Gândul Săptămânii (XXII)

ZEIŢA DE ARGINT

O priveşti cum doarme lângă tine, învăluită protectiv de aripile liniştitoare ale semiobscurităţii din cameră.

O simţi cum respiră liniştit, adânc şi regulat, scufundată în somnul calm al omului care ştie că deţine tot ce are nevoie aici, aproape, somn de copil fericit pentru care tot universul încape în globul de sticlă ce conţine scena din basmul lui preferat.

Îi priveşti pielea netedă şi atât de albă, curbele line ale trupului gol de pe care a aruncat plină de dulce neglijenţă pătura, încălzită de aburul întunericului nopţii. O priveşti cum aproape că străluceşte, de parcă razele de un argintiu lichid ale Lunii şi-au pus în minte să-i îmbăieze pielea-i de regină, transformând-o întro zeiţă de argint.

Uneori, ţi se pare că-i simţi inima bătând chiar dacă nu te atinge, cu ritmul ei puternic şi clar străbătând până la tine aerul nocturn, şi rămâi aşa, ascultând, simţind, înregistrând, dorindu-ţi să nu mai ieşi din acest moment, dorindu-ţi a te îmbiba de acest ritm, de aceste senzaţii, şi să le iei cu tine oriunde-ai merge. Rămâi aşa, minunându-te, şi zâmbind…

Adori să o priveşti cum doarme, admirându-i chipul atins de calmitatea angelică a somnului profund şi zâmbetul trăsăturilor destinse, adori s-o simţi lângă tine, caldă, vie, pulsând atât de aproape. Îţi pare a fi un moment magic şi te simţi atât de norocos că ea e acolo, şi nu ştii de ce, dar nu te poţi opri din zâmbit. Ai vrea să o atingi, să-i mângâi obrazul rumenit de focul potolit al somnului, să-i dezmierzi părul ei castaniu ce pictează albul scrobit al pernei într-o explozie de şuviţe lungi şi întortocheate, să-ţi plimbi delicat degetele mâinii peste pielea ei atât de fină, urmărindu-i conturul înnebunitor, dar rezişti, rezişti chinuitoarei tentaţii de teamă să n-o smulgi prea curând din apa somnului în care înoată cu atâta serenitate…

Adori să-i simţi căldura pe care-o radiază calm, constant, tăcut, cea pe care-o simţi dezmierdându-ţi suav pielea, atingându-te delicat, ca o părere. Uneori, te trezeşti în crucea nopţii şi rămâi aşa, nemişcat, căutând-o senzorial, un ghem de simţuri ce-o cheamă în întuneric şi alungă somnul de fiecare dată când o găseşte, îmbătându-te de căldura ei molatecă şi absorbind-o inconştient, prin toţi porii, căutând a te sătura, a te impregna cu ea, de ea, dornic a o absorbi în tine ca pentru a o păstra acolo, adânc, în locul unde păstrezi tot ce ai tu mai de preţ, tot ce ai adunat într-o viaţă de om, adevărata avere pe care o deţii, cea pe care nimeni şi nimic nu ţi-o poate răpi. Ştii că ea te schimbă la fel cum şi tu o schimbi, ştii la fel cum ştie şi ea că vă influenţaţi reciproc, ceva din tine trecând în ea şi ceva din ea trecând în tine, precum în aceste dulci momente, când te încarci cu căldura ei pentru acele situaţii când îţi va lipsi, şi căldura, şi ea…

Adori să respiri parfumul pe care-l emană pielea ei, parfumul ei, cel pe care-l simţi şi-n somn şi care te-ar trezi şi din comă, cel ce face parte din ea şi este ea, şi care ţi s-a imprimat în memoria afectivă profund şi fără întoarcere atunci, demult, prima oară. Parfumul ei, cel care te face să tresari atunci când îl percepi întâmplător, căutând-o instinctiv şi aşteptându-te să fie acolo, dorindu-ţi să fie acolo, sursă a lui.

Adori să o ştii lângă tine, în siguranţă, aproape, acolo unde nimeni şi nimic n-o poate răni, acolo unde este numai a ta şi eşti numai al ei, acolo unde-ai vrea să rămâi pe vecie, în starea asta de linişte, calm, pace, în starea asta de bine.

Ea este sursa puterii tale terestre, ţelul care te ţine în viaţă, oaza ta de linişte şi portul tău de vreme bună, cel care te fereşte de furtunile pe care vieţuirea pe pământul oamenilor ţi le scoate în cale. Braţele ei sunt ancore în marea realităţii, ochii ei sunt faruri ce te-aduc mereu acasă, vocea ei e cântecul pe care nici înălţimile nu-l pot compune de-o frumuseţe mai paradisiacă, cel de care nu te poţi sătura şi pe care-l porţi cu tine, în tine, reverberându-ţi de pereţii sufletului.

