Poveşti de la voi (V) – Lumini

Episodul trei al poveştilor de aerodrom văzute de la firul ierbii de Nae de la PNA, poveşti ce păstrează mirosul de gaz ars al aerodromului militar, dar care au un condiment în plus, dat de perspectiva specială din care sunt spuse, căpătând un caracter de complementaritate pe care îl găsesc absolut savuros şi extrem de necesar.

Lecţiile de prezentare a elementelor PNA-ului continuă, deci, episodul de azi – Lumini – terminându-se plin de optimism cu un foarte necesar VA URMA, continuare pentru care sper că nu va trebui să aşteptăm prea mult!

***

LUMINI

Luminile aerodromului militar…

Am făcut cunoştinţă cu ele după ce am ajuns acolo. Nu sunt în nici o programă de învăţământ, nu te pregăteşte nici un curs, nu ştii nimic… În momentul contactului, al primului contact cu funcţia de „şef punct radiofar şi iluminare”, afli, afli dur, nemernic, fără nici un fel de introducere, fără avertisment, că răspunzi de lumini!!! E cel mai dur contact pe care l-am avut vreodată cu devenirea profesională. Nu am fost novice în domeniul telecomunicaţiilor, pasiunea din şcoala generală concretizată în radioamatorism a mers mai departe şi m-a dus departe în domeniul telecomunicaţiilor. Dacă la 12 ani am construit primul receptor radio şi la 14 ani prima staţie de emisie, ştiam ceva, acel ceva care m-a dus la şcoala de ofiţeri de transmisiuni… Luminile m-au obligat şi a fost o provocare dură şi plăcută, de a relua şi a studia alt capitol din fizică – optica.

Luminile aerodromului militar.

O plăcere şi cea mai grea „meserie” de care am avut parte. Nu a fost doar un studiu teoretic, a fost o aplicaţie practică, aşa cum se întâmpla atunci în Armata Română, nu te învaţă nimeni, dar, trebuie să o faci, pentru că e parte a funcţiei tale. Pe cei care au venit după mine, i-am învăţat noi, cei care am învăţat singuri. Plăcerea, pentru mine şi pentru colegi, a fost că am învăţat împreună. Singur e al naibii de greu, dar dacă ai pe cineva lângă tine e ceva mai uşor, deşi, metoda este cea mai silnică şi mai eficientă din toate timpurile – învăţare prin descoperire. Fără manuale, fără scheme, fără… fără…

Am găsit schemele şi manualele sovietice şi ele au fost punctul de plecare. Am ridicat problema şi, după un set complet de înjurături militare – dacă vrei să auzi toate înjurăturile care există, consultă un militar de carieră…! – am obţinut schemele standard „recomandate” de Tratatul de la Varşovia pentru „aerodromul militar”. După asta a fost uşor – uşor pă dracu’! – şi nu am avut de făcut altceva decât să le concretizăm în teren.

Le descriu oleacă, aşa, în mare, pentru că tot ce urmează este în cea mai mare parte legat de „luminile aerodromului”. Am aberat destul, hai la concret…

Firul director se întinde – şi nu e glumă când spun „se întinde” – de la îndepărtată până la apropiată, pe aproape 6 kilometri – asta am vrut să spun cu „se întinde”. Practic, sunt nişte becuri pe stâlpi, fix în axul pistei de decolare-aterizare, pe primii trei kilometri din 100 în 100 de metri, iar după aia, pe ceilalţi trei, din 50 în 50. Normal şi după carte, tre’ să fie cu becuri duble şi trecere de pe becul ars pe cel bun în mod automat, deci câte două becuri, astfel încât dacă cedează unul, să rămână al doilea. După vreo patru ani, am ajuns şi la performanţa asta… Oricum, în total, doar 160 de becuri…

Farul luminos cu sclipiri (FLS) e o chestie deşteaptă foc! Am avut mai multe variante, ăla vechi cu nouă tuburi şi cele noi cu şase. Le-am avut pe ambele pe MK.

