Gândul Săptămânii (XIX)

SUB SEMNUL SOARELUI I

ÎN VĂPAIA RĂSĂRITULUI

Te avânţi în aerul parfumat al dimineţii cu îndrăzneala dată de miile de kilograme-forţă pe care răsuflarea de foc a forţajului ţi le imprimă, înfigându-te cu o uşurinţă aparent surprinzătoare în aerul mirosind înebunitor a zbor, aer pe care l-ai simţit imediat ce-ai ieşit din celulă, inspirându-l adânc, de parcă particulele de zbor din el ai fi vrut să ţi se imprime iremediabil în matricea fiinţei tale.

Străpungi plafonul subţire ca un voal diafan de mireasă şi virezi dreapta. Zbori la întâlnirea cu Soarele, decis să-l întâmpini şi să-i dai bineţe ceremonios din caleaşca ta de argint pur pe care razele lui o poleiesc paradisiac, împrumutându-i din strălucirea-i celestă.

Soarele.

Îl cauţi din priviri şi nu-ţi ia mult până-l descoperi, găsindu-l începându-şi calmul urcuş către bolta azurie. Zbori cu viteză mică, vrând să fii martor al naşterii lui din spuma mării şi al izgonirii umbrelor ce devin din ce în ce mai lungi şi subţiri, observator tăcut din mijlocul atmosferei, atent la eterna luptă dintre întuneric şi lumină.

Uneori, ţi se arată ochilor drept o sferă de un galben incandescent, ce se ridică încet din apele Mării Negre, parcă recompunându-se după o lungă întemniţare în întunericul ei abisal şi rece. Pare a-şi rechema în matcă seva-i incandescentă din apele închise la culoare, adunându-şi argintul lichid de pe faţa încreţită a mării. Priveşti şi te simţi de parcă eşti martorul facerii lumii, aşa cum este ea descrisă în mitologiile unor popoare străvechi, păstrători ai unor credinţe în care Soarele dătător de viaţă ocupă un loc central. Ochii-ţi cercetează atent şi observi lumina lăptoasă ce acum îţi pare a se prelinge încet, izvorând din ochiul acela de zeitate atotputernică ce se ridică încet în mişcarea-i precisă de ceasornic cosmic, invadând şi acoperind formele reci şi alungând întunericul imobilităţii, încălzind materia şi pornindu-i mişcarea ciclică, sădind în ea scânteia ce va genera totul, proces pentru care mai târziu înţelepţii vremii vor scorni cuvântul viaţă.

Alteori, privirea-ţi întâlneşte un disc de un roşu profund şi inegal, tipsie ce îţi pare a fi un scut zămislit din fier înroşit în foc, modelat de loviturile năpraznice de ciocan ale miticului Hefaistos şi azvârlit cu putere pe bolta cerului din timpuri imemoriale, continuându-şi şi azi alunecarea în jurul lumii, îndeplinindu-şi credincios menirea-i legiuită de Zeii Atotputernici ai Ordinii şi Haosului. Îţi priveşti suliţa tubului Pitot, dar ştii că n-ai nicio şansă împotriva scutului din materie supranaturală, ştii că nu te poţi măsura cu creaţiile imuabile ale zeilor şi nici nu întenţionezi s-o faci, mărginindu-te aţi urma zborul tău de creaţie dăruită cu binecuvântarea călcării aerului, însuşire ce te apropie atât de mult de ei…

Zbori spre ringul mării şi eterna scenă a facerii pe care-o mijloceşte, atent la pescăruşii ce planează molatec pe undele brizei, vântul pe care nu-l poţi simţi de-acolo de unde eşti tu închis, dar îl ştii suflând, mereu mişcător, ca o răsuflare a mării, ca o respiraţie de fiinţă lichidă supusă legilor cosmice după care este nevoită a-şi duce existenţa.

Brusc, pentru o secundă lungă, pe care o parte din tine o percepe ca fiind o eternitate, evadezi din cabina îngustă şi înţesată de aparate şi te vezi acolo, pe plaja bătută de vânturile răscrucii dintre teritoriilor marine şi terestre, cu răcoarea dezmierdându-ţi cu delicateţe fruntea, precum atingerea plină de dragoste şi atenţie a degetelor unei persoane dragi, şi şuierându-ţi uşor prin păr, şoptindu-ţi încet la ureche cuvinte pe care nu le înţelegi, dar care-ţi picură în suflet liniştea după care râvneşti atât de mult. Te simţi afundându-ţi tălpile goale în nisipul rece şi plin de umezeala nopţii, în timp ce păşeşti fără ţintă pe plaja lipsită de oameni, populată doar de păsările ce par a stăpâni pământul dintre cer şi ape.

