1000 de cuvinte (XI)

CULORILE APUSULUI

„Totul în jurul tău părea a se retrage pentru somn, pregătindu-se pentru venirea nopţii. Sunetele naturii se estompau încet, mânate de legea imuabilă a clepsidrei timpului ce torcea pânza eternei alternanţe dintre zi şi noapte, culorile îşi pierdeau din ascuţime, tocite de aerul ce părea a deveni mai greu, mai vizibil, mai încărcat de praful întunericului, în timp ce umbre subţiri ca o părere apăreau către est, crescând şi lungindu-se pe măsură ce se hrăneau cu nelumina ce se compunea tăcut.”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 1000 de cuvinte și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la 1000 de cuvinte (XI)

  1. Abiana H. zice:

    „Și-mi pare stinsă lumea ta și-n ea se stinge și a mea.” 🙂

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s