Albastrul ne uneşte pe toţi

ALBASTRUL NE UNEŞTE PE TOŢI

IN MEMORIAM LT.CDOR (R) CEZAR STRATULAT

 „În noaptea zilei de 25 septembrie 2003, un MiG-21 LanceR s-a  prăbuşit la Câmpia Turzii. Pilotul nu a reuşit să se catapulteze.”
Aşa titrau pe prima pagină mai toate ziarele din România cu câteva zile în urmă. Asta m-a făcut să ajung pe pagina AVIATIA.RO.

Toate evenimentele de acest gen pe care le-am prins cât am fost activ în cadrul Forţelor Aeriene Române, m-au marcat inevitabil. De fiecare dată, parcă pentru câteva clipe, mă transferam în fracţiunile de secundă ce îl despărţeau pe acel pilot de cele două lumi, de cele două forme… TOTUL sau NIMIC. În aviaţie, „totul” sau „nimic” au alte dimensiuni şi proiecţii spaţio-temporale. Oare ce simte pilotul atunci, în acele secunde ce se pot transforma în zeci de ani, când în cabina avionului său, maşinăria aceasta nu îl mai ascultă, ca un cal înaripat nărăvaş?

De fiecare dată când participam la activitatea de zbor ca şi navigator cu dirijarea la Sistemul de Dirijare Apropiată, îi vedeam pe piloţi cum se urcau în maşinăriile lor. O mică părticică din mine zbura împreună cu ei. O bucăţică din mine trăia alături de ei. Ochii navigatorilor păzeau CERUL pentru ca ei să se întoarcă teferi.

Fiecare aterizare a lor era pentru noi o izbândă. Acolo sus, vocea noastră era aşteptată de către ei…

Zborul are în el ceva magic şi sublim, este ca o călătorie spre străfundurile fiinţei tale şi, în acelaşi timp, spre înalturile cerului. Fiecare pilot încearcă în zborul său să smulgă o îmbrăţişare cu norii, cu văzduhul din care probabil venim şi plecăm cu toţii.

Sunt nişte norocoşi că viaţa şi timpul le-a dat şansa de a putea urca acolo. Fiecare aviator poartă în fiinţa sa CERUL.

În primăvara anului 1989 eram tânăr locotenent, iar vestea dispariţiei lui Doru a lăsat urme adânci în fiecare aviator. Îi mulţumesc acum, aici, pentru tot ce am trăit citind cărţile sale, pentru zborurile sufletului la care am fost părtaş.
Odihnească-se în pace toţi aviatorii ce au pornit spre ceruri…


Lt. Cdor.(r) av. Stratulat Cezar

Des Plaines – Chicago

 ***

Asta scria cu multă vreme în urmă locotenent-comandorul Cezar Stratulat, revelând un suflet sensibil în care sălăşluiau zborul şi dragostea pentru albastrul cerului, ascunse adânc, păstrate cu atenţie şi preţuite ca nişte icoane. Chiar dacă nu gustase zborul, fiind navigator cu dirijarea, era clară ca lumina zilei fascinaţia lui legată de aviaţia militară şi adâncul respect pentru piloţii militari, cei ale căror vieţi şi el le ţinea cu delicateţe în mâini atunci când le urmărea traiectoriile privind în I.O.C., ghidându-le revenirile acasă şi oferindu-le sprijinul vocii lui în acele momente critice când betonul pistei se apropie cu peste 200 de km/h de pasărea de metal şi omul din inima ei.

Cuvintele de mai sus arau scrise de un om ce plecase din ţara în care se născuse şi al cărei drapel jurase să-l apere. Şi el era unul dintre românii ce plecaseră în pribegie, sătui de un sistem în care omul nu este decât statistică, iar drumul lui în viaţă o traiectorie condiţionată de factori în mare parte exteriori lui, gen pe cine cunoaşte şi de cine este cunoscut… Locotenent-comandorul Stratulat găsise în America o a doua casă, departe de acasă, dar pe catargul din sufletul lui tot drapelul tricolor era ridicat, iar dorul de casă, prieteni şi limba strămoşească nu putea fi stins de nimic. Aşa că a căutat, de-acolo, de unde era el, apropierea virtuală a celor asemeni lui, nelăsând legăturile cu ţara în care s-a născut să piară, dimpotrivă, făcând mult mai mult decât atât.

