Gândul săptămânii (IX)

G

Azi aveai programată o lecţie de fizică, o întâlnire cu deliciile acrobaţiei cu supersonicul, o cură de slăbire de câteva minute în timpul căreia ardeai fenomenal de multe calorii, pur şi simplu scoase prin pielea-ţi împreună cu sudoarea ce va şiroi din tine în sauna de un metru cub în mijlocul căreia de vei afla pe la şase mii de metri altitudine.

Erai pregătit psihologic pentru a fi secătuit de puteri, stors în pumnul de fier al suprasarcinii de transpiraţia ce va ieşi din tine prin toţi porii, pătându-ţi costumul de zbor şi permiţând vântului de aerodrom să ţi-l picteze cu florile albe ale sării după aterizare, când vei ieşi din universul strâmt al cabinei şi te vei lăsa în braţele lui răcoroase. Ai să simţi râurile ei pe şira spinării, curgându-ţi în picături lungi şi şerpuitoare din părul ud, intrându-ţi în ochi şi pe sub mască, în gură. Ăsta-i gustul suprasarcinii, gust sărat de trup chinuit combinat cu celălalt, metalic, inspirat hulpav prin masca de cauciuc, izvorât din buteliile de oxigen ce-ţi alimentează plămânii comprimaţi dureros de legile fizicii ce-şi compun rezultantele pe trupul tău încordat.  

Te pregăteai cu atenţie pentru acest zbor, aranjându-ţi cutele costumului de suprasarcină, atent să nu te simţi incomodat aici, la sol, pentru că acolo sus, în mijlocul furtunii de forţe, orice neplăcere se poate transforma cu uşurinţă în durere, iar zborul însuşi, un chin şi mai mare.

Săreai în scaunul de catapultare, simţindu-te de parcă avionul te îmbrăţişa, aşa cum te legai cu multitudinea lui de chingi, de parcă îţi trăgeai avionul pe tine, atunci când îţi introduceai picioarele sub bord, încălţând palonierele, îmbrăcându-te cu el, aşa cum tragi pe tine costumul de suprasarcină din capron, simţindu-l ca pe-o a doua piele ce te acoperea protectiv şi care-ţi conferea superputeri, piele ce avea ataşată o pereche de aripi scurte şi triunghiulare.

Simţeai încordarea camaradului tău de dural, de parcă ar fi ştiut şi el că urma un zbor greu, în care îi vei comanda traiectorii abrupte, răsturnări şi viraje după colţ şi toate nebuniile aeriene posibile pe cele trei axe, manevre când line şi cursive, când dure şi brutale, menite a vă fortifica trupurile – şi al tău, alcătuit din carne caldă, şi al lui, compus din dural rece – şi simţurile – organice şi electronice –, pregătindu-le pentru acele momente ce speri să nu vină niciodată, dar pentru care te antrenezi non-stop.

Îl decolai cu aceleaşi manevre necesare, intrate demult în reflex, sperând să-i topeşti încordarea cu zborul tău sigur şi precis, împlântându-te în tunet de forţaj în carnea sidefie a norilor de vreme bună ce pluteau nepăsători la verticala aerodromului, adulmecându-ţi traiectoria ce te va duce în zona de lucru ce-a fost repartizată zbenguielii tale atât de utile. Te simţeai ca un jocheu ce călărea un cal bătrân şi înţelept, ce ştia ce va avea să vină, iar acum trebuia să-l linişteşti în vreun fel, promiţându-i mut că nu-l vei chinui până-şi va rupe picioarele sau va cădea epuizat. Trebuia să aibă încredere în tine, la fel cum şi tu ai încredere în el, trebuia să nu se teamă că-i vor sări niturile de pe aripi sau că va reveni jos torsionat, forţat în evoluţii nebune ce ameninţau şi pe tine să te umplă de sânge… Nu, tu nu erai aşa, nu te caracteriza nebunia de-a afla punctul de rupere, al tău şi al lui, al lui şi al tău, nu erai atât de nesăbuit încât să împingi limitele mult prea departe – aveai şi tu nebuniile tale, ce-i drept, dar nu ardeai de nerăbdare să vezi pământul ridicându-se să te-mbrăţişeze şi să cauţi disperat manetele scaunului de catapultare…

Urcai la altitudinea de zbenguială şi întotdeauna începeai lucrul în zonă printr-un vitaj larg, de recunoaştere, scrutând cu ochi atenţi semne de stoluri de păsări şi de fenomene periculoase zborului, căutând să-ţi imprimi pe retină tot ce crezi tu că te-ar ajuta, inclusiv obstacolele de la sol şi formele lui de relief, că doar d-aia te afli aici, în zona asta puţin locuită, ca să exersezi şi razmutul tău preferat, nu?!

