Gândul săptămânii (XXVIII)

SENZORIAL II

AERODROMUL SUNETELOR

 

Dacă te opreşti puţin din marşul zilnic şi analizezi, aerodromul militar îţi apare drept un tărâm magic, binecuvântat cu simfonii senzoriale ce-ţi rămân în minte şi în suflet, şi pe care le porţi cu tine oriunde ai merge. Sunt fresce definitorii, înregistrate de simţurile tale şi pictate de mintea ta pe şevaletul sufletului tău în culori speciale, evidenţiate dintre multe altele prin însemnătatea lor aparte, pietre de hotar ce jalonează o lume căreia îi aparţii profund şi la care eşti iremediabil conectat.

Ele, aceste conglomerate senzoriale, te leagă prin fire nevăzute de aceste locuri unde nu te-ai născut, dar ai renăscut, un alt om, un om al înălţimilor ameţitoare şi al vitezelor supersonice, şi chiar dacă pot fi percepute punctual de mulţi, de toţi cei ce pot ajunge pe un aerodrom militar, ele pot fi însumate şi compuse doar de mintea ta şi au însemnătate majoră doar pentru tine, tu, cel care le cunoşti greutate şi care le-o porţi pe umeri, tu, cel pentru care ele compun ceea ce tu iubeşti cu toată fiinţa ta: viaţa de aerodrom.

***

Forţajul, elementul marcant al vieţii de aerodrom militar, biciul de foc ce-ţi plezneşte timpanele şi te face să te înfiori de fiecare dată, oricât de pregătit ai fi şi oricât de obişnuit cu el ai crede că eşti. Explozia aceea de sunet şi lumină, unda sonoră ce aleargă nevăzută peste câmp şi beton, izbindu-te în coşul pieptului şi găsindu-şi acolo loc de rezonanţă, ricoşând din pereţii hangarelor betonate, ai zebrei şi ai celorlalte clădiri pe care le atinge în deplasarea-i radială. Atingerea imaterială a forţajului ţi se impregnează în trup, lungimea aia de undă specială ţi se gravează în creier, pentru ca şuvoiul de foc asurzitor pe care-l scuipă maşinăria înaripată să ţi se imprime pe retină, adăugând o dimensiune definitorie senzaţiilor trăite în mijlocul singurului loc unde el se manifestă în toată splendoarea-i: aerodromul militar.

Soneria alarmei, ţârâitul acela ce-ţi face pielea ca de găină, scopul aşteptării tale încordate surd, difuz, încordare mentală în care trăieşti cele 24 de ore ale serviciului de alarmă, sunet ce-ţi colorează în tente abisale visele din miez de noapte şi chiar pe cele din timpul somnului chinuit din patul spartan din chilia celulei de alarmă, somn ce niciodată nu este profund şi nici complet, oricât de multe servicii ai avea la activ. Nu vei putea uita niciodată tonalitatea repetitivă, diavolească, în care eşti imersat brusc şi fără avertisment, maree sonoră ce te împinge iremediabil în lupta frisonantă cu secundele ce au o greutate de plumb şi printre care înoţi cu mişcări vâscoase, ce mult prea rar îţi par a fi îndeajuns de rapide, simţind pe umeri apăsarea gravă a responsabilităţii.

A.P.A. şi sforţarea ei baritonală deschide întotdeauna ritualul pornirii, maşina ciudat alcătuită fiind şi ea, la rândul ei, un simbol al aerodromului militar, având un rol vital în trezirea la viaţă a camaradului tău de dural şi, astfel, în naşterea zborului militar. Conectată la avion, maşinăria îşi încordează muşchii nevăzuţi, producând energia electrică necesară iniţierii arderii în inima motorului turboreactor, lansând un muget gros însoţit de un nor de fum albăstrui, spectacol inclus în reprezentaţia de la sol a deschiderii unei zile binecuvântate cu zbor. El, mugetul răguşit, este vestitorul zborului, anunţând pe toţi cei prezenţi în margine de aerodrom despre debutul unui alt ritual păgân de ridicare mecanică spre cer, al cărui strop de magie a fost demitizat de scormonitoarea minte a omului şi transformat în victorii smulse înaltului şi firii umane.

Ţiuitul ascuţit al motorului la pornire, acel crescendo ce trebuie să urmeze grasul baritonal al maşinii de pornire, acel sunet-vibraţie ce creşte, creşte, acompaniind tresăririle acelor aparatelor de pe tabloul de bord ce se îndreaptă către parametrii cunoscuţi. Aerul tăiat de palete ascuţite, din metal special, urlă în trecerea lui din ce în ce mai accelerată prin angrenajul propulsiv, vestind naşterea mişcării în inima camaradului de dural şi trezirea lui la viaţă, în timp ce piesele în mişcare ale motorului îşi aduc aportul lor acustic la electrizanta muzică a pornirii. Aeronava îşi scutură pojghiţa de somn ce o acoperă, se leapădă de veşmântul de imobilitate, redescoperind mişcarea prin multitudinea de mişcări din interiorul ei, rostindu-şi cu glasul ei ascuţit dorul de cer şi bucuria revenirii la viaţă. Pentru tine, pilotul ce exişti în mijlocul bolidului momentan înfrânat, sunetul-vibraţie nu este decât apă de botez, un botez pe care nu-l vei putea uita niciodată, şi o apă în care vei dori să te îmbăiezi iar şi iar.