Dragostea pentru profesie şi pentru aviaţia militară l-a împins să conceapă şi administreze pentru o bună perioadă de timp un site web, www.baza93aeriana.ro, site dedicat aerodromului militar de la Giarmata, cel pe care şi-a desfăşurat activitatea şi unde a trăit alături de piloţii de vânătoare, prietenii lui ce săgetează văzduhul. Oare câţi se pot „lăuda” cu o astfel de realizare, oare câţi pot să fie aşezaţi lângă el din punct de vedere al acestei realizări? Câţi dintre noi, cei ce iubim Aviaţia Militară Română, am făcut atât de mult pentru a scoate la lumină o părticică a fascinantului univers al zborului militar? Câţi dintre noi ne-am adus omagiul pentru cei ce şi-au ars vieţile pe aerodromurile Patriei într-un mod atât de frumos şi de vizibil, arătând momente din viaţa aviatorilor tuturor celor ce doreau să ştie? El, un nepilot, a servit o lecţie frumoasă, a dat un exemplu ce ar trebui urmat de cât mai mulţi dintre noi, iar de ar fi aşa, Aripile Româneşti ar avea în sfârşit parte de respectul şi promovarea pe care le merită cu prisosinţă.

Iată ce scria la cumpăna dintre ani:

 „La Mulţi Ani, Aurel!

Aş fi spus „La Multi Ani, Poete!, dar mi se părea prea colegial şi nu îmi permit. Zâmbesc acum. 🙂

Am citit toate articolele tale de când ai început. M-au uns pe suflet dacă pot spune aşa. Bravo ţie şi bravo nouă, cei pasionaţi de aviaţie au un loc unde să se scalde cu ochii şi imaginaţia!

Mă numesc Cezar Stratulat şi am activat în aviaţia militară ca şi navigator cu dirijarea la SDA. Am început cu Ianca în 1988 şi am încheiat drumul meu în uniforma albastră la Timişoara – tot la SDA, în noiembrie 2002.

Destinul m-a adus în SUA, în martie 2003, dar ştiu sigur – încă mai port uniforma de aviator pe dinăuntrul meu, iar pe cerul sufletului meu încă mai zboară MIG-urile. Încă mai simt poezia aerodromului militar ca o deschidere, ca un salt, ca un cerc închis ce cuprinde o singură decolare şi o aterizare perfectă.

Am ţinut câţiva ani www.baza93aeriana.ro, dar condiţiile financiare şi ceva reajustări de natură temporală m-au făcut să ţin situl deocamdată în hangar.

Acum vreo 6 luni, rândurile tale au scos dintr-un timp aparent uitat acele trăiri ale unui aerodrom militar, m-au readus cu ochii ţintiţi către cer concomitent cu emoţia aceea a reîntâlnirii primei iubiri – AVIAŢIA.”

 Dar timpul n-a mai avut răbdare…

Ianuarie 31 ora 24, colegul şi prietenul nostru, Cezar Stratulat, a încetat din viaţă. Dumnezeu să-l aibă în pază. Vei fi veşnic în amintirea noastră.

Postat de Eugen Maxim, un bun prieten şi camarad de-al lui, pilot de vânătoare ce-a zburat pe Giarmata, halucinantul mesaj de mai sus a căzut ca o ghilotină, secţionând entuziasm şi aducând confuzie, neîncredere, tristeţe…

Nu se poate, Cezar are doar 44 ani…!

Dar aşa a fost, chiar dacă Cezar era în floarea vârstei, moartea nu alege, iar el s-a ridicat le ceruri departe de acasă, departe de locul unde s-a născut, de cerul pe care l-a vegheat şi de ţărâna din care a fost zămislit…

Îi mulţumesc acum, aici, pentru toate câte a făcut pentru Aviaţia Militară Română, pentru imaginea şi istoria ei adevărate, pentru aportul lui, acea cărămidă pe care a zidit-o şi el în zidul împotriva uitării… Acum, el este parte din acel zid…

Nu vei fi uitat, Cezar, pentru tot ce-ai fost şi ce ne-ai demonstrat că eşti, pentru albastrul cerului pe care l-ai purtat cu demnitate pe epolet. Sunt sigur că şi tu ai ajuns în Escadrila din Ceruri, pentru că, în cele din urmă, chiar de-am fi sau nu piloţi militari, albastrul ne uneşte pe toţi, pe toţi cei ce trăim cu dorul de cer în suflet…

Odihneşte-te în pace, drag camarad!

 

Cu durere în suflet,

Poetu’

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Evocări și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

33 de răspunsuri la Albastrul ne uneşte pe toţi

  1. Dumnezeu sa-l odihneasca !
    Eu cred ca daca din ce in ce mai multi piloti si navigatori ar scrie despre aviatie, si aviatia ar avea o cu totul ala imagine si nu ar mai fi ceva aproape necunoscut pentru public.