Inspirai adânc de câteva ori, ca un boxer ce se pregăteşte să intre în ring, simţindu-ţi arterele umplându-se de adrenalină, cu fiori alunecând împreună cu fluxul sangvin până în vârfurile degetelor înmănuşate, pentru apoi să-ţi pironeşti privirea în alb-negrul giroorizontului şi să execuţi fulgerător un semitonou, răsturnându-ţi coordonatele universului tău cunoscut şi familiar şi picând abrupt spre faţa ridată a solului.

Cădeai vertical, cuprinzând cu privirea acul mare al altimetrului barometric în rotirea lui înnebunită în sens trigonometric şi pe cel al vitezometrului în sens orar, mirându-te cât de repede poate trece înălţimea în raport cu timpul ce părea a fi lăsat undeva, în urmă, simţindu-ţi trupul presat din ce în ce mai puternic în scaun pe măsură ce viteza creştea şi ştiai, ştiai foarte bine că nu va mai trece mult şi va trebui să tragi de manşă, iar atunci va începe dansul

Trăgeai ferm de manşă în timp ce măturai cu privirea bordul, atent la alb-negrul orizontului artificial şi la viteza ce se apropia ameninţător de o mie. O cascadă invizibilă, un şuvoi tăcut începea a se prăvăli asupra ta, turnându-ţi plumb lichid în membre.

Respiraţia se îngreuna, devenind chin, şi te surprindeai cu gura deschisă pe sub mască, înghiţind oxigen în reprize scurte, icnite, spasmodice, luptă dură pentru supravieţuire în care experienţa atârna greu, împiedicându-te să treci dincolo de linia ce separă viaţa de moarte. Luptai cu propria ta greutate, acum de şase-şapte ori mai mare, în timp ce senzorii avionului reacţionau şi trimiteau aer în costumul de suprasarcină, supapa anti-G îndeplinindu-şi menirea, eliberând aerul ce umplea tubulatura costumului şi-ţi strângea carnea ca într-o menghină într-un efort calculat strict pentru a-ţi menţine creierul oxigenat. Senzaţia era stranie, dar, pe măsură ce botul avionului căuta iar spre cer şi suprasarcina creştea, simţurile începeau să pălească, percepând din ce în ce mai distant strânsoarea costumului. Câmpul vederii ţi se îngusta, cu o negură de noapte fără Lună întinzându-se dinspre margini către centru, cuprinzând indicaţiile bordului, înghiţind ca o mlaştină lumina zilei şi aruncându-te în braţele senzaţiei chinuitoare că nu poţi vedea cu ochii larg deschişi. Acum pilotai aproape instinctiv, în virtutea unor reguli săpate într-o porţiune a creierului rămasă ca prin minune oxigenată, ştiind ce şi când să faci pentru a-ţi continua zborul, cu membrele comandate eficient în virtutea unor automatisme învăţate în atât de lungile ore cu instructorul conectat la sistemele avionului în cabina din spatele tău, ore pe care atunci nu le apreciai la adevărata lor valoare, dar pe care mai târziu le vei transforma în icoane ale sufletului tău şi ale profesiei tale de pilot de vânătoare, la fel ca şi imaginea instructorilor tăi. Fără ei şi fără acele ore, plus cele ce-au urmat după, când ai şlefuit ce-au turnat ei, tu, acum, aici, ai fi în mare pericol…

Îndulceai panta de urcare şi reduceai gazul, reîncepând să simţi, cu cascada zdrobitoare domolindu-şi căderea şi cu ochii reîncepând să vadă. Aduceai la orizontală şi te înşurubai în trei tonouri pe stânga, apoi trei pe dreapta, urmărind alternanţa diferenţelor de lumină din cabină şi dansul potolit al unui nor luat ca reper pentru menţinerea orizontalei în sticla groasă a parbrizului frontal. Valsai la cuţit pe lângă norul cel pufos şi confraţii lui ce navigau leneşi spre sud, plictisindu-te apoi de ei şi picând direct din înclinare către fluviul ce curgea cu arterele-i despletite către nord.

Coborai într-o spirală amplă şi lentă către solul parcelat de jos, controlând viteza de coborâre prin scoaterea din când în când a frânelor aerodinamice, pentru ca să intri pe direcţia de curgere a bătrânului Danubiu şi să te lansezi într-un razmut fioros, scurt dar în forţă, terminat brusc cu o intrare într-un viraj de luptă, concomitent cu cuplarea forţajului.  

