1000 de cuvinte (LXXXVII)

DOI VULTURI…

doi vulturi…dintre care UNUL n-a plecat niciodată capul.

Intensitatea din priviri l-a părăsit sâmbătă, 18 ianuarie 2014, acoperindu-i numele în mantia legendei şi lăsându-i tâmpla vremelnică să se odihnească pe piatra rece a veşniciei, pentru ca nouă să ne lase imaginea lui, pe care-o vom purta în inimi şi minţi deopotrivă, amintindu-ne cât de lungă ne va fi existenţa de cel ce-a fost 

Cocoscomandor (rtg.) Dumitru „Cocoş” TACHE

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 1000 de cuvinte și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la 1000 de cuvinte (LXXXVII)

  1. Saint-Ex zice:

    Zbor lin DOMNULE COMANDOR!
    Acolo, Sus, printre aştri, dincolo de STEAUA POLARĂ, în ESCADRILA DIN CERURI A NEAMULUI ROMÂNESC!!!
    Vă veţi reîntâlni cu „EI”, colegii şi prietenii Dvs., ce vin cu motoarele-n plin, dând din planuri, fie ei de la MIG-15, MIG-19, MIG-21 sau MIG-23, forme estompate ale unui trecut încă viu, plecaţi, ca şi Dvs., într-o zi spre nord, ba nu, spre MARELE NORD al existenţei noastre.
    Dumnezeu să Vă ierte şi să Vă odihnească, veghindu-Vă „somnul” de-a dreapta Sa!

  2. Anonim zice:

    L-am auzit ultima data acum 4…5 ani.
    L-am sunat atunci doar pentru a-l mai auzi si a-l intreba de sanatate…
    „Alo, Tache Dumitru!…”. „Buna ziua, Mazilu la telefon”. „Aaa, salut Mazilule…Tache Dumitru!” „…uite, sunt la politie” si mi-a sarit inima din loc „nu-i nimic, am venit sa imi preschimb permisul de conducere, din asta nou!”.
    Nu l-am retinut mult, au fost doar cateva minute in care reinnodam o legatura formata cu mult timp inainte, la Simultec. Atunci…el pe locul comandantului, eu pe scaunul din dreapta al cabinei de Puma. Puma „noua”, cum ii spuneau EL, Vali, Traian… Mi-a „pus” mansa in mana si avut apoi increderea sa ma lase in simpla…Puma „noua”, Puma „veche”, batranul Alouette „pe Buzau”, IAR-ul 99…
    Dar dincolo de intelegerea pe care mi-a aratat-o acceptandu-ma in acel mediu, comandorul Tache mi-a oferit cu neconditionata generozitate din amintirile sale de-o viata de pilot. Ore intregi in care sorbeam imagini, detalii, locuri, miscare, toate creionate de vocea lui calma si calda, acolo, in biroul lui de la Institut. Ce sa iti spun? despre experientele lui la Astrahan, fobia de scorpioni, grupele de trageri, catapultarea din ’23, decolarea cu ’21 cu SPRD, prima interceptare cu sistemul Lazur, dezermetizarea cabinei de ’21 la peste 10000, instructoria din cabina a II-a de ’23?
    Vorbele imi vin acum de-a valma, haotic, tristetea le inghesuie incoerent. Dar un lucru il pot spune limpede – toate momentele de atunci dar mai ales imaginea OMULUI Dumitru Tache le am, le pastrez, si imi vor ramane…

  3. Anonim zice:

    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!Cu el am brevetat pe avionul MIG-15 la terminarea Scolii de aviatie.

  4. Lupu Constantin zice:

    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!Ii port o vie amintire,mi-a fost instructor de zbor la examenul de brevetare,pe avionul MIG-15.

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s