  2. Poetu' zice:

    Aşa este…

  3. Poate asa s-ar intelege ca nu oricine ajungea si ajunge pilot de vanatoare sau navigator .
    Sa pilotezi un supersonic nu e ca si cand ai conduce un BMW X6 .

  4. Sa scrii la timpul trecut despre un prieten este, cred, cel mai greu lucru.
    Fiind un corespondent al aviatia.ro de foarte multi ani, desigur ca am citit toate interventiile lui Cezar Stratulat si imi aduc bine aminte de tristetea lui cand a fost inchisa Baza de la Giarmata si de speranta de a o mentine vie macar prin siteul dedicat.
    Nu stiam ca e plecat din tara (of, ce tara bogata avem daca isi permite sa isi piarda atat de usor specialistii!). Iar acum a plecat de tot ….
    Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca! Alaturi de Kiru este, cred, al doilea membru al „escadrilei” aviatia.ro care se alatura „escadrilei din ceruri”, air noi ramanem tot mai saraci.

  5. Luci- IANCA zice:

    L-am cunoscut pe Cezar Stratulat ca om si ca prieten. Dumnezeu sa-l odihneasca!

  6. Anonim zice:

    Ma numesc Olga si sunt sora lui…Cezar Stratulat.
    Va multumesc pentru cuvintele alese,pentru gandurile de ramas bun adresate in memoria fratelui meu.Am citit emotionata,regasind omul cald,sensibil in cuvintele scrise de el.Imi este dureros de greu sa accept ca nu mai este!Viata,destinul este nedrept,cu unii!
    Profesia mea nu are legatura cu cea a” oamenilor cerului”,dar am crescut alaturi de machete,avioane in miniatura,care decorau intreaga casa,apoi a urmat adolescenta vizitand U.M.Bobocu,ajungand adult langa uniforma albastra a fratelui meu,am ajuns sa iubesc aviatia,sa o respect.
    Pentru Cezar a fost mereu o pasiune de nestavilit-.cerul era parte din viata lui,viata aviatiei deopotriva.Acum e sus,privind lumea din albastrul cerului,pe care l-a admirat mereu.
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
    Cu multumiri si respect

  7. Poetu' zice:

    Vă mulţumesc pentru cuvintele rupte din suflet şi condoleanţe pentru pierderea suferită… Fratele dumneavoastră va rămâne în amintirea noastră pentru tot ce-a fost el, ca om şi ca ofiţer, şi pentru tot ce-a făcut pentru pasiunea lui şi-a noastră, aviaţia. Nu-l vom uita niciodată!

  8. Luci-IANCA zice:

    Vestea s-a raspandit fulgerator. Un lant de alarmare ne-a intristat pe toti aviatorii si colegii de liceu. Ne vom ruga pentru odihna lui in cer .

  9. Gigel D. zice:

    R.I.P. A fost un coleg si un om deosebit!

  10. corina ciallicu zice:

    stiu cat e de greu sa pierzi pe cineva drag, cunosc acest sentiment….Cezar a fost mai intai de toate un om adevarat cu suflet mare, sper ca acum e fericit printre nori …………

  11. virag mihai zice:

    ma numesc Virag Mihai,sunt socat de ce am citit.Nu l-am cunoscut personal pe Cezar,dar am corespondat pe mail cand el era deja in State,speram sa-l ajut cu fotografii despre aeroportul Giarmata,si tatal meu a fost pilot.Imi pare foarte rau ca nu mai este printre noi.Sper sa-si gaseasca linistea.