Arai cu aripa stângă apa mâloasă a fluviului ce-a fulgerat prin câmpul tău de vedere, privind în lungul ei şi observându-i protestul, scrâşnetul mut al metalului torturat de forţe invizibile ochiului uman ce ameninţau să-l sfărâme, duralul moale în care ghearele forţelor îşi săpau urme tremurânde, acţionând după legi ale naturii stricte ce guvernau spintecarea furioasă a maselor de aer.

Lăsai în urmă curgerea potolită de apă pentru un alt fluid, cel ce-ţi susţinea ţie zborul, cel de care nu te puteai îmbiba, dar fără de care nu puteai trăi, nici în cer, nici pe pământ. Reveneai în locul tău de joacă de la şase mii de metri altitudine, continuându-ţi zbenguiala şi luându-te iar la trântă cu monstrul numit suprasarcină, luptându-te pentru fiecare gură de oxigen, încordându-ţi toţi muşchii în încercarea de-a rămâne conştient şi de a-ţi controla zborul complet şi fără sincope, decis să nu cedezi nimic şi fără să-ţi permiţi să fii luat prizonier.

Camaradul tău de dural rezista şi el cu stoicism asaltului de forţe ce atacau pe toate cele trei axe, fără să se plângă şi fără să dea semne de oboseală. Nu-i stă în caracter să te trădeze, aşa că te ducea acolo unde-i cereai, fără ezitări sau comentarii. Ştie că nu-i vei face rău, ştie că ştii când să te opreşti, ştie că vrei să ajungi cu bine înapoi pe faţa pistei. Ştie, pentru că el face parte din tine la fel cum tu faci parte din el, şi cine şi de ce ar vrea să-şi facă rău lui însuşi…?

Vă pierdeaţi calculat în arabescuri pe pânza albastră a cerului, hărţuind nori de vreme bună, timizi şi lenţi, până când în urechi te pleznea vocea baritonală a CZ-ului, căreia îi răspundeai şi te executai cuminte ordinului de revenire acasă, realizând că diamantul experienţei i-a spus că erai de ceva vreme acolo sus şi că gazul îţi era pe sfârşite. Aşa că răsturnai pentru ultima oară pe ziua aceea şi lăsai în urma ta zona de lucru, cea care ţi-a fost ring pentru acest meci ce tocmai s-a terminat. Priveai prin periscop, încercând să-ţi descoperi urma, traiectoria săpată în vreun fel în aerul dens, cel pe care l-ai condensat şi comprimat cu evoluţiile tale abrupte şi teribil de strânse, dar nu vedeai nimic. Totul este la fel cum era când ai venit tu acolo, nimic nu s-a schimbat, doar tu, tu eşti altul.

Revii victorios de-acolo, de sus, din imperiul norilor pufoşi şi al G-urilor sălbatice, dar atmosfera rămâne la fel, nimic n-o poate tulbura, iar de se-ntâmplă asta, este numai provizoriu. Ea îşi revine repede, se regenerează; tu, în schimb, te schimbi mereu. Urci un om şi revii alt om, te schimbi după fiecare zbor, şi chiar dacă nu realizezi asta, ea, schimbarea, este în tine.

Pentru că forţele de acolo, de sus, ne modelează şi ne remodelează continuu, rearanjând atomii fiinţei noastre în moduri stranii, ce păstrează aparenţa exterioară, dar modifică la nivel sensibil, interior, ascuns, spulberându-ne şi recompunându-ne cu fiecare urcare în înalt, ca o recompensă celestă pentru curajul nebun al unor pământeni cu aripi de dural.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Gândul săptămânii (IX)

  1. Anonim zice:

    🙂 superb!!!! de la ce vine titlul?

  2. Poetu' zice:

    Titlul vine de la „g” – factorul de suprasarcină, g = 9,8 m/s2 (metri pe secundă la pătrat), suprasarcina fiind forţa exercitată asupra obiectelor şi persoanelor în mişcare accelerată – Google + dexonline pentru lămuriri suplimentare. 🙂

  3. G

    Grugni da galera
    e grinte gaglioffe.
    Sopravvive
    a gruppi
    il gregge di gattabuia.
    Gorgo di grida.
    Attesa.

    Nessuna
    guida generosa
    ma guardie guantate
    che gareggiano
    per guadagnare
    il pane.

    Il Giudizio
    gelido
    della gente.
    Germe della
    sconfitta.

    Giustizia
    gemma preziosa
    sovrumana
    e grave.

    http://trotino.blogspot.it/2011/06/g.html

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s