Minutul de poezie (V)

DORURI CARE DOR

 

de Gheorghe VĂDUVA

 

Sunt încă multe doruri care dor

Ca rănile primite în război,

Ca visurile-ntoarse înapoi,

În râul care-ngheaţă la izvor.

 

Sunt doruri care tremură-n pridvor,

În steaua ce se-aprinde sus, pe munţi,

În norul care plouă peste frunţi

Tăcute mări din gândul călător.

 

Sunt şi lumini care se sting şi mor,

Când ochii se transformă-n temniceri,

Când nu mai curge-n inimi, nicăieri,

Căldura ninsă-n clipele de zbor.

 

Dar anii trec atâta de uşor

Şi toate ard cu focul din iubiri,

Se spulberă-n amare amăgiri

Cenuşa unor doruri care mor.

 

Mă-ntorc la ele singur, călător,

Le caut prin ruinele din noi,

Dar clipa nu se-ntoarce înapoi,

Iar dorurile tare mă mai dor…

 

***

 

Din volumul „Zidire de fum” de Gheorghe VĂDUVA, editat de Societatea Scriitorilor Militari, Bucureşti, 2004, ISBN 973-86750-6-5.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Minutul de poezie (I) și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Minutul de poezie (V)

  1. cristi zice:

    dedicatie pt escadrila din Ceruri

    http://www.youtube.com/watch?v=CdWWWOgCPVs
    mi se zbarleste parul pe ceafa ascultand melodia asta..

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s