Minutul de poezie (VI)

DOMESTICIREA NORILOR

 de AnaOlimpiaStyle

i-am spus călărețului acela, oprește-te
să mirosim iarba căluțului tău,

și s-a oprit.

i-am spus să îngenunchem
și să sărutăm pământul acesta dureros, ce doare,

și a plâns…

i-am spus rupe și tu
din pâinea asta și din peștele ăsta mut,
să putem transforma viața asta,
în surâsuri pe măsura tuturor…

m-a privit lung,
și-a surâs…

i-am spus călărețului acela:
hai, să domesticim norii,
poate vor învăța și ei,
că albastru se scrie întotdeauna cu „A”,
cu iubire
și cu dorul visceral de celălalt zbor…

și-a zburat!…

i-am spus călărețului acela:
numele tău nu-l cunosc,
că-mi ești străin,
dar, te știu de dinainte de-a te fi știut…

i-am spus…

i-am spus călărețului:
oprește-te și îmbrățișează secunda,
poleiește-o de zborul pe care doar tu îl cunoști…

doar…tu!

i-am spus călărețului: hai, să domesticim norii…

hai!

Lucca, 30 martie 2013

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Minutul de poezie (I) și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Minutul de poezie (VI)

  1. felicitari!!!! superb si fara cuvinte in plus…

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s