Poveşti de la voi (XII)

Veşnicie furată

-în memoria lui Doru Davidovici-

 

Am furat pentru voi veşnicia

atunci când cerul m-a chemat definitiv la el.

Am ajuns tâlharul nemuririi

Pentru că am vrut să îmi înţelegeţi tăcerea.

 

Am spart norii în bucăţele şi i-am transformat în lacrimi

Pentru ca Voi să înţelegeţi

Că atunci când plouă

Cerul plânge după Voi.

 

Îngerii m-au oprit acolo pentru că

Am ieşit învingător din lupta cu infernul

Şi au înţeles că doar Eu

Pot să vă sparg tăcerile

Şi să le transform în cuvinte.

 

Am furat veşnicia

Pentru că am ştiut că este singura din Univers.

Şi pentru că Justiţia cerului este cea mai aprigă

Am primit (pentru voi!) cea mai crudă pedeapsă:

Veşnicia morţii!

 

Dar atunci când am furat-o

Am ştiut s-o înmulţesc:

v-am învăţat să vă închideţi sentimentele într-un cotlon de gând

şi să aruncaţi cheia în ceruri.

Eu v-am scris pe ea „V” de la victorie

Şi v-am trimis-o înapoi.

Şi-acum o purtaţi în buzunare.

VOI chiar sunteţi învingători!

 

 

 Am fost Acolo

-în amintirea lui Doru Davidovici–

 

Am fost Acolo să blestem Pământul

Care mi-a strivit călcâiele în verile însângerate de lacrimi,

Am fost Acolo să aprind lumânarea veşniciei mele

Pe care am pierdut-o când am îndrăznit să sper la Infinit;

 

 Am fost Acolo să cutreier altarele veciei

Într-o secundă în care secolele s-au spart între ele,

Am fost Acolo să-mi închin tăria

De a desluşi neînţelesul vieţii mele;

 

 Am fost Acolo să ating nemurirea

Şi să vă arăt că împlinirea se câştigă prin luptă, că eternitatea îşi sapă mormântul în stâncile cerului;

 

 Am coborât de Acolo în braţele primei iubiri

Să vă aduc nemărginirea din ochii timpului.

Am rămas Acolo

Să vă arăt că Victoria se scrie întotdeauna cu „V” mare!

 

Monica Berceanu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poveşti de la voi și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Poveşti de la voi (XII)

  1. Din cate se pare, poeziile astea sunt compuse de dumneata !

  2. Poetu' zice:

    Dacă vei privi mai atent, vei observa în partea stângă-jos o semnătură – Monica Berceanu este autoarea lor!

  3. Acu vazui semnatura Monicai Berceanu si ma bucur ca isi publica poeziile si pe blogul asta, mai ales ca are talent, nu gluma .
    Cred ca este vorba de Monica Berceanu care isi publica poeziile si pe poezie.ro .

  4. Cornel zice:

    dar celor pe care, din fericire pentru noi, cerul nu i-a chemat la el…cum sa le intelegem tacerea?

  5. Anonim zice:

    Pentru Cornel!
    Tăcerea celor pe care CERUL nu i-a chemau ÎNCĂ la el, poate fi interpretată în foarte multe feluri, începând cu ideea de laşitate şi terminând cu cea de înţelepciune.
    În cazul în care întrebarea dvs. nu are un ton ironic, cred că tăcerea celor de azi din Aviaţia militară poate fi înţeleasă drept înţelepciune, dar şi protest mut faţă de ceea ce se întâmpă.
    Saint-Ex.

    Pentru Doamna Monica Beceanu
    Felicitări ptr. cele două poezii-sunt foarte frumoase şi, în opinia mea trădează o fiinţă de o sensibilitate aparte.
    Dacă nu aveţi tangenţă cu LUMEA AVIAŢIEI MILITARE, este cu atât mai de apreciat efortul poetic de a pune în mişcare şi de a face a vibra o coardă sensibilă în fiecare dintre noi.
    La prima lectură, am crezut că citesc o poezie scrisă de Nichita Stănescu, Ana Blandiana sau Ileana Mălăncioiu.
    Încă odată, sincere felicitări, cu multă stimă, consideraţie şi respect, Saint-Ex, un fost pilot militar, ptr. care tăcerea înseamnă cu mult mai mult decât eventualul răspuns la o sau anumite întrebări………

  6. Marian zice:

    Felicitari pentru postare si pentru autorul celor doua poezii, indiferent de numele acestuia.
    Probabil ca discutia referitoare la tacerea militarilor, inclusiv a pilotilor militari, ar fi una destul de lunga si anevoioasa. Sigur ca parerile ar fi impartite si e normal sa fie asa. Intrebarea insa ramane. Si nu pare deloc una ironica. Ironia poate aparea, eventual, introducand voit cuvantul „inca”. Se vede treaba ca „intelepciunea”, „protestul mut”, etc, nu prea au ajutat. Mai degraba, a ajutat ca ei sa nu (mai) conteze. Totusi, sper sa ma insel si m-as bucura ca cei care au adoptat aceste atitudini sa considere mai tarziu ca asta a fost decizia corecta.

