Într-o zi cu zbor – ep. 2

Şi eu am fost acolo, pe cîmp, şi am văzut şi simţit… Şi eu am trăit… întreaga paletă de simţiri pe care-o încerci sau care te încearcă în acele momente… Nu eşti tu singurul sau voi singurii care treceţi prin asta acum, nu cu el au început catastrofele Aviaţiei Militare Romîne şi ştii şi tu asta…

Ştiu prea bine…, am îngăimat.

Atunci…?! De unde deznădejdea asta…?

Nu ştiu dacă e deznădejde, Foozie… Teamă nu e, în niciun caz… E ceva… nu ştiu, poate doar o nesiguranţă… Oricum, un sentiment urît, oribil… Ştii cît de mult urăsc eu incertitudinile…

Ştiu, dar asta va rămîne pentru totdeauna o incertitudine şi trebuie să treci peste ea, s-o laşi în urma ta, eşti de acord cu mine…?! Ţi-ar plăcea să ştii cînd o să dai colţu’, Poete…?!

Am râs amândoi, un râs amar, fals, mai mult schiţat. În interior era altceva…

Nu ştiu…

Îţi zic eu că nu ţi-ar plăcea… Ai fi paralizat la ideea că mai ai „ţ” zile pînă-ţi dai ultima suflare… Şi presupun c-ai vrea să ştii şi cum o să mori, nu…?!

Eee, pe dracu’…! Normal! Ce rost ar avea să ştii c-o să crăpi la data de, dacă nu ştii şi cum! Corect, nu…?!

Bă, Poete, mare figură eşti…!, făcu Foozie clătinând din cap, râzând mânzeşte.

Am tăcut amândoi, depăşind momentul de veselie stângace.

Adevărul e…, rupse Foozie tăcerea, …adevărul e că el a făcut o greşeală şi asta l-a costat… Nu e vina altcuiva…

Foozie…, l-am privit brusc în ochi, Nu vreau să vorbim despre asta… Ştii foarte bine că nu trebuia să iasă la simplă, nu trebuia lăsat să iasă la simplă… Nu vreau să discutăm despre asta… 

Poete, ştiu, dar nu uita că în majoritatea covîrşitoare a cazurilor, atunci cînd eşti singur în aer, e vina ta de se întîmplă ceva rău… Sînt rare cazurile cînd e vina altcuiva…

Nu… trebuia…. lăsat… să… iasă… la… simplă…! Punct!, am mârâit la el, cu fălcile încordate şi scrâşnind din dinţi.

Da, om bun, am înţeles asta, dar l-a forţat careva? I-a ordonat careva să iasă la simplă în ziua aia? I-a pus cineva sula-n coaste să urce-n avion şi să zboare singur? Nu. Deci?

Deci… căcat…! Poate că a avut prea mare încredere în instructorul lui, nu ştiu ce să mai zic…

Da, se poate, dar tu, ca şi pilot, tu trebuie să ai ultimul cuvînt… În orice situaţie ce implică zbor, zborul tău, decolarea ta! Trebuia să raporteze că nu se simte în stare să iasă la simplă şi că o să mai bage o dublă şi iese mîine sau poimîine sau data viitoare! E chiar atît de simplu, ce dracu’… Nu se supăra nimeni şi nu-i lua nimeni din nas… Dimpotrivă, eu l-aş fi apreciat că are sînge-n el să zică nu, este onest şi-şi apreciază bine calităţile de pilot, că se cunoaşte pe el însuşi şi este prudent, vrea să fie sigur că n-a lăsat nimic la voia întîmplării. Instructorul lui de zbor nu e mă-sa, nu e în capul lui să ştie ce gîndeşte, în ce ape se scaldă şi cît de pregătit e să iasă la simplă, ce dracu’… 

– Ar trebui să ştie, Foozie…

Dădu ochii peste cap, într-un gest teatral. Probabil că începusem să-l enervez, aşa că am gândit că eram chit…

Foarte bine, nu ştie sută la sută, eşti mulţumit acum…?! Nimeni nu ştie sută la sută, Poete! Arată-mi tu mie instructorul care afirmă asta şi eu îl scuip între ochi…! A, că simte ezitarea, că simte bravada, că-l miroase pe ciutan că-i mai trebuie o dublă sau ceva, asta da, dar ferm convins nu va fi niciodată, orice-ar face şi orice-ar zice… Niciodată! Întotdeauna va tremura inima-n el cînd îi va ieşi copilu’ la simplă, de fiecare dată îl va urmări cu sufletul la gură cum vine la aterizare, ce execută şi cum execută… Ai să vezi pe pielea ta, cînd o să pui şi tu manşa în mînă altora, să te văd atunci ce-o să mai zici…! Cît de calm o să fii, cît de mult o să te abţii să nu-l baţi cu casca-n cap p-ăla pînă-l umpli de cucuie că n-a ştiut nu ştiu ce caz special sau că a făcut manevra aia complet aiurea şi era cît p’-aci să intraţi în pămînt şi multe altele… O să te văd eu atunci, Poete..!

