Gândul săptămânii (XIV)

CIULINII BĂRĂGANULUI

Peste tot, în imensitatea Bărăganului bătut de vânturi feroce, îi poţi întâlni pe ei, ciulinii Bărăganului.

Sunt plante rezistente şi încăpăţânate, evoluate în virtutea supravieţuirii, obişnuite să trăiască fără luxul de-a avea destul, întotdeauna căutând modalităţi de-a rezista intemperiilor vremii, întotdeauna refuzând să abandoneze lupta.

Cu rădăcinile adânc înfipte-n pământul Câmpiei Bărăganului (şi nu numai), aceste plante duc o existenţă spartană, trăgându-şi seva dintr-un sol uneori arid, deşertic, sărac în elemente nutritive, sol ce, de multe ori, nu le poate susţine creşterea spre soarele pe care, ca toate plantele, îl adoră şi divinizează.

La o primă privire, aruncată într-o doară, nu par aţi spune multe, nediferenţiindu-se de alte plante asemănătoare, fiind chiar eclipsate de unele ce au forme şi colorit speciale sau o dezvoltare mult mai atractivă din punct de vedere vizual. Nu, sunt plante modeste, ce nu le place să iasă în evidenţă şi nu au în construcţia lor de plante mirosuri îmbătătoare sau inflorescenţe sofisticate. Nu pun preţ pe aparenţa exterioară, singurul lor scop fiind statornicia în solul în care au ales sau, mai degrabă, au ajuns să-şi înfigă rădăcinile.

Dar dacă te apropii de ele, dacă le priveşti cu atenţie şi vezi dincolo de lucrurile evidente, atunci vei fi – poate – surprins de complexitatea universului lor, de alcătuirea sofisticată pe care detaliile extrase de atenţie ţi-o revelează, de culorile frumoase ale ciudat-alcătuitei lor inflorescenţe şi curbele abrupte ale braţelor încărcare cu spini ca ventuzele unei caracatiţe încremenite într-o răbdătoare imobilitate.

Şi nu le trebuie mult şi nici multe pentru a se menţine în viaţă şi a renaşte după fiecare furtună ce le pleacă, după fiecare element ce se adaugă adversităţii mediului în mijlocul căruia există şi luptă pentru a exista. Nu sunt plante pretenţioase, ci doar teribil de încăpăţânate şi înzestrate cu o răbdare şi o tenacitate ieşite din comun, trăind sub semnul renaşterii surprinzătoare, chiar şi atunci când toate elementele mediului în care vieţuiesc par a le fi împotrivă.

Spinii lor stau mărturie spiritului războinic ce le rezidă sub alcătuirea aparent fragilă, ei compunându-le un aer auster ce nu vine decât a le completa intenţia de supravieţuire cu orice preţ. Par a sublinia faptul că nu-ţi vor apropierea şi n-au nevoie decât de linişte şi pace pentru a-şi îndeplini ciclul de viaţă şi menirea de perpetuare a acestei ciudate specii.

De vrei să le înţelegi alcătuirea trebuie să treci dincolo de barierele mentalităţii şi să cercetezi cu atenţie aceste plante excepţionale şi felul în care sunt ele alcătuite, pentru că, de multe ori, lecţiile naturii sunt mai importante decât cele ale lumii cerebral-senzoriale a oamenilor, permiţând extragerea unei înţelepciuni cu rol adaptiv ce nu-ţi poate fi decât folositoare, ajutând la înţelegerea universului din jurul tău şi a celui din tine însuţi.

foto de Iulian „Moşescu” Voicu

 ***

Undeva, într-un colţ de Bărăgan bătut de vânturi feroce, îi poţi întâlni pe ei, piloţii militari.

Sunt oameni rezistenţi şi încăpăţânaţi, evoluaţi în virtutea supravieţuirii, la sol şi în aer, obişnuiţi să trăiască fără luxul de-a avea destul, întotdeauna căutând modalităţi de-a rezista intemperiilor vremii şi vremurilor, întotdeauna refuzând să abandoneze lupta.

