Gândul săptămânii (XLV)

MORPHAEIC

Când eşti imersat în apele dulci ale somnului, explorezi o cu totul altă lume.

Este, ce-i drept, tot o lume a ta, una din multele, doar că-i diferită, într-un fel primitivă, stranie şi neînchegată, pentru că, acolo, dincolo de ploapele închise, tu, omul conştient, nu ai acel multdorit control, ci eşti ca o frunză-n vânt, la cheremul impulsurilor vrăjitorului care nu doarme niciodată, chiar dacă flacăra lămpii conştientului tău se stinge atât de des.

Din fluviul de senzaţii şi percepţii acumulate în lumea vieţuirii zilnice ni se toarce veşmântul moale al viselor din timpul inconştienţei, când trecem dincolo de graniţa simţirii şi devenim prizonieri al unui univers strâmt, colorat difuz şi trăit prin simţuri fetale, univers dominat de legi uneori absurde ce ne conferă puteri supraomeneşti sau ne afundă în nisipuri mişcătoare invizibile, ce ne limitează mişcările şi ne colorează mica lume cusută din fâşii de pânză onirică în tente coşmareşti.

Ce este zborul pentru omul treaz în lumea de dincolo de ploapele închise?

Pentru mulţi, poate majoritatea, zborul continuă să fie acea terra incognita, acea lume ce se întinde ascunsă în ceţurile izvorâte din însăşi minţile lor, din temerile moştenite din timpuri imemoriale, când omul se temea de foc şi de strălucirea-i diavolească. Pentru ei, cei destinaţi unei existenţe terestre, zborul de multe ori înseamnă cădere, senzaţia aceea îngrozitoare de prăbuşire într-un abis nevăzut, dar simţit cu pseudo-simţurile morfeice ca find acolo, undeva jos, aşteptând să devoreze. Pentru ei, zborul nu este decât o capcană, o ridicare ascuţită către un cer orbitor de încins, urmată de o cădere abruptă cu miros de ceară topită spre fălcile coşmarului.

Pentru alţii, puţini, zborul este acea atracţie arhaică a omului ce întotdeauna a căutat spre cer atins de aripa curiozităţii, a celui ce-a refuzat inconştient la privitul lumii de pe faţa Terrei şi a dat frâu liber impulsului de fiinţă plămădită din tină de stele şi însufleţită de suflu de zburător demiurg. Pentru ei, cei curioşi, zborul este pământul făgăduit, este lumea interzisă, dar dorită cu tot sufletul, cu toată fiinţa, pe când lumea de abur a viselor este locul unde tensiunile vieţuirii le sunt transformate în nori ce le pictează cerul, greutăţile marşului zilnic sunt abandonate cu nerăbdare, iar multdoritele aripi le cresc miraculos, permiţându-le să guste chiar şi pentru puţin, întotdeauna prea puţin, din dulcea licoare a adevăratei libertăţi.

Pentru unii, şi mai puţini, zborul nu este altceva decât terenul lor de joacă, regatul lor în care domnesc în starea de trezire, lumea eterică în care păşesc ajutaţi de membre metalice, însufleţind maşini aeriene de metal rece. Pentru ei, pentru cei puţini, zborul este pur şi simplu o stare, un conglomerat de trăiri fizice a căror esenţă migrează pe lianele minţii treze către încâlcita ţesătură a împărăţiei viselor, acolo unde găseşte un alt sol fertil, încolţind şi ridicând spre lumină o altă creaţie, alcătuită din frânturi de adevăruri înţelese şi simţiri înregistrate de trinitatea minte-spirit-corp şi, poate, neexplorată total în lumea realităţii materiale.

Cum este zborul pe cerul apelor somnului?

Acolo, în lumea ta ce nu-i chiar a ta, de ai puterea de-a îndrăzni, tu însuţi eşti zborul.

Acolo nu ai nevoie de aripi mecanice, cu toate că le foloseşti în virtutea unei inerţii ce se transmite din lumea reală, continuându-ţi misiunea sau, poate, recompunându-i anumite aspecte ce s-au prins în plasa minţii, rămânând acolo pentru a fi analizate şi reutilizate dincolo, acolo unde totul este posibil, iar viaţa şi moartea, mişcarea şi nemişcarea, plăcerea şi durerea, existenţa şi nonexistenţa, coexistă în acelaşi mediu, combinându-se până la confuzie pentru a-ţi oferi şansa de-a fi ceva ce nu eşti şi vrei să fii, de-a face lucruri pe care nu le-ai făcut niciodată, dar ţi-ai dorit teribil de mult să le faci, de-a te reinventa în moduri fizic-imposibile şi chiar cognitiv-incomprehensibile, de fiecare dată supravieţuind fiecărui experiment, pentru că visul nu acceptă învinşi.