Ea este şi sursa slăbiciunii tale aeriene, când, uneori, gândurile-ţi scapă din mănuşa de fier a conştiinţei şi chipul ei ţi se întrupă în ceaţa imaginaţiei, tulburându-te profund şi dulce… Zborul tău continuă, neafectat, dar tu nu mai eşti complet acolo, în cabină, în timp ce o voce îţi ţipă mut numele ei într-un colţ de minte, iar tu te descoperi rupt între două lumi, lumea zborului în care navighezi acum, şi lumea ei, cea care te cheamă precum o sirenă cu cântul ei hipnotic şi profund… Şi eşti nevoit să lupţi, cu imaginea ei din mintea ta şi cu tine însuţi, o luptă inegală în care se învălmăşesc senzaţii, cuvinte, imagini, fantasme, în care cele două lumi te dispută aprig, dorindu-te să le aparţii complet şi fără compromisuri. Ştii că nu se va întâmpla asta niciodată, ştii că o picătură dintr-o lume vei purta cu tine de fiecare dată când te vei afla în braţele celeilalte, ştii că nu poţi lupta cu natura umană, cu perfecta-i imperfecţiune, aşa că tot ce trebuie să faci este să-ţi păstrezi traiectoria, de fiecare dată.

„Pilotule, nu-ţi pierde capul şi viteza”…

Te întristezi când te gândeşti cât dor despărţirile voastre…

Întotdeauna doare momentul despărţirii, chiar şi cea dintre un zbor şi altul, pentru că şi ea ştie, la fel de bine ca şi tu, că în această lume, de fapt, nu există data viitoare, că suntem fiinţe efemere, mereu cu sabia deasupra capului, furnici mereu cu o talpă grea şi nepăsătoare deasupra noastră, patetice firişoare de nisip în bătaia vântului turbat… Despărţirile pilotului au o greutate aparte, o durere mai abil sau mai stângaci ascunsă, o ruptură ce se simte mai adânc, mai profund, pentru că poate fi definitivă… Aşa că întotdeauna te rupi cu greu, te desprinzi cu o lentoare dureroasă din braţele ei şi porţi ca o emblemă ultimul ei sărut ce-ţi flutură pe buze, îl porţi ca pe insigna ta de pilot militar… El, sărutul ei, şi imaginea ochilor ce-i jucau în ape ireale, sunt părţile din ea ce te vor însoţi pe tot parcursul misiunii tale, existând fidel acolo, sub masca de oxigen şi sub vizorul căştii de zbor, împreună cu tine şi parte din tine. Nu te vor părăsi pentru că nici ea nu te va părăsi, pentru că şi-a câştigat dreptul de a fi cu tine în săgetările nebuneşti de stratosferă aşteptându-te, aşteptându-ţi revenirile cu sufletul la gură şi cu acea vibraţie surdă în inimă, vibraţie ce lasă urme la fel de adânci precum zborul la vânătoare…

Şi dacă te întorci mereu pe pământul cel stabil, aducându-ţi camaradul de dural pe traiectorii line ce converg precis în locul de unde-ţi începi călătoriiile, i se datorează şi ei, cea care te-a dăruit cu a ei imagine ce-ţi dansează hipnotic în spatele ochilor şi al ei sărut pe care-l simţi furnicându-ţi buzele tot drumul, până-n momentul când revii acasă, reîmprospătându-le setos precum un beduin după un drum istovitor sub soarele necruţător al deşertului cel nesfârşit.

Ea este centrul universului tău, camaradul tău de la sol, baza pe care-ţi construieşti urcările spre azurul profund al înaltului, iar pentru asta, pentru tot, nu poţi decât să-i mulţumeşti, dincolo de cuvinte, ei, zeiţei tale de argint.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Gândul Săptămânii (XXII)

  1. …să mă înscriu și eu pe lista nedreptă a tăcerii sau să ridic cu inima revărsândă cupa aceea a poeticei recunoștințe…?!

    …demn…demn de cuvintele acestei povești de dulci,atomice apropieri…de dureroase,metalice rupturi ar fi să-mi ofer nuditatea lui,tatuatorului spre dăltuire…să strâng din dinți la fiecare arderede cuvînt și să-i port,mai apoi,frumusețea pe trup…!dar, cum povestea asta se înscrie în nesfârșit,purtându-ne„dincolo de cuvinte”,recunosc că puținătatea trupului meu ar știrbi bucuria de a privi un lucru săvârșit,împlinit…
    …în umană perfectă imperfecțiune,fac întârziată plecăciune și ridic stănescian brațele către cer,în semn de camaraderească mulțumire,Poet drag…!

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s