Poveşti de la voi (XVII)

Uneori, din păcate destul de rar, realizezi importanţa amintirilor, le afli adevărata însemnătate şi destinul lor de ultim străjer al unor vremuri care s-au dus, al unor oameni care au plecat şi nu se vor mai întoarce, al unor evenimente care te-au marcat profund, toate combinându-se şi compunând fibra imaterială a acestei ţesături din care se spune că suntem alcătuiţi.

Ovidiu Mazilu este unul dintre păstrătorii unor amintiri foarte preţioase pentru noi şi lumea noastră, norocos îndeajuns pentru a fi cunoscut şi trăit în mijlocul unor legende ale aerodromurilor militare, iar în seara aceasta el este oaspetele rubricii „Poveşti de la voi”, venit în mijlocul nostru hotărât să ne spună poveştile lui, poveşti de aerodrom pe care ni le va oferi fără ascunzişuri, din inimă, minte şi suflet.

Iar cum amintirile sunt aur curat, nu putem decât să-i mulţumim pentru că ne face mai bogaţi…

***

AMINTIRI DIN LUMEA AERODROMULUI – partea I

  

A virat Foozie dreapta spre start… ni s-au lipit ochii de geamul drept al untierei bej, linie de avioane dincoace de hangarele individuale, în zona de aşteptare pentru totdeauna, vedeam ACOLO, realitate cât să întinzi palma şi s-o mângâi, tuburi PVD încă drepte, ferme, adulmecând din aripioare DUAS… 1120, 3517, bătrâna dublă, tânăra dublă… cu pieptul înainte, ca pentru onor…

A fost apoi în start, linie de avioane vii, reci, în aşteptare, huse lipite de cupole, doar uşor curbate, stoarse de soare, făcute scovergă de vânturi sub zero, vodile aplecate pe betonul aspru, capace de con prinse în trei puncte aşa… cât să nu cadă… cu mânerele alea cât nişte clanţe mici…

Avioane pe care le sorbeam din poze…

Obzeci zeroşapte… ce naiba…!

Obzeci zeroşase… fii atent cum e vopsit…!

8006 în alarmă, 9014 şi 9012 de la miting, 8008 vopsit neverosimil în verde oliv lângă 8007 în bleu de „MF”, 8102, pe care, târziu, l-am văzut cu alţi ochi…

Am coborât din Panda, de-o parte, lângă „Papagalul” nepotrivit, nu aveam curaj să intrăm dincolo, nu eram de-acolo, de-ai lor, nu încă…

Haideţi cu mine!”, a făcut Foozie, şi aproape că păşeam peste călcătura lui, stâlp de sprijin, teren solid într-un peisaj dintr-o dată mult prea mult.

Şi-atunci a început, a venit din dreapta, fremătând scurt din aripile spartane, strecurându-se de după derive înfipte în plafonul 8/8, botul agăţat pe orizont, venea sonda.

O fi fost 177… ori 071… aceleaşi roţi mari la capăt de jambe groase, acelaşi far scânteind sub planul dinspre noi, acelaşi periscop aproape lipit de filtrul GŞ-ului celui din cabina a II-a, a trecut dubla la cei câţiva metri peste prag, stabilizator balansând în mişcarea energică din cabină, sus-jos, atâta amar de comandă pentru un acord fin, neobservat, în filarea aia la douăzeci de centimetri peste smoala dintre dalele bej, „Mai trage puţin, mai trage puţin, atât…! aşteapt-o aici…”, s-a aşternut CUM NUMAI 21 SE AŞTERNE, scurt, ţopăit de pe-o jambă pe-alta, aproape neamortizat, nehotărâtă, şovăielnic şi, dintr-o dată, lipită pe trei puncte esenţiale la sub 300 la oră.