  12. Zoltan Nagy zice:

    Aristotel spunea ,, ca nu-ti cunosti prietenul decat dupa ce ai mancat multa sare cu el…” Cred ca pentru mine si Cezar, acest lucru a fost cat se poate de real ! Cand ne-am cunoscut eram elevi la Boboc, si impartaseam o pasiune comuna karate-do ; si cum nimic nu este intamplator ,cand am absolvit ca tineri locotenenti am ajuns amandoi la Ianca.
    Am impartit acelasi apartament ,am mancat din aceeasi farfurie,am facut impreuna acelasi antrenament de karate . Nu-mi vine sa cred cat de repede au trecut acesti ani ! Eram doi tineri nebuni care ne antrenam impreuna oriunde si oricand , in apartament,la casa pionierilor din Ianca sau in parc .
    Revolutia ne-a prins la Ianca in transee ,dar pentru noi acest lucru nu conta ,ne antrenam pe zapada la temperaturi sub 0 grade.Eu am plecat primul la Giarmata in mai 1990 , si cand am aflat ca sunt functii libere la SDA , 2 ani mai tarziu i-am spus sa isi faca raport , si ne-am refacut echipa la Timisoara!
    Am facut impreuna cu Cezar primul Club de Karate Traditional din Timisoara – KIDO in 1993. Au urmat alti ani in care concediile noastre erau programate pentru stagii de karate si multe weekend-uri de asemenea !
    Am facut planuri la un moment dat ,sa plecam impreuna in Canada , apoi am renuntat ! Aviatia incepea sa scartie din ce in ce mai rau ! Cezar incepuse deja sa se ocupe mai serios de calculatoare si trimitea in fiecare an plicul la loteria americana! Pana la urma visul lui de a pleca s-a implinit in 2003 !
    Am impreuna cu Cezar amintiri extraordinare , ne-am certat si ne-am impacat de mai multe ori , am invatat de la el ce inseamna sa fi corect,sa fi punctual si sa nu renunti la drumul tau indiferent cat ar fi de greu ! Cand prietenul tau nu mai este, si nu mai poti vorbi cu el ,raman doar amintirile !
    Cezar a avut trei mari pasiuni in aceasta viata , aviatia, karate-ul si calculatoarele ! Pentru mine el traieste , dar intr-un alt univers ! Misiunea lui in acest univers s-a incheiat !
    Dumnezeu sa te odihneasca dragul meu prieten !

  13. ella zice:

    L-am cunoscut pe Cezar ca om şi ca prieten de suflet. Un om deosebit, un suflet mare, cum rar iti e dat sa intalnesti. Nu e drept ca un asemenea om ne-a parasit atat de devreme. Condoleante familiei pentru pierderea suferita! Ne vom revedea in Ceruri prietene drag!
    Dumnezeu sa te odihneasca in pace!

  14. Anca zice:

    Inca nu pot sa cred ca Cezar nu mai e!…. Il voi mai astepta probabil multa vreme sa apara online pe mess… Imi pare atat de rau ca viata i s-a sfarsit atat de repede si de neasteptat!!! Dumnezeu sa il odihneasca in pace si sper ca de acolo de unde e vede cata suferinta a provocat prin plecarea lui dintre noi! Anca

  15. Sleeepy zice:

    Dumnezeu sa-l odihneasca!
    Nu pot sa cred ca e adevarat. 😦

  16. Anca zice:

    Nici eu nu pot inca sa cred ca e adevarat!!! As fi vrut sa iau legatura cu sora lui, dar nu ii stiu numarul de telefon…

  17. Dora D zice:

    scriu cu durere in suflet si lacrimi in ochi.Pentru mine personal CEZAR este tot ceea ce ar putea exprima cuvantul OM. L-am cunoscut personal, l-am cunoscut virtual, l-am cunoscut sub toate aspectele omenesti posibile…………Abia acum am citit! Sunt socata si nu pot inca sa imi revin.Nu pot crede,nu pot accepta si nu pot intelege!Cuvintele sunt goale…………nu pot sa spun decat ceea ce ii spuneam si lui de atatea ori cand virtualul ne apropia, TE IUBESC PENTRU TOTDEAUNA!

  18. ANCA zice:

    Si eu am fost la fel de socata cand am auzit aceasta veste, dar din pacate realitatea asta e, Cezar ramane doar in inimile noastre, ale celor care l-am cunoscut si care l-am iubit.

  19. Anonim zice:

    inca nu pot vorbi la trecut………eu tot la prezent vorbesc despre el.Inca il astept sa imi vegheze zborul, sa imi ghideze pasii.Ceea ce sunt azi ii datorez.Pacat ca timpul nostru a fost prea scurt………Azinoapte l-am visat,imi zambea…………probabil de sus de la ingeri.Te iubesc prieten drag!

  20. Mirela zice:

    Dumnezeu sa-l odihneasca! Un om frumos din toate punctele de vedere. L-am cunoscut prin ochiii de copil,acum 20 de ani,cand ma incuraja si aprecia pentru activitatea din clubul de karate pe care il coordona in Ianca.

