1000 de cuvinte (XXVI)

CÂND CADE PIATRA DESTINULUI…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 1000 de cuvinte și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la 1000 de cuvinte (XXVI)

  1. tuteasca zice:

    O noua poveste trista !… Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca!

  2. Mult prea dureros ca sa mai poti spune ceva.Totusi Doamne,nu este mult prea mult ? Pacat .

  3. E trist cand vezi ca escadrila din cer e din ce in ce mai mare . 😦

  4. tudose zice:

    Se spune ca aviatorii nu mor niciodata,ei decoleaza si nu se mai intorc…!Se poate,dar cum ne potolim durerea cand pleaca atat de tineri si ramanem atat de putini din cei putini?? D-zeu sa-i odihneasca in pacea de veci a cerului!!

  5. kira_zxx zice:

    Dumnezeu s-ai odihneasca!Fiul meu a fost coleg cu elevul student.Ce o fi in sufletul lor?Greu inceput pt ei.

  6. olteanul zice:

    numai parinte , sot , copil sa nu fii

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s