Nu trebuie să-ţi spun ce se întâmpla înlăuntru, cum ajunge informaţia de vizual şi auditiv şi… Doamne!, mirosul ăla de petrol ars, din fărâme nevăzute, dar atât de necesare în jocul stoechiometric… cum senzorialul vine grămadă peste tine, tăvălug, şi se duce apoi simplu, sec, pragmatic, în semnal către memoria DEFINITIVĂ. Şi de care, memorie definitivă, nu mai scapi, te urmăreşte, te muşcă din spate, dă cu tine de pământ când zici că ai scăpat, că le-ai lăsat în urmă, că nu te mai interesează, ce atâta…  un avion, un simplu zbor, nişte piloţi în cabinele lor visate şi noaptea… ce mare lucru…

Caut încă explicaţiile întors acasă, scormonesc după anii mici în care creierul ţi se formează iremediabil într-o direcţie anume, cu nuanţe bine conturate, cu pasiuni de care nu te mai descotoroseşti. Şi mă întreb dacă a fost mai dinainte sau a venit odată cu traiectele decolate de pe Bacău şi trecute pe Vaslui şi conştientizate de mine, cu simpla care a trecut JOS DE TOT, dar atât de elaborat, peste banalul cozii la pâine, în care nu mai aveam chef să stau, cu cele două simple despre care îţi spuneam că aş putea jura că erau PFM-uri, trecute printre dealul oraşului şi cel de lângă.

Eram acolo, sus. Alături, tata, atât de nepăsător şi întors către stratul lui de ceapă abia ieşită, eu rămas dincolo de înţelegerea lui, cu ochii căscaţi la cum se ducea avionul cap – mai târziu am aflat că i se spune aşa – şi la cum venea în urma lui, aproape, dar parcă alergând să-l prindă din urmă, avionul coechipier. Cum stăteam eu tâmp pe dealul ala… văd şi acum avionul din spate, la nivelul ochilor mei, profil perfect la câteva sute de metri în faţă, gonind către zona industrială şi lăsându-mă acolo…

-VA URMA-

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poveşti de la voi și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Poveşti de la voi (XVII)

  1. vulpoiu ioan zice:

    Grozav! Am sa-l trimit si domnului comandor NICA MIHAIL CONSTANTIN de la Ploiesti, lui Tom Degetelu’ cum il stiti voi.

    ________________________________

  2. Laurentiu-George Chiforescu zice:

    Probabil ca e o introducere abstracta, e ca un vis raspandit intre amintiri si amestec de nereal, nu prea inteleg, scuze, poate sunt eu de vina, poate e prea mult pentru mine, poate ca voi intelege prin reluari repetate si precizate concret ale fragmentelor in povestiri separate, deocamdata imi cer scuze, nu inteleg, amintiri dar prea dispersate, poate urmarea sau urmarile ne vor lamuri sau poate nu e nimic de lamurit, sunt amintirile cuiva asa cum le vede cu sufletul lui si noi nu o sa le putem intelege niciodata… Imi cer scuze, nu vreau sa fiu rau sau cinic, chiar nu vad o linie, chiar sinuoasa, sau ramificata, repet, poate sunt eu de vina!

  3. viesparul zice:

    Am tot vrut sa intreb, am mai intalnit vorbindu-se de ea: ce este sonda si ce rol are? – daca informatia nu e un secret militar, desigur… 🙂

    Toate cele bune!

  4. Poetu' zice:

    🙂
    Pe scurt, „sonda meteo” este denumirea de aerodrom a zborului de recunoaştere a condiţiilor meteorologice din raionul de zbor al aerodromului, zbor ce se execută de către un avion cu dublă comandă înainte de demararea activităţilor de zbor ale zilei respective. Este o misiune foarte importantă, iar informaţiile pe care le aduce sunt foarte folositoare tuturor piloţilor ce vor zbura, pentru că vor şti la ce să se aştepte.