  21. olga zice:

    A trecut un an de cand inima fratelui meu,Cezar,a incetat sa mai bata!
    In tot acest timp am incercat sa inteleg de ce s-a oprit o inima mare,a unui om
    care daruia dragoste,bunatate si iertare…Nu am reusit inca sa inteleg.
    Am vizitat destul de regulat aceasta pagina,recitind mereu ce a scris el
    si ce au comentat cei care l-au cunoscut.
    Va multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase…
    Va multumesc in primul rand,dumneavoastra,”Poetu”pentru ca ati
    scris pentru memoria lui!As vrea sa stiti ce alinare a fost pentru suferinta mea.
    A fost un frate deosebit,un prieten,un OM adevarat.
    Stiu ca acum sufletul lui zboara,asa cum si-ar fi dorit sa zboare in viata de muritor.
    O lumanare aprinsa il asteapta la geamul meu…
    Zbor lin,dragul meu.
    Cu respect,cu mutumiri pentru toti cei care au avut timp sa scrie despre Cezar.
    Olga

  22. Poetu' zice:

    Vă mulţumesc pentru cuvintele pline de căldură!
    Sunteţi oricând binevenită aici, în colţişorul de depănat poveşti de aerodrom – albastrul ne uneşte pe toţi!
    Lin să-i fie zborul lui Cezar, căci amintirea vie-i este, în dumneavoastră şi în toţi cei ce l-au cunoscut!

  23. Ciurlau Doruta zice:

    Cateodata DUMNEZEU ne da lectii,lectii despre noi,despre viata noastra,despre cum sa traim mai departe atunci cand cineva pleaca sus la ingeri……….lectii despre cum sa supravietuim unei mari pierderi.Din albastru cerului,CEZAR NE VEGHEAZA PE TOTI si ne da in continuare aripi si semne.Asa cum spunea:”Citeste ganduri,,asculta printre randuri”,acum inteleg deplin ce voia sa imi transmita si simt ca de undeva dintr-un alt spatiu in continuare imi calauzeste pasii.TE IUBESC PRIETEN DRAG!

  24. Virag Mihai zice:

    Stimata Olga,as fi onorat daca ati putea sa ajutati pagina memoriala Facebook ” Regimentul 93 Aviatie Vanatoare Giarmata/Esc.31 Av.Cercetare. ” cu cateva fotografii cu Lt.Cdr.Cezar Stratulat.Pagina a fost creata ca o continuare a site-ului http://www.baza93aeriana.ro
    Puteti trimite direct pe pagina Regimentului sau pe mail-ul meu viragmisi@yahoo.com.

  25. ANCA zice:

    Dumnezeu sa-l odihneasca! S-a implinit un an de cand Cezar ne-a parasit fara voia lui, pentru ca el avea alte planuri cu fiecare dintre noi, cei care l-am cunoscut mai mult sau mai putin, dar care am fost profund impresionati de toate calitatile cu care il inzestrase Dumnezeu. Pacat ca nu mai e printre noi, il vom pastra in sufletele noastre pentru totdeauna. Eu, cel putin, nu o data m-am gandit la el si am incercat sa aflu si amanunte despre cum s-a intamplat, si unde este inmormantat dar, din pacate, nimeni nu stie nimic. Nu stiu, nu inteleg lucrul asta. Daca sora lui, Olga, ar vrea sa lase o adresa de mail pentru a o putea contacta sau orice alt mijloc de comunicare, mi-ar face placere sa vorbesc cu ea despre Cezar, doar pentru a o intreba cateva lucruri, nu vreau sa o deranjez sau sa o intristez si mai mult.
    Cezar, oricum stiu ca esti langa noi si probabil vei fi mereu de acolo de sus, pe aripi de melancolie si poezie franta!

  26. Nicoleta Chirita zice:

    L-am cunoscut pe Cezar pe cand locuia in Ianca,am ramas socata de ceea ce am aflat,condoleante familiei,as dori totusi sa aflu ce s-a intamplat

  27. Poetu' zice:

    Infarct… Inima lui mare a încetat brusc să bată…

  28. Nicoleta Chirita zice:

    Intr-adevar a avut o inima mare,un om corect din multe puncte de vedere si intotdeauna cauta dincolo de aparente,ii placea sa descopere,era dornic de cunoastere

  29. Dora zice:


    TE IUBESC PRIETEN DRAG!

  30. chirita nicoleta zice:

    intamplator am intrat,iarasi,azi e 31 ian,odihneasca-se in pace…

  31. ANCA zice:

    Deja au trecut 3 ani, si inca nu vreau sa cred ca nu mai e… Pur si simplu nu pot sa cred, asta e! Dumnezeu sa il ierte !

  32. Dora zice:

    Odihneste-te in pace prieten drag!Stiu ca ne veghezi de acolo de sus de la ingeri!

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s