Te vezi împărţind plaja cu pescăruşii cei gălăgioşi, ce ţipă scurt, repetitiv şi tânguitor în timp ce te cercetează cu ochişorii lor ca două mărgele, plutind fără efort pe valurile nevăzute ale atmosferei suprasaturate de aer umed şi salin. Le priveşti aripile mari, profilate de natură într-un număr necunoscut ţie de ani de evoluţie, şi nu te poţi abţine să nu-i invidiezi pentru frumuseţea şi eleganţa lor, pentru felul calm şi graţios în care navighează pe undele sărate ale aerului din buza mării, vestind cu zborul lor liniştit renaşterea Soarelui şi a zilei pe care o aduce lumina lui.

Priveşti tăcut astrul zilei cum se naşte din locul unde apa şi aerul par a fi despărţite doar de o graniţă fragilă, un orizont de ape ce tremură uşor, îl urmăreşti ridicându-se încet şi aruncând până la picioarele tale un covor de ape argintii, de parcă o parte din el s-ar fi topit şi ar fi curs în apa încă adormită a Mării Negre. Ceva din tine ar vrea să păşească pe acea punte de lumină ce tremură uşor în ritmul valurilor mici şi dese, urmând invitaţia mută a globului de foc, dornic a descoperi ce sălăşluieşte dincolo de poarta de lumină orbitoare, dornic a-i afla secretele ascunse în miezul lui incandescent.

Revii la fel de brusc pe cum ai evadat în universul strâmt al postului de pilotaj, punând punct instinctiv secundei de hoinăreală mentală, recompunându-ţi gândurile şi adunându-ţi simţurile în trupul îmbrăţişat protectiv de costumul anti-G şi de chingile scaunului de catapultare, înlocuind reveria diurnă cu rigoarea strictă a zborului.

Prin parbrizul blindat, Soarele explodează tăcut, radiind valuri de lumină caldă, acum scăpat din îmbrăţişarea rece a mării şi uscat de vântul ce nu se opreşte niciodată din alergare, urmând fidel rotaţia cosmică a planetei pe care s-a născut. Simţi Soarele invadându-ţi cabina şi permiţând fiecărei suprafeţe întâlnite să-şi ia culoarea ce i se potriveşte din lumina lui, descompunându-i razele în cele şapte culori ale spectrului şi o multitudine de nuanţe.

Vezi bordul umplându-se de un verde închis, verdele aviaţiei militare, îţi vezi costumul de zbor impregnat de un cenuşiu albicios şi îţi simţi vesta de salvare radiind ascuţit o culoare roşu-portocalie, în timp ce priveşti apropierea de bulgărele de foc prin vizorul albăstriu al căştii de zbor. Eşti deasupra mării şi ai suliţa tubului Pitot înfiptă în lumina aceea de un galben incandescent ce creşte în intensitate şi-şi ascunde sursa, lumină fluidă ce se prelinge de-a lungul lui, îmbrăcându-i cele patru lamele mobile şi picurând aspirată de şuvoiul de atmosferă ce se prăvale în hăul prizei de aer cu un zgomot imperceptibil ţie, dar pe care ţi-l imaginezi ca fiind asemănător unei cascade, alunecând pe suprafeţele lucioase pentru a hrăni motorul cel mereu flămând. O vezi cu ochii minţii invadând conductele ce fac legătura între orificiile tubului şi o parte din aparatele de bord şi ochii îţi alunecă instinctiv spre ele, parcă aşteptându-te să vezi fluidul incandescent răzbătând în feluri misterioase prin pielea metalică a capsulelor aneroide şi umplând până la refuz incintele lor ermetice, trecând prin sticla cadranelor şi invadând atmosfera cabinei ca nişte faruri maritime, menite aţi ghida curgerea-ţi hipnotică spre zeitatea-astru a zilei.

Cronometrul intern îţi sună revenirea, aşa că pui punct băii de lumină virând stânga la cuţit, rupându-te de sub vraja lui Helios şi lăsându-l să-şi continue urcarea, în timp ce tu aluneci pe razele lui, căutându-ţi drumul către casă.

Când ai decolat, te-ai ridicat în aerul dimineţii. Acum, aterizezi cu atmosfera zilei sub planuri.

Acelaşi cer, acelaşi Soare, acelaşi tu… repere ce-ţi jalonează fidel zborul, zbor ce se scurge prea repede atunci când eşti în aer şi chinuitor de greu atunci când aştepţi pe pământ.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s