Poveşti de la voi (X) – Valoarea lacrimii

VALOAREA LACRIMII

 „Dar lacrimile soţiei de pilot militar, ele ce valoare au…?

Poetu’

 Valoare de Nimic.

Nimicul acela format din trei litere cu gust de lămâie necoaptă. Acela care trece neobservat ori de câte ori EU şi TU îşi strigă dreptul la apel. Nimicul acela ce se cheamă NOI.

Litere ce întregesc vecia frântă în câteva sute de ani trecuţi peste gândurile noastre mereu lipite cu soluţie de şters lacrimi. Soluţia aceea pe care o găsim întotdeauna la îndemână când avem de plătit facturi de întreţinut vieţi. Soluţia aceea numită PALMĂ. În care ţinem strâns împlinirile noastre. De teamă să nu zboare. De teamă să nu multiplice frica de a fi ultimul zbor.

Palmă ce se-ndoaie a pumn. Un pumn de ţărână din care ne facem modelaje de oameni pe care-i lăsăm acasă, pe masa din camera goală de Noi. Cu gând de „ţinere de urât”. Lor, femeilor care nu strigă „Nu pleca!”, nu plâng a „Mi-e frică!”, nu se pleacă a „Am obosit!”.

Lor, femeilor ce adună soluţia aceea de pe aripi şi fuzelaje şi îşi şterg cu ea obrajii. Apoi îşi desenează pe ei lauri. Cu care ne aşteaptă acasă. În semn de „Bun venit!”.

Acel venit cu paşi îngreunaţi de amintiri ce ne sapă în gânduri şi ne sculptează în inimi dorul de Ele. Un dor pe care chiar de am fi cei mai buni poeţi, nu l-am putea descrie mai frumos decât ştiu ele să-l RESCRIE ori de câte ori ne pierdem în paşi de înainte şi-n cadenţă de înapoi.

Acel ÎNAPOI care ne este interzis să-l punem lângă „Priveşte”, când le lăsăm pentru a câta oară la uşă cu ochii lor blânzi, în care parcă ne ordonă să citim „Nu mi-e frică!”.

Frica aceea de singurătate instalată fără voia lor în patul şi-n casa ce odată îi avusese stăpâni pe NOI. Singurătatea aceea ce nu întreabă şi nu răspunde nimănui fără să se asigure mai întâi că nu are cu cine să mai vorbească.

Căci Noi ne-am dus demult. Să ne-ntâlnim cu cerul sau să ne facem una cu el. Dumnezeu ştie!

Iar ele au rămas să (şi) plângă în PALME (le noastre) norocul de fi trăit pentru amândoi durerile unor lacrimi care au valoare de…. Dumnezeu ştie!!!

 

 Monica Berceanu

10 aprilie 2011

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poveşti de la voi și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s