Traficul radio din căşti, atât de greu de descifrat şi de înţeles pentru un neiniţiat, este costumul de zbor acustic pe care pilotul îl îmbracă după ce s-a legat în chingi, la fel de protectiv precum cel de suprasarcină, dar purtător de mult mai multă importanţă din punct de vedere al supravieţuirii în aer, deoarece el protejează prin informaţie. Este o muzică a depărtărilor, cu electricitatea statică foşnind misterios în căşti, cu glasuri mult prea distante rostindu-şi rapoartele semiinteligibile ţie către cei de jos, cu voci clare şi recunoscute de urechile tale transmiţându-şi informaţiile din vârful atmosferei către camarazii lor nezburători ce le veghează de la sol traiectoriile, iar peste toate, glasul puternic şi răspicat, autoritar şi ferm, de care toţi cei din aer se sprijină precum de un punct necesar răsturnării lumii sub planurile lor triunghiulare – CZ-ul. Tot acest balet în fonie devine obişnuinţă, cu fraze trunchiate de apăsări necorelate ale butonului radio de pe maneta de gaze, aruncate din viteză şi sub acţiunea chinuitoare a G-urilor, dar purtătoare de înţelesuri complete, cu informaţii pătrunse fără echivoc chiar şi din tonalităţi şi pauze, tip de vorbire ce contaminează iremediabil şi intră în banalul cotidian al vieţuirii pilotului de după zbor. El, fâşâitul static din căşti, îţi rămâne şi după zbor, îl porţi cu tine şi nu eşti deranjat de asta, îi percepi fantoma atunci când zborul îţi lipseşte şi te încordezi uşor, ciulind urechile, parcă aşteptându-te să auzi ordinele-sfaturi ale CZ-ului.

Stingerea motorului la guri, vaietul din ce în ce mai slab al metalului încins până la temperaturi greu de imaginat, jeluire a camaradului tău de dural pe care-l osândeşti cu mişcări molatice iarăşi tăcerii şi imobilităţii, plâns al lui după momentele când, împreună, stăpâneaţi absolut cărările cerului. Fluieratul ascuţit, tonalitatea de picaj abrupt a coborârii în nesomn electromecanic, ultimele guri de aer aspirat hulpav de paletele incandescente, mişcarea ce continuă din inerţie, muribundă. Tablou de sfârşit de zbor, un zbor încheiat cu bine, dar parcă prea scurt, de fiecare dată este prea scurt fiecare zbor bun, urmat de tristeţea opririi motorului la guri, când retezi brutal flăcăra vieţii din inima lui, insensibil la vaietele ce urmează. Percepi lipsa sunetului-vibraţie, iar ceva din tine tresare, inconştient, involuntar. Ştii unde eşti şi ce faci, ştii că zborul a luat sfârşit, aşa că îţi părăseşti camaradul de dural în braţele nezborului. Mai ştii, la fel de bine, că zborul va renaşte, iar ciclul va continua, doar că acum, aici, la gurile de alimentare, trebuie să se lase liniştea.

Liniştea de după, liniştea aia ciudată de dupăce-au plecat toate avioanele, ciudată prin însăşi absenţa zgomotelor de avion cu motor turboreactor. Uruitul trăgaciului ce aleargă pe bretea către guri, vocile clare şi limpezi ale tehnicilor, scârţâitul vodilelor purtate de colo-colo sau agăţate la trăgaci, zgomotele răguşite de motoare DAC, ZIL, GAZ, totul compune o linişte parcă nefirească, care parcă nu-şi are rostul după tot ce-a fost, după urletele sălbatice ale păsărilor de foc ce-au luat în piept înălţimile. E liniştea aia care parcă doare, liniştea de-ţi ţiuie urechile, de parcă toată furtuna sonoră a decolărilor ar fi fost absorbită de solul şi cădirile aerodromului, aşteptând revenirea la viaţă pentru a ţâşni la suprafaţă, inundând iarăşi totul şi ţesând acel veşmânt acustic ce defineşte aerodromul militar şi de care tu nu eşti străin, el îmbăcându-te şi pe tine, înglobându-te şi pe tine, ca o tonalitate specială şi unică ce se compune în simfonia aerodromului militar, marşul în cadenţa căruia îţi duci existenţa ta de pilot de vânătoare.

***

Auditiv, aerodromul militar pulsează cu o viaţă ce-ţi curge prin vene odată cu sângele ce te menţine cald şi viu, adăugând acel ingredient special ce te face să tresari şi să te înfiori la auzul sunetelor de aerodrom. Toate aceste tablouri sonore sunt adânc imprimate în tine şi îţi vin natural în minte când cineva te întreabă candid ce este acela aerodrom militar, dar pe care cu greutate le poţi transforma în cuvinte pentru a făuri explicaţii şi a te face înţeles.

Pentru tine, aerodromul militar şi lumea lui reprezintă o sumă a senzaţiilor pe care le absorbi conştient sau nu, concentrat sau nu, pe care le trăieşti şi pentru care sunt TOTUL, chiar şi diferenţa dintre viaţă şi moarte. Pentru tine, toate aceste elemente se combină şi participă la alcătuirea ta internă, confundându-se cu însăşi fiinţa ta, până la punctul în care nu mai ştii unde te termini tu şi unde încep ele. Pentru că omul este şi suma senzaţiilor sale, cu mediul şlefuindu-l neîncetat, transformându-l din ceea ce crede că este în ceea ce are nevoie să fie.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Gândul săptămânii (XXVIII)

  1. …vezi,ascultă,simte,miroase,pipăie cum crezi mai bine și alcătuiește-mi,te rog,o listă a gândurilor scrise care să mă ajute să ies din acest păienjeniș al cifrelor romane care mă frărâmițează precum coaja aceea de pâine pe care o dăruiești păsărilor,in piața mare,la ceasul prănzului lor…

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s