Toţi cunoaştem clasicul tub cu neon – îl avem şi în casă şi la locul de muncă. Ei bine, tuburile FLS-ului sunt umplute cu alt gaz, argon, şi dau o lumină roşie care se vede, după cum spun piloţii, de pe la 25 – 30 de kilometri, când e senin, iar când e pâclă, ceaţă, şi alte fenomene care reduc vizibilitatea, tot se vede de pe la vreo 3 – 4 kilometri. Mai puţin când e ceaţă deasă, dar atunci e aerodromul închis, adică nu e nici o aeronavă în aer sau nu ar trebui să fie… Un tub are 500 de waţi – prin comparaţie, cel de neon de un metru şi jumătate, aceaşi dimensiune cu cel al FLS-ului, are 60 de waţi…

Luminile de apropiere, de la apropiată până la pistă, sunt dispuse din 50 în 50 de metri, balize urcate pe stâlpi. Oricine trece pe lângă un aeroport le vede, sunt la fel şi la cele civile.

Balizajul e cel cunoscut, îl ştie toată populaţia că l-a văzut în filme. Becuri, balize, pe marginile pistei şi la capete, pe căile de rulaj.

În total, adică fir director, lumini de apropiere şi balizaj, sunt 398 de becuri de şase modele diferite, întinse pe 13 kilometri.

Toate cele descrise mai sus au o singură deficienţă: unul singur dacă nu e aprins, din avion se vede… Piloţii simt nevoia să spună, „E un bec lipsă pe firul director!” sau, ştiind că eu aud, „Nu merge o lampă de margine, pe dreapta, pe la 2400!” – adică puţin dincolo de jumătea pistei, asta însemnând un trap sănătos de patru kilometri, doi dus, doi întors, doar pentru a schimba un bec…

Proiectoarele de aterizare au fost pentru mine marea plăcere şi cel mai mare generator de probleme. Au fost gândite pe undeva, în perioada interbelică, prin anii ’30, iniţial pentru a urmări aeronavele care evoluează noaptea, ulterior, pentru marcarea unui punct în teren şi pentru iluminare. Cele folosite de Aviaţia Militară Română au fost fabricate de sovietici, ca mai toată tehnica. Am mai prins câteva care au făcut şi războiul, pot fi văzute şi la Muzeul Militar din Bucureşti…

Erau două dimensiuni, pe diametre, de 150 de centimetri şi de 90. Cele de 150 erau pe o remorcă tractată de maşina pe care era grupul electrogen. Un grup electrogen enorm pe o maşină 6 x 6, ZIS 151. Grup mare pentru că era proiectat să alimenteze două proiectoare. Consumul unui proiector e cam pe undeva pe la 30 de kilowaţi pe arc electric şi 25 pe bec. Cele de 90 erau pe maşini, unele pe SR 113 – astea ne dădeau cea mai mare bătaie de cap – şi pe ZIL 130, generatorul fiind antrenat de motorul maşinii. Până în ’83 – ’84, generatoarele erau unica sursă de alimentare. După, am reuşit să le trecem pe alimentare din reţeaua electrică.

Noi foloseam arcul electric, pentru că becurile le puneam la activităţile unde era nevoie de iluminat pe durată mare de timp, adică la serbările organizate de CC al UTC la Costineşti sau la „Cântarea României”. Luminozitatea arcului electric e – aşa scrie la manual – de 6,57 x 1028 kilostilbi. Nici mie nu-mi venise a crede, aşa că am reţinut…

La pistă foloseam trei proiectoare: proiectorul cel mare – axial, cocoţat pe o biută la 350 de metri de pragul pistei, proiectorul de prag – numele spune tot – şi al treilea dispus la „T”, adică acolo unde pune avionul roţile pe beton, toate trei în stânga pistei. Uneori, îl puneam şi pe al patrulea, între cel de prag şi cel de Teu, şi, foarte rar, s-a întâmplat să mai folosim încă unul, tot în prag dar pe dreapta, caz de excepţie în condiţii de vizibilitate redusă rău.

Nae de la PNA

 VA URMA

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poveşti de la voi și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Poveşti de la voi (V) – Lumini

  1. Foarte, foarte, foarte interesant !
    Ar trebui scris si cate avioane pot decola si ateriza intr-o ora sau zi .

    In articolul asta ai uitat sa schimbi permalinkul si in loc de povesti-de-la- voi-(V)–lumini, apare 631 . Eu initial crezui ca 631 este un numar de avion si scrii despre el .

  2. Poetu' zice:

    Mulţumesc de atenţionare, s-a rezolvat! 🙂

  3. bunicu srl zice:

    Da, asa e domn NAE. Si eu cand m-am dus la scoala militara am crezut ca ma invata aia sa cobor din helicopter, sa intru in vijelie pe geam, sa anihilez teroristul, sa…………., si pana la urma tot din birou am facut toate astea. CU STIMA

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s