar nu doar ţie, cât şi celor din jurul tău. Cândva, poate, ţi se va revela şi mecanismul lui, dar, pân-atunci, trebuie doar să-i înţelegi esenţa şi să mergi înainte, cu paşii călăuziţi de lumina fragmentelor de constelaţii din interiorul tău.

Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s