  5. Saint-ex zice:

    Ptr. Laurenţiu!
    De înţeles vei înţelege, dar într-un târziu, după ce vei reciti cele scrise şi, în general, după ce vei lectura literatura de aviaţie. ….Sau după ce vei respira şi SIMŢI aerul de aerodrom.
    Dar înţelegerea ta va fi DOAR până la un punct, dincolo de care, oricât te-ai strădui, nu vei înţelege, deoarece nu ai trăit în INTERIORUL PROFESIEI.
    Oricum, sincere felicitări că urmăreşti acest site….
    Cu stimă, Saint-Ex.

  6. viesparul zice:

    am inteles, multumesc pentru raspuns!

  7. Poetu' zice:

    Cu plăcere, camarade!

  8. Laurentiu-George Chiforescu zice:

    Eu nu lecturez si nu servesc masa, deasemenea… Eu citesc si mananc, imi plac lucrurile simple chiar si in abstract… Am citit si recitit articolul, nu am vorbit fara sa gandesc, am citi foarte mult in general si chestii de aviatie in special, stiu ce e dubla, tubul Pitot, unghiul de incidenta al aripii si o gramada de alte chestii, unghiul de sageata la geometrie variabila si ce este turboventilatorul cu dublu flux cu 3 axe, sau cu 1 ax, tractiune la punct fix si o gramada, in general, giroclinometru si nu stiu ce sa mai zic nu imi vine altceva in minte acum, na, organe de hipersustentatie, voleti de bord de atac, flaps…
    E vorba de stilul greoi si neclar, imprastiat peste multe chestii in acelasi timp, de stilul Pilotului-Poetului sunt incantat,si printre oameni unii se pot exprima usor, altii sunt mai inchistati, poate ca au minuni de frumuseti interioare dar nu le pot raspandi celorlalti, poate ca totusi sunt intr-adevar idiot, doar ma cred eu destept si chestii mai delicate nu le pot intelege… De obicei inteleg din prima, fara sa clipesc, iau decizii instant care se dovedesc apoi bune, cu masina, de exemplu, am evitat accidente „facute” dupa cum spuneau ceilalti din masina…
    Nu imi place aroganta si confiscarea unor chestii, a comprehensiunii si a capacitatii de a avea niste sentimente si senzatii, nu vreau sa fiu prea incisiv pe o pagina care nu e mea, e o chestie de politete, de respect pentru minunatul autor al acestui site, chiar inainte de a scrie comentariul de la acest articol m-am gandit mult daca sa o fac sau nu, mai bine alta data citesc (pentru ca imi place siteul) dar nu mai comentez sa nu deranjez sensibilitati de oameni foarte sensibili, o sa zic de acum: bravo, totul e minunat, ma mir ca nu a comentat autorul articolului, comentezi tu Saint-ex, ce stii tu despre mine, de ce ma judeci cat pot intelege si simti fara sa ma cunosti, poate pot simti mai mult decat altii care sunt din profesie, chiar daca nu am fost pe un aerodrom, mi-am dorit intotdeauna sa fiu, si pot sa simt niste chestii, le intuiesc si pot fi alaturi de niste oameni care se zbat, sunt fericiti, le e frica, simt fiorul si de multe ori mor, sa stii ca nu sunt chiar nesimtit sau idiot, ca de obicei, mai bine tac, nu am fost dorit nicaieri, nici serviciu nu am de 4 ani pentru ca nu tac, asta e, in Romania, chiar daca nu esti de acord trebuie sa spui „Minunat, excelent, felicitari!”, poate cei care vor citesc alaturi de noi imi vor da dreptate si vor spune si ei ca povestea e neclara si imprastiata pe multe evenimente, e ca o introducere abstracta dupa parerea mea, si de cate ori as citit-o un general de aviatie si care isi zboara avionul tot nu ar reusi sa surprinda esenta, scopul si povestea din articol, FIORUL! Poate ca prin continuari autorul ne va preciza povestea, directia, de acum insa nu voi mai comenta pe acest site sau pe altul, o voi face doar pe pagina mea de facebook, Romania, dormi linistita, toitul este perfect, scuze pentru deranj, Laurentiu.

