1000 de cuvinte (XCIII)

CORĂBIILE CERULUI…

corabiile cerului

Ei, prietenii mei, norii, îmi tolerau joaca mea nebună, acoperind trupul de metal al camaradului meu cu aripi delta cu pulberi fine de curcubeu, pulberi ce mi se adunau pe palme jos, după ce aterizam şi-mi dezmierdam căluţul de foc, mulţumindu-i pentru încă o cursă frumoasă, din care am revenit cu bine acasă, aureolaţi de nimbul eteric al răsuflării îngheţate a zeilor gazoşi ai atmosferei.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s