L-am privit pieziş, zâmbind amuzat de cum se înfierbântase şi perora ca o mitralieră, abia abţinându-mă să nu râd.

Vezi, ce simplu e să zici chestiile astea…?! Voi, ăştia care n-aţi simţit pe pielea voastră responsabilitatea de-a pune manşa-n mîna cuiva, ce simplu vi se pare! Lasă că mai vorbim noi, după ce-o să intri şi tu în pîine ca instructor şi-o să dai de cîte unu’ care nu face cum îi zici tu nici să-l calci pe cap, unu’ d-ăla îndărătnic, al dracu’, şmecher, sau chiar şi leneş, că sînt şi d-ăştia, unu’ care fie zice ca tine şi face ca el, fie nici măcar nu zice ca tine, ci încearcă să te-mbîrlige, că hîr, că mîr, că draci bălţaţi… Las’ că te văd io atunci…!

Scuipă înciudat încă o bucată din scobitoare. Oare mai avea mult din ea…?!

Şi ştii care-i faza urîtă?! Că nici măcar nu înţeleg că e spre binele lor…! Toată dădăceala asta le va folosi cîndva, toate discursurile şi monologurile pe care li le ţii şi pe care le urăsc atît de mult, că-i plictisesc de moarte, desigur!, toate lucrurile pe care le ceri de la ei şi cu care îi freci la icre de le vine acru-n ceru’ gurii, toate astea au un scop, toate astea sînt menite să le bage-n cap nişte informaţii care nu numai că le vor folosi la un moment dat, dar chiar le pot salva viaţa de li se-ntîmplă şi lor vreo belea… Că de astea, de belele, nu scapă nimeni şi nici nu e scutit careva! Nu ştii cînd ţi se poate întîmpla ceva în aer, deci trebuie să fii pregătit de orice… Dar, asta e, nu înţeleg ei chestiile astea… nici să-i calci pe moacă…

Tăcu, oftând adânc.

Foozie era tipul de om care se consuma teribil când nu înţelegeai ceva sau nu păreai a fi pe aceeaşi lungime de undă cu el, aşa că încerca în toate modurile posibile să te facă să-i înţelegi punctul de vedere şi să-i realizezi importanţa. Iar dacă centrul discuţiei era o părere proprie lui legată de cine ştie ce subiect general, gen viaţă, cosmos, dragoste, adevăr sau… nemurire, părere cu care tu dădeai semne de-a nu fi de acord, îndrăznind să polemizezi cu el, urma o încleştare crâncenă din care el trebuia să iasă învingător, mergând până-n pânzele albe pentru a demonstra valabilitatea părerii lui şi, de cele mai multe ori, reuşind asta.

Auzi, Foozie… da’ tu cum erai…?!, nu m-am putut eu abţine să nu-l împung.

Îmi aruncă o uitătură cruntă, în timp ce eu chicoteam ca un copil poznaş.

– Hmm… nici eu nu eram departe, da’ nici aşa, făcut grămadă, ca alţii…!, făcu el cu intonaţie. Oricum, eu am învăţat lucrurile astea destul de repede şi mi-au prins bine, te rog să mă crezi, că şi eu am avut belele, n-am fost iertat. Ba o ieşire din pistă, ba o ieşire nesincronizată a flapsului, ba un cauciuc spart la aterizare, ba una, ba alta, asta e!, se întîmplă astfel de chestii… Mă rog, ce-am avut eu au fost evenimente relativ minore, dar trebuie să ştii ce să faci, cum să faci şi cînd să faci ca să scapi tu cu viaţă şi să nu distrugi nici avionul…

Îmi explică enumerând pe degete, înfierbântat. La un moment dat, îl văd scuipând cât colo restul de scobitoare cu care se delecta. Am ridicat discret ochii în sus, mulţumind cerului pentru miracol…

 – Mă rog, sînt lucruri pe care acum tu nu le înţelegi şi nu le poţi accepta, dar aşteaptă să le trăieşti şi tu, la rîndul tău, şi apoi vom mai sta de vorbă… Acum, în discuţia asta, tu ţii partea elevilor, pentru că de-abia ce te-ai desprins de locul din faţă şi ai proaspete în minte amintirile zborurilor de sub cuşcă, dar lasă c-o să vină şi vremea ta…!

Îmi aruncă un zâmbet din colţul mustăţii şi o uitătură ironică, apoi căscă, întinzându-se şi troznindu-şi oasele spinării. Se sprijini mai bine de jambă, închizând ochii ca pentru a trage un pui de somn.

Am căutat în mine ecoul vorbelor lui, răscolind ce mai era de răscolit, încercând să înţeleg şi să-mi alung norii negri de pe cerul din sufletul meu. Am simţit că încă nu sunt lămurit, că încă mai sunt colţuri întunecate, de unde pândeşte senzaţia aia. Trebuia făcută lumină, de-i posibil…

 

VA URMA

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Viaţă de pilot de vânătoare și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s