Gândul săptămânii (XXI)

DEVESELU

CETATEA ZBORULUI SUPERSONIC

Iată că au trecut 60 de ani de la primul zbor al unui avion de vânătoare cu reacţie de pe aerodromul militar Deveselu, eveniment ce a avut loc în luna mai a anului 1952 şi care l-a avut drept protagonist pe căpitanul Daniel Mălăescu. Atunci, un avion MiG-15 şi-a urlat desprinderea-i furtunoasă de betonul pistei aerodromului din sudul ţării, dăruind cerului oltenesc o altă pasăre, cu penaj lucios din dural lustruit.

Anii au trecut în zbor de la momentul naşterii aviaţiei reactive pe aerodromul din Câmpia Romanaţilor, iar acest loc s-a impus cu fiecare an ce trecea drept un bastion puternic al zborului militar, un nume ce s-a transformat repede în renume, un loc legendar ce a dat Aviaţiei Militare Române piloţi de vânătoare foarte bine pregătiţi, mulţi dintre ei ajungând în poziţii importante şi urcând treptele ierarhiei militare cu fruntea sus şi aureolaţi de izbânzile smulse cerului la şcoala de zbor supersonic de la Deveselu.

Pentru că da, atunci când spui Deveselu, spui aviaţie de vânătoare supersonică. Aici au venit primele avioane supersonice şi tot aici a fost creată şi operaţionalizată prima escadrilă de aviaţie de vânătoare supersonică, totul începând în anul 1958 odată cu venirea în ţară a primei escadrile de avioane supersonice tip MiG-19P.

Cele 12 avioane sovietice au găsit la Deveselu prima lor casă pe teritoriu românesc, iar piloţii de vânătoare de aici au fost primii care s-au avântat cu ele pe cerul oltenesc pe care-l stăpâneau, deschizând drumul aviaţiei supersonice cu mari sacrificii, drum pătat cu sângele celor viteji ce au aflat mult prea târziu că MiG-ul 19 – primul supersonic sovietic – avea grave probleme de  construcţie. Zaboş, Ciofu, Vasilescu, Brişcă – eroi decedaţi la manşa lui, toţi fiind jertfele începuturilor zborului supersonic în România, început pe care aviatorii de la Deveselu l-au plătit atât de scump…

Traiectoria ascendentă a aviatorilor de la Deveselu a continuat, ei adăugând noi realizări în contul unităţii pe care o reprezentau cu cinste, spărgând bariera sonică şi doborând un prag psihologic, devenind primii aviatori militari din ţara noastră ce-au lăsat sunetul în urmă, propulsând România în era supersonică.

Aceşti adevăraţi urmasi ai pandurilor lui Tudor Vladimirescu au construit cu eforturi enorme şi multă dăruire o altă cetate a zborului militar reactiv românesc, un punct strategic pe harta apărării aceste greu încercate ţărişoare şi o garnizoană cu o greutate aparte şi de o forţă fenomenală. Pentru că începând cu luna februarie a anului 1962, regimentul de la Deveselu s-a înregistrat cu o altă premieră: introducerea în dotare a primei escadrile de avioane supersonice de vânătoare MiG-21, a cărei variantă F-13 a fost adusă în zbor de piloţii sovietici.

Avionul emblematic pentru Aviaţia Militară Română, MiG-ul 21 şi-a început lunga-i carieră aici, la Deveselu, găsindu-şi o casă în care va fi binevenit timp de 40 de ani, o enorm de lungă perioadă de timp în care va lega frăţii de cruce cu cei pe care-i va purta prin cer şi împreună cu care va realiza lucruri ieşite din comun, demne de-a umple zeci de volume de povestiri, dar, cel mai important, apărând cerul de la nord de Dunăre şi punând umărul la construirea unei puteri aeriene pe care, poate, România niciodată n-o va mai avea…

Din nefericire, la puţină vreme de la împlinirea unei jumătăţi de secol de activitate aviatică reactivă neîntreruptă, aerodromul Deveselu a fost „trecut în rezervă”, iar unităţile de aviaţie pe care le găzduia au fost desfiinţate, intrând în legendă. Odată cu tăierea motorului la gurile de alimentare, tăcerea a luat în stăpânire toate colţurile aerodromului, pentru ca zgomotul de motor turboreactor, acel marş al aviaţiei militare reactive, să nu se mai audă aici, plecat să binecuvânteze alte locuri…

Tăvălugul desfiinţărilor de unităţi de aviaţie ce a caracterizat începutul secolului XXI, cel care aproape că a lăsat România fără unităţi de elicoptere şi cu o treime din aerodromurile militare, a lovit şi Oltenia, iar cele două mari unităţi ce-i apărau cerul – Regimentul 67 Aviaţie Vânătoare, Vânătoare-Bombardament de pe Craiova şi Regimentul 91 Aviaţie Vânătoare de pe Deveselu – au fost desfiinţate. Dacă aceste desfiinţări au avut vreun efect benefic, istoria va decide…

Până atunci, ne rămân amintirile, a ceea ce-a fost cândva şi nu se va mai întoarce niciodată…

***

Cu multă vreme în urmă, într-o comună din sudul Olteniei, se năştea un copil care-a privit încă de la început cerul cu o curiozitate aparte, în timp ce sunetul puternic al motoarelor turboreactoare şi fâşâitul ascuţit al despicării maselor de aer nu l-au speriat, ci l-au tulburat într-un fel aparte, stârnindu-i o curiozitate de care nu se va mai vindeca niciodată.

