Minutul de poezie (IX)

MĂ PLEC ÎN FAŢA TOAMNEI

de Gheorghe VĂDUVA

Mă plec în faţa toamnei, din lunga toamnă-a vieţii,
Aş vrea să pot culege ce-am semănat în vreme,
Dar vara a fost lungă şi plină de dileme,
Iar primăvara scurtă, ca timpul dimineţii.

Am parte de-o toamnă urâtă şi ploioasă,
Iar drumurile-s pline de gropi, de bălţi, de ceaţă
Şi norii umplu cerul c-un cenuşiu de viaţă,
Iar doru-mi rătăceşte pe-o mare de angoasă.

Bat vânturi fără noimă pe câmpurile nude,
Cad frunze ostenite prin ploile acide,
Încerc să-mi umplu golul cu gânduri aguride,
Dar au plecat şi ele nu ştiu de când şi unde.

În liniştea pustie, bat clopote-n timpane,
Aud cum trece vremea recoltelor trecute
Şi cum se umple carul cu doruri neştiute,
Din care mai răzbat doar clipele sărmane.

E-atâta vid în soare, iar toamna-i tot mai rece,
Aştept să vină iarna, să mă-încălzesc la gheaţă,
S-adorm, în spuza lumii, pe-un căpătâi de viaţă,
Cu vremea care vine, cu timpul care trece.

E-o toamnă exilată din zilele mănoase,
În frigul meu din suflet, nici vântul nu mai bate,
În curtea casei goale, e-atâta plinătate,
Că pot s-acopăr toamna cu gerul meu din oase.

Păstrez doar o idee rămasă de la soare,
Un fel de rădăcină trecută-n trunchiul vremii,
Ferită de dogoare, dar şi de frigul iernii,
Pe care-o voi culege la toamna viitoare.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Minutul de poezie (I) și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s