Cu rădăcinile adânc înfipte-n pământul Câmpiei Bărăganului (şi nu numai), aceşti oameni duc o existenţă spartană, trăgându-şi seva dintr-un sol uneori arid, deşertic, sărac în elemente nutritive, sol ce, de multe ori, nu le poate susţine creşterea spre cerul pe care, ca toţi piloţii militari, îl adoră şi divinizează.

La o primă privire, aruncată într-o doară, nu par aţi spune multe, nediferenţiindu-se de alţi oameni asemănători lor, ba chiar fiind eclipsaţi de unii ce sunt mai falnic alcătuiţi şi au caracteristici ce-i fac uşor discriminabili. Nu, piloţii militari sunt oameni modeşti, ce nu le place să iasă în evidenţă şi care nu au în construcţia lor de oameni nimic special ce ţi-ar putea sugera în clar apartenenţa la o castă superioară, a celor ce pot umbla prin aer. Ei nu pun preţ pe aparenţa exterioară, singurul lor scop fiind statornicia în meseria celestă pe care şi-au ales-o sau – cum zic unii – de care au fost aleşi.

Dar dacă te apropii de ei, dacă îi asculţi şi îi priveşti cu atenţie şi vezi dincolo de lucrurile evidente, atunci vei fi – poate – surprins de complexitatea universului lor, de alcătuirea sofisticată pe care detaliile extrase de atenţie ţi-o revelează, de culorile frumoase ale spiritului lor pe care noţiuni ca sacrificiu, curaj, veghe, le stârnesc ca o furtună tăcută de fiecare dată când rezonează la oamenii care le vorbesc limba şi cărora le pasă de ei şi truda lor din margine de lume în kaki.

Şi nu le trebuie mult şi nici multe pentru a se menţine în viaţă şi a renaşte după fiecare furtună ce-i pleacă, după fiecare lovitură ce se pogoară asupra lor şi după fiecare element ce se adaugă adversităţii mediului în mijlocul căruia există şi luptă pentru a exista. Nu sunt oameni pretenţioşi, ci doar teribil de încăpăţânaţi şi înzestraţi cu o răbdare şi o tenacitate ieşite din comun, trăind sub semnul renaşterii surprinzătoare, chiar şi atunci când toţi şi toate par a le fi împotrivă.

Ochii lor şi vorba sofisticată şi criptică stau mărturie spiritului războinic, de castă cerească exclusivistă, ce le rezidă sub alcătuirea aparent fragilă, ca a tuturor celorlalţi, aceste elemente compunându-le un aer auster ce nu vine decât a le completa intenţia de supravieţuire cu orice preţ, atât la sol, dar mai ales în aer. Par a sublinia faptul că nu-ţi vor apropierea dacă nu faci parte din lumea lor şi nu le vorbeşti graiul de luptă şi n-au nevoie decât de linişte şi pace pentru a-şi trăi viaţa în marginea pistei de decolare-aterizare şi a-şi îndeplini menirea lor de războinici ai aerului.

De vrei să le înţelegi regulile lumii constrictive în care trăiesc trebuie să treci dincolo de barierele mentalităţii tale limitate de om terestru şi să cercetezi cu atenţie aceşti oameni excepţionali şi felul în care sunt ei alcătuiţi, pentru că, de multe ori, lecţiile lumii oamenilor cu albastru pe epolet comportă adevăruri mai importante şi mai dureros aflate decât cele ale lumii lipsite de un pericol clar şi iminent în care trăiesc cei de pe sol, permiţând extragerea unei înţelepciuni cu rol adaptiv ce nu-ţi poate fi decât folositoare, ajutând la înţelegerea universului din jurul tău şi a celui din tine însuţi.

foto de Iulian „Moşescu” Voicu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Gândul săptămânii (XIV)

  1. E foarte potrivita comparatia pilotilor militari cu niste ciulini, cu toate ca poezia e cam sfioasa cand trebuie sa se apropie de ciulini . 🙂

