1000 de cuvinte (XL)

SUB ROUA DIMINEŢII

„Timpul plânsese cu boabe de rouă pe eleganta aripă a zborului…”

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 1000 de cuvinte și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la 1000 de cuvinte (XL)

  1. Laurentiu-George Chiforescu zice:

    Caut un citat, ceva de genul „si unde sunt Moldova fii tai”, bineinteles, nu gasesc, rispiti prin lume, imprastiati prin morminte, a murit Ceausescu, singurul care intentiona sa faca ceva pentru acest popor, s-au dus pilotii eroi care au luptat in razboi, au murit apoi multi dintre cei care au zburat Migurile din ce in ce mai obosite, daca incercau sa nu cada peste un sat, erau recompensati „regeste”, nu rasplata conta, omenia, cum a zis sotia tipului ala, Relu mare, a murit cum a trait, PENTRU ALTII, sunt tragedii pe toate planurile, s-ar putea sa dispara si avioanele si pilotii, in aceasta tara e posibil orice, chiar sa schimbam niste aparate obosite ce si-au castigat dreptul la pensie cu niste Gunoaie.
    Si totusi aceasta poza poarta in ea speranta, simboluri, rasarit, roua, s-ar putea sa vina zorii si peste Romania, cine stie, poate se va intampla si la noi, intr-o sapatamna Romania explodeaza daca vine cineva la conducere care VREA, important e sa vrei si sa iti urmaresti telurile, idealurile, visele, chiar o calatorie de 10000 km incepe cu primul pas… Sa vina cineva si sa apese butonul de pornire, sa fie iar galagie, aglomeratie, miscare, VIATA…
    Daca va plictisesc cu ideile mele pesimiste-posibil optimiste, spune-mi sa nu mai comentez, asa vad eu lucrurile, trist si cu sperantele cu fata spre altii, pe noi nu prea ne mai vad…

  2. Poetu' zice:

    Plictiseală…?! Nici vorbă…
    Adevăr…?! Mult şi dureros…
    Vă mulţumesc pentru comentarii şi vă rog să continuaţi!
    Cu respect!

  3. Laurentiu-George Chiforescu zice:

    Multumesc pentru raspuns, felicitari, Romania e tot mai saraca in OAMENI, am mai zis, eu am lucrat ceva timp (peste 10 ani) in aprovizionare, am umblat toata tara, opream cate o ora-doua pe marginea soselei la Otopeni, pe marginea DN1, cand vii dinspre Ploiesti spre Bucuresti, asteptam sa aterizeze cateva avioane, treceau chiar pe deasupra noastra la foarte mica inaltime, stateam la Jegalia sau prin zona opream unde vedeam si ne uitam la Migurile de la Baraganu cum veneau in picaj in unghiuri abrupte cu viteze uriase, tot asa, am scris pe facebookul meu,altceva vreau sa spun, era un sef de gara prieten de-al meu, Stalpeanu intr-o statie mica cred ca intre Slobozia si Braila, el zicea „Laur, toti se numesc oameni, doar putini sunt”, m-am saturat sa scriu cate ceva si sa primesc raspunsuri penibile de la subumani, adevarul e ca pe acest site am vazut numai comentarii frumoase, fara jigniri, site-ul e minunat, e o alta lume. Fotografiile sunt superbe, posturile imi amintesc de Doru Davidovici, sensibilitate, dragoste de zbor si de oameni, fior, probabil astea sunt pentru alte locuri si alte vremuri mai elegante, noi nu mai avem loc in aceasta lume a nonvalorilor ce pot fi manipulate usor, ma uit cu groaza la asazisii oameni de cultura si intelectuali ai Romaniei, ce au ajuns, niste marionete fara onoare, fara coloana vertebrala, Slugoi, le lipseste doar livreaua, asta face ca tot ce spun ei sa nu mai aiba valoare – in fata mea, nu pot vorbi pentru altii – daca tu te vinzi pe nimic cum poti emite judecati, cum poti spune lucruri poate minunate, eu nu pot sa ii mai cred…
    Felicitari, succes, multumim pentru ca avem ceva frumos sa citim, sa privim!

  4. Laurentiu-George Chiforescu zice:

    Si as vrea sa mai spun ceva foarte trist. De-a lungul drumurilor mele am vazut foarte multe chestii, am cunoscut oameni buni sau rai, acum as vrea sa va spun ca am vazut intr-o zi trista, eram plecati intr-o cursa combinata, trimiteam orzoaica la fabricile de bere, eram plecati la Buzau, am fost sunat si seful a zis „daca tot esti la Buzau, du-te si la Rosiori”, cand am trecut pe la Balotesti am vazut o multime de salvari, se prabusise avionul acela, am aflat mai tarziu la radio. Cat am lucrat vreo cinci ani la acea firma, eu sunt din Oltenita, la cofluenta Argesului cu Dunarea, centrul zonei mele de activitate erau restaurantele de la intersectia soselei Bucuresti Constanta cu Slobozia Calarasi, de acolo plecam la IAS-uri, FNC-uri, gari, fabrici, spre tot felul de locatii, de multe ori ajungeam in port la Constanta, exportam cereale, asistam la analize de calitate cu probleme, stateam cate 3 zile – o saptamana in port, in Romtrans, la vama…
    De 2 ori am vazut masini romanesti, RABA, carosate, sau basculante, nu cred totusi ca erau basculante, masini de 10 tone cred, si masinile alea au disparut si amintirile mele sunt tot mai sterse. Ce m-a ingrozit si atunci si ma ingrozeste si acum, cand imi amintesc, era continutul lor, de fiecare data in masina era ceva verde afumat ce a fost candva un MIG, erau ramasite de avion, aluminiu indoit si ars, aripi rupte, motor turtit, aruncate in bena aceea, auzeam la radio apoi, mi se pare ca atunci pilotii s-au salvat, s-au catapultat de ambele dati, bine ar fi sa fie asa, parca asa imi amintesc, am vazut cele doua masini la cateva luni interval, maxim un an, dar amintirile mele sunt relative, nici acum nu am notiunea timpului. A fost atunci o perioada neagra pentru aviatie, mi se pare ca in cativa ani, vreo 2 parca, s-au prabusit vreo 5 MIG-uri… Pacat, si cel mai rau e de familiile celor care au murit, de cei care au murit… M-am intristat iar, nu pot sa mai scriu nimic.

  5. Poetu' zice:

    Eu vă mulţumesc, pentru cuvinte, pentru că sunteţi aici…

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s