  9. Poetu' zice:

    Domnule Laurenţiu, nu trebuie să vă supăraţi… Eu nu cenzurez pe nimeni şi oricine îşi poate exprima părerea aici, la fel ca şi oriunde altundeva.
    Faptul că nu aţi pătruns stilul scrierii nu este o crimă, la fel cum nu este o crimă nici faptul că Saint-Ex v-a răspuns. Sunt mulţi cei ce-mi scriu pe privat şi mă „taxează” pentru anumite lucruri care nu le plac – recunosc, nu am un stil prea liniar, dar aş prefera s-o facă aici, în văzul tuturor, pentru că am nevoie de cât mai multe opiniii.
    Mă bucur că aţi ales să vă exprimaţi printr-un comentariu în loc să vă abţineţi sau să-mi trimiteţi un e-mail – scopul Internet-ului este comunicarea, iar asta trebuie să facem şi noi aici. Eu vă comunic un mesaj (sau o stare) prin scrierile mele, iar dumneavoastră îmi comunicaţi reacţia – e chiar atât de simplu. Restul, polarizări de genul „îmi place, nu-mi place”, sunt doar produse secundare.
    Dreptul oricui la opinie (cel puţin) aici este garantat, motiv pentru care vă aştept în continuare comentariile, oricare ar fi ele. 🙂

  10. Laurentiu-George Chiforescu zice:

    Multumesc pentru raspuns!

  11. Anonim zice:

    „înţelegerea ta va fi DOAR până la un punct, dincolo de care, oricât te-ai strădui, nu vei înţelege…” ORGOLIUL pe deplin îndreptățit de a aparține castei piloților este mai mult decât justificat și îl acceptăm fără probleme! 🙂 „Punctul”invocat,însă…dè-pinde!…Depinde de mulți prea mulți factori care însumați contribuie la a-l conduce pe el,cititor,chiar mai mult decât „dincolo”,indiferent dacă cititorul cunoaște viața de aerodrom din exterior sau chiar din…miezul lăncierului.Iar ca elemente esențiale ale acestei percepții,aș menționa numai două dintre ele,care sunt empatia și capacitatea de a fi empatic și bineînțeles,binecuvântata și nelimitata fantezie care i-a permis unuia ca Verne,să facă Ocolul Pământului în…1873!

    Măiestria lui Poetu’,uneori împinsă dincolo de porțile genialității,am recunoscut-o deschis de la bun început,constă tocmai în această deosebită calitate de a reda stări sufletești, emoții, gânduri, amintiri,trăiri cu un limbaj poetic-tehnic-aviatic-și-iar-poetic Unic,chiar în marea Literatură Universală!(Timpul este cel care îmi va comfirma afirmațiile…!)

    Atunci când ne aflăm în fața paginii scrise,fiecăruia ne este oferită aceeași sansă.Dacă vom reuși printr-o bună lectură să-l trecem pe „dincolo” și să percepem lumea descrisă dându-i o nouă dimensiune sau să rămânem ancorați în realismul lui „știm”,depinde…în primul rând de noi!

    Probabil,se cuvine să ne amintim că ne aflăm pe o pagină care se numește „POVEȘTI de aerodrom” deci,care și-a propus cu bună intenție,să ne deschidă poarta,către lumea poveștilor care uneori pleacă chiar de pe pista de decolare… !„Actul creativ-ne spune Marcel Duchamp-nu e realizat de artist de unul singur:observatorul stabilește contactul între lumea exterioară și operă,descifrând și interpretând caracteristici profunde,dând așa propria sa contribuție,la procesul creativ.”

  12. Poetu' zice:

    Foarte frumoase cuvinte!
    Vă mulţumesc pentru toate cele scrise, şi chiar dacă în unele nu mă regăsesc, sper ca timpul să vă confirme afirmaţiile…! 🙂

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s