  2. cristina zice:

    Ce frumos mi-ati raspuns la intrebarea ce mi-am pus-o in gand si legata de ciulinul prezent pe stema aviatiei de vinatoare!!! Multumesc……p.s. sa nu uitam ca in medicina traditionala ciulinul are o foarte mare capacitate de a proteja organismul si de a il ajuta sa faca fata toxinelor si otravurilor esentiala in promovarea sanatatii si bunastarii, datorita capacitatii sale exceptionale de a detoxifia si a elimina din corp factorii nocivi ce se afla in aerul, apa si mancarea de care dispunem in acest moment al evolutiei planetare. actiune puternic hepatoprotectoare
    tonica; puternic detoxifianta; reintineritoare/fitogeriatrica; antioxidanta; imunostimulatoare, regeneratoare la nivel hepatic; galactogoga
    deci mai aveti de dezvoltat ca subiectul nu l-ati epuzitat!!! nu ca as fi vrut sa va dau tema de casa suplimentara, dar functiile astea chiar sunt importante! 🙂
    cu urari de bine,
    c.p.

  3. Poetu' zice:

    Hmmm… nu ştiu dacă la asta s-au gândit băieţii de la Borcea atunci când şi-au ales ciulinul drept stemă…! Dar e bine de ştiut că o plantă atât de umilă are proprietăţi atât de importante şi puţin cunoscute! La fel sunt şi ei, aviatorii militari: în vremuri de pace sunt o povară, pentru că antrenamentul şi „jucăriile” lor sunt costisitoare şi „nu rentează să-i menţii în schemă”, dar în vremuri de restrişte sunt redescoperiţi şi li se pune iar întreaga greutate a speranţei pe umeri şi pe aripile lor de dural, întorcându-ne toţi către ei şi proprietăţile lor atât de… speciale!
    Ce bine ar fi să gândim toţi strategic! 🙂

  4. cristina zice:

    strategic mai putin dar geopolitic merge pare-se de minune! 😦
    cu bine,c.p.

  5. Pingback: Şi a fost BIAS 2012! | POVEŞTI DE AERODROM

  6. dudu zice:

    In cartea sa, Panait Istrati precizeaza: „Nu e vorba de acei scaieţi care cresc ca păpuşoiul şi fac o frumoasă floare liliachie, ca un pămătuf”. Aceia denumiti si de Istrati si in general „ciulinii Baraganului” sunt plantele cu coroana rotunda, ce sunt rostogolite peste camp de crivat, iarna.
    La fel, Poetu’ ne spune ca pamantul Baraganului este „arid, deşertic, sărac în elemente nutritive”. Asta in conditiile in care cernoziomul de Baragan e considerat unul din cele mai fertile soluri din lume…
    Deci se pare ca Poetu’ nu prea are cultura generala sub casca lui anonima.
    Important e sa iasa comparatia cu pilotii Baraganului, nu conteaza cat de fortata e ea, nu-i asa, poete?

  7. Poetu' zice:

    Vă mulțumesc pentru lecția de cultură generală și efortul de a o tasta!
    Atât de mulți au citit mica mea scriere și nu au observat gravele inexactități din text, dar dumneavoastră ați făcut-o – probabil că sunteți un om de o construcție intelectuală cu totul specială!
    Vă rog să vă mai rupeți din timpul dumneavoastră prețios pentru a verifica și alte scrieri – cine știe?, poate și acelea sunt strâmbe și trebuiesc îndreptate, și așteaptă în tăcere oameni de bine precum dumneavoastră!
    Vă mulțumesc pentru spiritul dumneavoastră camaraderesc!
    Cu respect,
    Poetu’-cel-fără-de-cultură-generală-sub-casca-lui-anonimă 🙂

  8. fratila toader zice:

    Oameni buni ,artistul foloseste metafora pentru a da frumusete creatiei sale .El nu este agronom .

  9. fratila toader zice:

    Am fost dictor in PC radioloc ,la Baraganu in perioada 1969-1970

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s