  7. cristina zice:

    Stiu si eu domnilor daca tacerea de azi e intelepciune? suntem „intelepti” de mai bine de 60 de ani si rezultatele se vad din plin ! si asta o spun si tinerii talentati ai tarii care pleca pe alte meleaguri pentru a performa la maximum, satui sa astepte mila mai-marilor care le dau 1 ora de zbor pe an?????????? soyons serieux, je vous prie…Tacerea ascunde lasitate si comfort. „de ce sa imi bat cuie in talpa?”, „de ce eu?”, „nu ma bag, nu e treaba mea” acestea sunt mecanismele psihologice invatate si pe care le-am studiat si rastudiat prin gratia colegilor mei si a fostilor mei studenti de la FAR si ele imi explica intelepciunea de azi. „Mitlaufer” spune Herta Muller pentru a descrie un fel de a fi si a scrie care sa nu deranjeze. Si asta facem si in continuare, crezand ca am scapat de belea dupa executia „celui bun, drept, harnic si viteaz” pe deasupra!

  8. Saint-Ex zice:

    Stimaţi colegi de forum Cristina, Marian şi toţi ceilalţi!
    Regretatul general de aviaţie Horia Opruţă le spunea tuturor piloţilor cu care se întâlnea în anii 80 că „trebuie să supravieţuim!”. Această supravieţuire avea, în accepţiunea noastră, a celor care eram pe aerodromurile militare ale ţării-mă refer la piloţii militari, indiferent de categoria de aviaţie-un dublu sens: unul personal, al supravieţuirii fizice, în sensul de a nu fi implicaţi într-o catastrofă aeriană!!!! şi altul indirect, al supravieţuirii ca ARMĂ!! în cadrul forţelor armate.
    Din păcate, Aviaţia Militară a continuat să îşi ia tributul de sânge, în ciuda eforturilor disperate pe care le-au făcut, în acele timpuri, piloţii militari, şi nu voi intra aici şi acum în amănunte-cei care au trăit atunci ştiu la ce mă refer. Să nu uităm că au fost ţări care au renunţat la Aviaţia militară ca armă-vezi cazul Lituaniei, astfel încât a trebuit să „le apere altcineva” cerul lor. În una din aceste misiuni a fost şi regretatul Kiru.
    Şi să ştiţi că am „supravieţuit”, PRIN TRIBUTUL DE SÂNGE, am rămas o ARMĂ DISTINCTĂ-AVIAŢIA MILITARĂ. PENTRU ACEST LUCRU, UN FAPT CARE A ATÂRNAT FOARTE GREU ÎN BALANŢA CELOR CARE DOREAU SĂ DISTRUGĂ AVIAŢIA MILITARĂ CA ARMĂ-FIE DIN INTERIOR, FIE DIN EXTERIOR- A FOST ŞI MODUL ÎN CARE AU ACŢIONAT LA REVOLUŢIE PILOŢII MILITARI, asfel încât „anumite forţe” au realizat că, în ciuda nivelului scăzut de pregătire în zbor, Piloţii militari, în momentul în care Ţara le-a cerut-o, Manşa unui avion sau elicopter A ATÂRNAT GREU ÎN MÂINILE LOR, şi aş putea continua prin faptul că unii dintre noi AU DAT FAPTEI LOR MOTIV DE LEGENDĂ.
    Din păcate, în ultimii ani-şi iar nu intru în amănunte-se duce o luptă cu mult mai perfidă împotriva acestor OAMENI NUMIŢI PILOŢII MILITARI ŞI ÎMPOTRIVA AVIAŢIEI MILITARE CA ARMĂ.
    Vreţi să ne apere altcineva CERUL ŢĂRII?
    DAR DESPRE ACEST LUCRU, POATE ,CU ALTĂ OCAZIE.
    Cu stimă, consideraţie şi respect Saint-Ex.

  9. cristina zice:

    In ceea ce am scris nu m-am referit la (Doamne fereste!) apararea cerului tarii de altcineva! Nu despre mission accomplished la KAIA de atata vreme sau in Althea cu cei pe care am avut onoarea sa ii cunosc la completare de studii, nici despre Escadrila Alba sau atatia altii era vorba acum. Si nici cei carora le dedic munca mea (cand va fi sa fie) : pilotilor militari romani plecati la Cer dupa 1989 care cu tineretea si viata lor au platit greselile inca nespuse cu tarie in toate structurile organizationale si politice. Ci am avut impresia ca se vorbea despre intelepciune si semnificatia ei in viata sociala si organizationala curenta. De aceea marturiesc ca nu am reusit sa inteleg clar legatura cu ce scrieti dv. d-le Saint Ex. dar „…[] poate cu alta ocazie”. cu bine, c,p.

  10. Saint-Ex, multumesc pt apreciere.Nu din ignoranta nu i-am raspuns, ci dupa luni de zile vad comentariul:), eu doar scriu si citesc ce apare, comentariile insa nu!:) Nu am legatura cu aviatia militara, simt si cam atat. cuvintele isi gasesc singure locul in fraze.
    Dvs, Pilotii de vanatoare, de fapt, le scrieti, prin mine:).

  11. Romania inedit, aceeasi sunt:), care scria odata si pe poezie.ro:). Multumesc pt aprecieri. Promit ca nu renunt:).

  12. Nu stiu daca ati vazut, dar va puteti abona prin e-mail si la viitoarele comentarii aparute

  13. Multumesc, Romania inedit!

  14. Ana-Olimpia zice:

    „Victoria se scrie intotdeauna cu „V”mare!”…iar aici este doar Victoria ta! Felicitari…!!!

  15. multumesc, Ana-Olimpia! 🙂 va mai astept! 🙂

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s