1000 de cuvinte (XLVI)

O LUNĂ DE ZILE…

Să ne aducem aminte că acum o lună, în perimetrul aeroportului Craiova, comandorul Aurelian COJOCARU deceda la manşa avionului IAR-99 ŞOIM cu numărul de bord 718, în timp ce locotenent-comandorul Mihail-Relu IOANA catapulta în ultima secundă, scăpând cu viaţă, dar suferind răni grave…

Să nu-l uităm nicicând pe Relu mare şi să-i dorim însănătoşire grabnică lui Relu mic!

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 1000 de cuvinte și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la 1000 de cuvinte (XLVI)

  1. Nelu Enache zice:

    Nu am nici forta timpului si nici taria necesara sa pot analiza (despica firul in patru) accidentele de aviatie care s-au soldat cu piloti decedati (dar si cu distrugeri de aeronave),sa zicem ca as incepe din anul 1974,15 August,cand bunul meu prieten,coleg de Liceu militar si de loc dintr-o comuna apropiata,elev cap Mihu Nicu a cazut in zona aerodromului Ianca.El a lasat in urma,in sufletele noastre,colegi,prieteni,familie, o durere care a tot scazut in intensitate dar nu s-a stins niciodata.Uneori imi apar in minte versurile lui Cosbuc scrise neuniform pe crucea nemuririi lui:
    ,,Din codru rupi o rămurea,
    Ce-i pasă codrului de ea!
    Ce-i pasă unei lumi întregi
    De moartea mea!,,
    Apoi as continua,daca as avea acces la documente,pana in ziua de azi.Fiecare an,fiecare zbor,fiecare pilot din aviatia militara care a avut un eveniment de zbor,catapultari,aterizari fortate,morti si raniti…
    Am scris de multe ori despre curajul si taria pilotilor militari,despre viata si evenimentele lor,despre zboruri de noapte si zi,despre epoletii nostri de azur dar n-am scris niciodata despre cei care au plecat dintre noi chiar daca unii mi-au fost prieteni apropiati…

  2. Poetu' zice:

    Ar trebui să scrieţi – ei merită asta…

  3. tuteasca zice:

    Dle Enache, trebuie sa scrieti! Cei care stiu, care au trait evenimente trebuie sa scrie, sa se stie. Altfel, greselile trecutului se vor repeta, iar erorile celor de la stapanire, responsabili pentru multe necazuri intamplate aviatorilor romani, pot deveni, oficial, virtuti.
    Asta e parerea mea.

  4. Nelu Enache zice:

    Ce-au trait ei acolo,sus,in carlinga avionului,in acele secunde sau fractiuni de secunda inaintea prabusirii doar EI stiu.Noi,pamantenii,facem comisii,analizam sau vorbim in soapta.M-au durut intotdeauna neadevarurile,dincolo de durere raman atatea intrebari fara raspuns.De ce au trebuit cei doi piloti Pop si Bulancea sa vina la aterizare pe aerodromul M.K. din virajul trei si sa intre cu avionul in pamant in anul 1975? De ce comandantul unitatii de la Alexeni pilotul Balescu Costel a trebuit sa supraincarce elicopterul cu fel de fel de materiale pentru unitate si sa se prabuseasca pe traiect? De ce avionul de scoala a cazut in anul 1989 cu o grupa de elevi (parca 3 sau 4) la Rm.Sarat (elevii treceau pe rand la mansa in timpul zborului)? Doar ca sa nu aterizeze de mai multe ori si sa consume mai mult combustibil?De ce au murit cei doi piloti pe M.Kogalniceanu,Tudor si Edu in zborul de acrobatie cu MIG-29? Oare Aviatia Militara,stiu eu ,M.Ap.N.n-ar fi putut propune (infiinta) undeva,intr-una din unitati,o escadrila speciala care sa fie compusa din cei mai buni piloti doar pentru misiuni de acest gen? Si cate si mai cate intrebari care ma framanta.Singurii care stiu cazurile de acest gen sunt pilotii si fostii piloti.Pe ei ii provoc sa dea amanunte,eu am dat doar cateva exemple

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s