Acum, mâna bărbatului transformat din copilul ce privea cu ochi vii cerul aşterne aceste rânduri cu o mare emoţie şi cu ochi umezi, dorind să găsească cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima cât mai aproape de realitate ceea ce este în el, la atât de mult timp de la vremurile în care avioanele de vânătoare şi aviatorii militari de la Deveselu i-au sădit în suflet, definitiv şi incurabil, dragostea pentru aviaţia militară şi pentru păsările cu aripi argintii.

În aceste zile, la ceas aniversar de nostalgică aducere aminte şi la 10 ani de la momentul zero al tăcerii ce-a luat în stăpânire aerodromul militar Deveselu, peste tot şi toate suprapun inconştient imaginea siluetei argintii inconfundabile a avionului MiG-21, imprimată pe retină, şi sunetul electrizant de motor turboreactor, pe care-l recunoşteam şi în somn, jaloane ale unei existenţe de om şi impresii senzoriale imprimate adânc în memoria afectivă, dăltuite în roca sufletului exact acolo, în locul acela pe care nicio furtună nu-l poate afecta şi nimic nu poate şterge amintirile care ne definesc şi din care suntem, într-un fel, alcătuiţi.

 

La Mulţi Ani, aviatori ai Regimentului 91 Vânătoare, oriunde v-aţi afla!

La Mulţi Ani, aerodrom militar Deveselu, orice-ai fi tu acum!

Legendele nu mor niciodată!

Ura!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 1000 de cuvinte și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Gândul săptămânii (XXI)

  1. tuteasca zice:

    Primele amintiri pe care le pastrez de cand am venit la Rosiori (sigur, in afara de nunta, care …) se leaga de caruselul MiG-urilor 21 in timpul exercitiilor de trageri pe poligonul din apropierea orasului. Zile intregi, reactoarele urlau iar eu imi uitam ochii lipiti de cer, de picatura aia mica de argint (viu si stralucitor) care urca dinspre sud-est si cobora inspre nord-vest, asteptam „brrrrum”-ul tragerii si o vedeam din nou, doua-trei ture, inlocuita fiind apoi de alta picatura de argint (viu si stralucitor).
    Cand au tacut MiG-urile, unii s-au bucurat, dar destul de multi le regreta. Erau o parte din viata orasului …

  2. La multi ani si din partea mea!
    Inainte Deveselu era ceva, dar acuma nu a mai ramas mare lucru, ca de altfel din toata armata romana .

  3. Saint-Ex zice:

    Mulţumim Poetu-le şi de această dată!
    Ca de atâtea ori, mă încearcă emoţii vechi, dar, în acelaşi timp mă şi înfior gândindu-mă la cum a putut fi distrusă Aviaţia Militară Română.
    Regimentul de aviaţie Deveselu – 226 a fost fratele Regimentului de aviaţie de la Craiova -158.
    Primul zbor cu avionul Mig-15 pe Craiova a avut loc la câteva zile după Deveselu, respectiv la data de 9 mai 1952.
    Primul pilot militar român care a zburat în simplă comandă pe avionul Mig 15 la Craiova a fost Cpt. Tâu Ion, care era comandantul Diviziei 66 Aviaţie Vânătoare, care avea în subordine şi R. 158 Craiova şi R. 226 Deveselu.
    Ce este interesant la acest zbor este faptul că, pista de decolare aterizare nefiind finalizată, zborul de control- realizat în dublă comandă cu pilotul militar sovietic Cestakovich, ca şi zborul în simplă comandă s-au executat de pe bretelă!!!
    De asemenea, media de vârstă a piloţilor militari din cele două regimente, la data înfiinţării acestora era de 23 ani.
    Cu stimă, consideraţie şi respect, Saint-Ex.

    P.S. – În anul 1953, cu piloţi recrutaţi din cele două regimente a luat fiinţă un al treilea regiment de aviaţie , subordonat tot Diviziei 66 Aviaţie, respectiv Regimentul 227 Aviaţie Vânătoare. Acest Regiment a fost mutat pe aerodromul Alexeni şi, ulterior, pe aerodromul Ianca.

  4. Poetu' zice:

    Şi eu vă mulţumesc pentru informaţii şi… nu vă opriţi! Sunt lucruri ce merită spuse şi trebuiesc spuse! Am onoarea!

  5. copilul acela <<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<< doar un gand hoinar
    si-a slefuit intr-atat curiozitatile <<<<<<<<<<<<<<<< doar un gand hoinar
    c-a zburat <<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<< doar un gand hoinar

  6. Patru Marin zice:

    Nici nu am cuvinte pentru a descrie ceia ce simt…eram copil in satul Crusov in judetul Olt unde in partea de sud a satului era aerodromul de rezerva al Deveselui…..In fiecare vara aveau loc exerciti cu aterizari si decolari….fugeam de acasa,de la scoala ….de multe ori mancam bataie….numai sa fiu aproape acolo langa eroii mei care infruntau vazduhul…..Acum la ceasul aducerilor aminte inca ma incearca emotiile de admiratie pentru ei…..Aviarorii……Cinste lor…

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s