1000 de cuvinte (XV)

DIMINEAŢĂ LA MALUL MĂRII

„…Priveşti tăcut astrul zilei cum se naşte din locul unde apa şi aerul par a fi despărţite doar de o graniţă fragilă, un orizont de ape ce tremură uşor, îl urmăreşti ridicându-se încet şi aruncând până la picioarele tale un covor de ape argintii, de parcă o parte din el s-ar fi topit şi ar fi curs în apa încă adormită a Mării Negre. Ceva din tine ar vrea să păşească pe acea punte de lumină ce tremură uşor în ritmul valurilor mici şi dese, urmând invitaţia mută a globului de foc, dornic a descoperi ce sălăşluieşte dincolo de poarta de lumină orbitoare, dornic a-i afla secretele ascunse în miezul lui incandescent…”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 1000 de cuvinte și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la 1000 de cuvinte (XV)

  1. Nu cunosc frumusețe mai copleșitoare decât acea Portocală imensă care te salută apărând decis și lent din Mare Nostrum…! Cât…Cât mi-e dor de diminețile acelea când număram valurile în doar compania pescărușilor…!!!

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s