Minutul de poezie (IV)

RUGĂ DE PILOT

de Monica BERCEANU

 

Deschideţi-mi porţile cerului

Să pot intra în nemurire!

Luminaţi-mi căile celeste

Pentru a putea vedea drumul spre veşnicie!

 

Îmbrăcaţi-mă în alb,

Să simt că sunt îngerul ce pleacă de pe pământul nerostirilor

Şi urcă în infinitul tăcerilor de plumb

Să câştige bătălia cu moartea!

 

Daţi-mi ca talisman un pumn din ţărâna fierbinte

Ce am călcat-o cu tălpile însângerate

În fiecare anotimp bătătorit de remuşcări!

 

Vă voi aduce de Acolo o bucăţică din Raiul ceresc,

Voi rupe pentru Voi o parte de nor şi o parte de Soare.

Iar de nu mă voi mai întoarce

Voi ruga stelele să nu mai lipsească niciodată

De pe cerul care m-a oprit la el!

Pentru că… am fost prea rău pentru pământ

Sau prea bun pentru ceruri!

Nu ştiu…

Dar lăsaţi-mă doar… să-mi împlinesc fiinţa!

 

LĂSAŢI-MĂ SĂ ZBOR!

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Minutul de poezie (I) și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s