Poveşti de la voi (VI) – Delegat la zbor

Episodul patru al poveştilor de aerodrom cu care a obişnuit Nae de la PNA să ne delecteze în ultimele săptămâni ne supune atenţiei viaţa începătorului într-o unitate militară de aviaţie şi multiplele probleme cu care acesta se confruntă, toate prezentate cu har şi condimentate cu o doză sănătoasă de haz cazon. Mai sunt multe de spus despre acest subiect, dar sunt ferm convins că Nae nu se va opri aici, motiv pentru care îi mulţumesc şi-l invit – ca de fiecare dată! – să continue!

 ***

 DELEGAT LA ZBOR

Ca specialist de PNA, normal, eşti „delegat la zbor”, adică faci parte din echipa de „start” condusă de CZ – conducătorul de zbor – şi asistat de un navigator şi/sau de un ajutor, pentru cazul în care zboară mai multe tipuri de avion, adică un lucru normal pe MK, unde zburau MiG-21 şi 23, iar din ’90 şi 29, plus un meteorolog, un transmisionist, un cronometrator şi un maistru militar observator – cel cu „Tren, flaps, normal!”. Fiecare avea treaba lui bine definită şi cunoscută.

Pentru a fi numit delegat, pe felia ta, tre’ să fii pregătit şi admis cu acte în regulă. Până la admitere îl dublezi pe cel care e de drept şi… bagi la cap! Aşa am început şi eu, am învăţat tehnica, am învăţat ce are de făcut delegatul de PNA, instrucţiuni clare puse pe hârtie, am făcut „duble” cu bătrânii, la început ziua, dup-aia şi noaptea, am fost luat la întrebări de comisie şi de şeful transmisiunilor şi PNA, verificat cu note şi calificative şi… numit prin Ordin de Zi pe Unitate.

Începător fiind, adică „biban”, am trecut şi prin toate celelalte forme de admitere în colectivitatea ofiţerilor de la asigurarea zborului. Cele care nu-s scrise nicăieri în regulamente şi instrucţiuni, dar cu atât mai mult respectate.

Prima dintre ele a fost la popotă, acolo unde noi, „negrii”, aveam popota contra-cost, o salvare totală pentru burlaci, cu trei mese – dimineaţă, gustare, prânz – la 15 lei. La popotă te aşezi la masă pentru a completa locurile libere, aşa că nu alegi, mai ales că eram doar doi care făceam drumul de la apropiată până la popotă – doar vreo trei kilometri, că până ajungeam înapoi, ni se făcea foame din nou…

Şi iată-mă aşezat la masă cu… automobiliştii, colegi, dar mai mari ca noi. Cana cu apă pe masă şi interpelarea, „Bibane, pune apă în pahare la ofiţeri!”…

Normal, i-am pus toată cana în poală…

Nu era locul şi momentul, aşa că ne-am dat întâlnire la hotelul Tarom, dup-amiază, pentru a rezolva problema. Bărbăteşte. El, locotenent „bătrân”, şi io, „biban” de două săptămâni… El, oltean total, numai orgoliu şi pumni, io, ardelean de la Poalele Codrului care nu cedează…  Ne-am întâlnit la locul şi ora stabilite şi am beneficiat de o invitaţie la… budă. Am ieşit în pădure, fără martori, ceilalţi au rămas la masă, şi ne-am întors camarazi perfecţi – el cu o buză umflată, io cu un ochi maro…

Asta e! Am fost admis în colectiv! Am mâncat şi băut împreună, fără nici un fel de alte urmări. Colegi şi fraţi. Îmi e dor de ei…  Ilie, Radu, Vasile, Ion, Petrică, Mitică, Gheorghe, Costel…

Am început prin a fi de serviciu la apropiată, am învăţat cum se pregăteşte şi se verifică tehnica pentru zbor, plus toate cele multe şi mărunte. S-a întâmplat şi o catapultare la Capu Midia, dintr-un MiG-21 – motor oprit după lansarea rachetei, nu a mai pornit, pilotul a reuşit să catapulteze şi a fost recuperat din mare.

Şi a venit şi ziua în care am fost numit delegat la zbor de zi.

Pe MK, zborul era condus din turn, activitatea trebuind să fie tot timpul pusă de acord cu civilii. Era şi un avantaj în asta, că era cea mai înaltă clădire, adică pe undeva pe la nivelul etajului 8-9 – e ceva de urcat pe scări… De jur împrejur geamuri, vara era o căldură… Ţinuta pentru serviciu, după carte, adică cizme, centură. Încă nu ajunsesem la toate piesele de echipament necesare pentru a ne îmbrăca în albastru.

Încizmat, centură cu diagonală, urc în turn. CZ-ul mă vede şi, înainte de-a apuca să schiţez vreun gest, trage un „ATENŢIUNE!” răsunător şi îmi dă raportul…

Toată echipa în poziţie de drepţi impecabilă, feţe serioase, io… faţă lungă, fără replică, speriat de colonelul care mă salută marţial… Bănui că am avut o expresie perfect nedumerită, numai bună de un film mut… Am bâlbâit ceva, fără rezultat, eram perplex şi blocat. După secunde lungi de tăcere, a izbucnit un hohot general de râs odată cu explicaţia CZ-ului, „Pulică, dacă mai apari vreodată aici cu cizme, o iei!”…

După ceva vreme, am aflat că momentul a fost pregătit din timp şi s-a vorbit câteva săptămâni de sperietura pe care am luat-o…

Peste vreo lună, am primit ordin de la comandant să purtăm uniforma albastră a aviaţiei, aşa că ne-am conformat, eram doi în situaţia asta. Comandantul, foarte mulţumit de cum ne stă în albastru, a întrebat, „De unde aţi luat şepci, că la depozit nu are?”. Cum am vrut să iau şi eu una nouă, i-am spus, şi normal că s-a dus vestea şi a trebuit să dăm de băut pentru şepci…

Pentru că le-am luat de pe cuierul de la popotă…!

Nae de la PNA

 VA URMA

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poveşti de la voi și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Poveşti de la voi (VI) – Delegat la zbor

  1. Adica a furat sapca ?

  2. Poetu' zice:

    Păi, nu ştiu, să te lămurească el! 😀

  3. Poate a imprumutat-o doar, ca sa-si faca poze cu ea ! 😛

  4. Poetu' zice:

    Eh… oricum, în armată nu se fură, ci doar se completează…! 😀

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s