Acolo, oceanul cerului este nemărginit, iar vânturile îţi sunt majoritar prielnice, iar de îndrăzneşti să le permiţi să-ţi umfle velele, ele te vor duce departe, dincolo de raza de acţiune a gândului conştient, trezindu-te explorând oniric locuri şi situaţii nemaintâlnite, antrenându-te în moduri subtile pentru experienţe posibil a fi întâlnite cândva în ceţurile misterioase ce ascund ţărmul pe care-l numim plastic viitor.

Acolo, poţi fi liber, de porţi în tine seminţele copacului ce tinde către Soare, o libertate scurtă, dar atât de intensă, atât de dulce, o libertate ce-ţi poate curge în vene, ce te poate umple complet, total, sădindu-ţi în trup dorinţa de-a trăi intens şi de-aţi depăşi propriile limite, limite ce există numai în propria ta minte conştientă.

 ***

Visul mi-a fost scurt, dar intens şi atât de straniu, un ghem de trăiri onirice cum rar mi-a fost dat să trăiesc, totul atât de real, totul atât de intens, totul atât de viu, un ghem de trăiri imposibil de uitat.

Zburam într-un avion albastru pe deasupra casei mele din localitatea natală, voltând abrupt în atmosfera densă a dimineţii deasupra locurilor care mi se păreau a fi atât de cunoscute, liniştitor de cunoscute.

De-acolo, de sus, toate păreau a fi la locul lor, cu tabla strălucind argintiu a nou, cu cărămiziul ţiglei de pe şofron colorând grav peisajul şi insinuându-se natural printre panglicile înguste de pământ negru, proaspăt arat, şi verde abundent de pomi şi ierburi. Galbenul murdar, culoarea aia atât de specială a casei mele părinteşti pe care n-am mai găsit-o nicăieri pe unde-am umblat atâta amar de vreme, şi albul ros de ploi al gardurilor văruite veneau să întregească imaginea solului, a locului pe care l-am cutreierat de atâtea ori în lung şi-n lat din cea mai fragedă pruncie.

Da, visul meu era puternic colorat, cu albastrul profund al cerului contrastând cu albul imaculat al norilor pufoşi, de vreme bună, nori ce păreau a fi pictaţi pe şevaletul cerului, enormi vălătuci de vată printre care jalonam plin de-o încântare indescriptibilă, jucându-mă cu suprasarcina ce-mi limita blând mişcările, simţindu-i atingerea-i atentă, aproape maternală.

Eram stăpânit de un sentiment voluptuos, zâmbeam non-stop şi cu greu îmi reprimam un chiuit de bucurie, şi nu a durat mult până când am realizat că nu mai eram la bordul avionului meu mic şi albastru, ci chiar în braţele cerului, lăsat să gust fără intermedieri din savoarea zborului, cea atât de greu de descris.

Simţeam degetele vântului în păr, atingându-mi faţa şi făcându-mi cutele îmbrăcăminţii să fluture, şi îi auzeam şuieratul, inspiram adânc şi nu mă mai puteam sătura de gustul umed al atmosferei, de răcoarea ei atât de plăcută, atât de liniştitoare, priveam cu ochii larg deschişi şi cerul şi pământul, cu ale lor culori binecunoscute, dar surprinzător de vii, de parcă totul ar fi prins viaţă pentru a sărbători insolitul meu zbor.

Toate se combinau pentru a sădi în mine o bucurie indescriptibilă, şi ştiam că eram martor solitar la o sărbătoare a zborului, un cadou făcut mie de marele maestru iluzionist sub a cărui baghetă totul era orchestrat în toate acele mărunte şi superbe amănunte, sărbătoare ce nu a durat mult, nu atât de mult pe cât mi-aş fi dorit.

Trezindu-mă, m-am surprins cu un larg zâmbet pe buze, şi nu pot spune că mi s-a întâmplat acest lucru de prea multe ori în această existenţă. Tot ce am putut să fac a fost să rememorez totul, să strâng micuţa mea aventură onirică şi s-o depozitez cu atenţie într-un colţişor special din mine, bine luminat şi apărat de vicisitudinile vieţuirii în lumea oamenilor, păstrând-o cu atenţie şi dragoste şi îngrijind-o ca pe un dar preţios ce este, o nestemată a îngemănării dintre suflet şi minte.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Gândul săptămânii (XLV)

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s