Verticalitatea la români

Şi totuşi, minunile sunt reale! Ele se întâmplă, poate chiar în fiecare zi, doar probabil că noi, în goana noastră iraţională după lucruri despre care suntem făcuţi să credem – de către cei ce ne vor banii binele – că ne sunt necesităţi vitale, le privim cu ochi reci şi goi şi trecem mai departe, ignorându-le.

Într-o ţară de oameni predominant statici şi resemnaţi, apatici şi caracterizaţi de un cinism izvorât din neputinţă, iată că mai sunt persoane apte să se ridice şi să spună brutal de sincer lucrurilor pe nume, unele dintre ele venind de acolo de unde nimeni n-ar fi bănuit că pot veni…

Luni, 23 ianuarie 2012, în Piaţa Universităţii din Bucureşti îşi face apariţia un tânăr îmbrăcat în uniformă militară, având gradele de locotenent al Forţelor Terestre pe epoleţi. Continuarea este halucinantă, posturile TV transmiţând în direct discursul celui ce s-a recomandat ca fiind locotenent Alexandru Gheorghe, un discurs clar şi răspicat al unui om stăpân pe el, care ştia perfect ce vroia să spună şi era hotărât s-o spună indiferent de consecinţe.

Astăzi, la 48 de ore de la acel incredibil eveniment, internetul este plin de comentarii veninoase la adresa lui, scrise – cel mai probabil – din fotoliul de acasă sau de pe scaunul comfortabil de la birou de n „militari de carieră” şi „experţi în regulamente militare” şi oameni de o „mare verticalitate”, indignaţi de gestul unui om care a jurat să respecte legile ţării şi regulamentele militare…

Toţi au uitat, însă, că Jurământul Militar începe cu „JUR CREDINŢĂ PATRIEI MELE ROMÂNIA, JUR SĂ-MI APĂR ŢARA…”, iar Ţara, acum, este în pericol…

Toţi aceşti apărători ai ordinii şi disciplinei militare l-au crucificat judecând după „sfântul” regulament, cel care interzice oamenilor ce poartă haina militară să participe la manifestaţii, să facă politică, să-şi exprime public ideile, s.a.m.d.

Militarul trebuie să mărşăluiască în cadenţă, cuminte şi obedient, atent să nu-l calce pe bocanc p-ăl’ din faţă, cu gândul la bastonul de mareşal ce-i atârnă atât de greu în raniţă… Militarul n-are voie să cârcotească, să chestioneze ordinele primite sau să riposteze umilinţelor ce i se aruncă în faţă sau nedreptăţilor care i se aduc. Nu. Militarul n-are voie să vocifereze atunci când i se taie 25% din salariu, atunci când nu i se dă un minim necesar pentru a-şi îndeplini sarcinile de serviciu, dar i se cere imperativ – i se ordonă, mai precis – să şi le îndeplinească, atunci când cineva este favorizat pe nedrept, iar el aruncat câinilor răutăţii vieţii cazone. Militarul n-are voie să zică NU, ci doar AM ÎNŢELES.

Hai să recapitulăm puţin:

– militarul e musai să fie apolitic, n-are voie să-şi dezbată convingerile politice – pe care trebuie să le aibă – cu alţii, dar îi este permis să voteze,

– militarul nu face politică, dar şeful lui – ministrul apărării naţionale – este un politician, ales după infamul algoritm politic, ce taie şi spânzură la nivel înalt (a se citi stratosfera generalilor) după acelaşi nenorocit de algoritm politic – adică eu trebuie să fiu apolitic, dar cei care mă conduc şi reprezintă sunt politicieni sadea şi mă conduc şi reprezintă după criterii strategico-politice, nu strategico-militare…,

– militarul nu are voie la opinii proprii, ci trebuie să le accepte pe cele ale celor care-l conduc,

– militarul n-are voie să refuze nimic din ceea ce i se ordonă, incluzând aici şi faptul de a se lase mânat ca o oaie într-o turmă la diverse evenimente cu tentă militară pentru a crea impresia poporului că „ia uite câtă lume a venit să-l aplaude pe ministrul apărării!”…,

– militarul n-are voie… multe, dar mă opresc aici, deocamdată.

Hmm… mi se pare mie sau asta-i „definiţia” unei mase de manevră…?! Eu cred că libertatea şi drepturile militarului sunt cele gândite şi pentru restul populaţiei, căreia nu i se doreşte un statut mai înalt de cel de aplaudac şi de maşină de votat, turmă dresată să sară cu burta pe grenadă ori de câte ori ajungem la fundul sacului datorită investiţiilor strategice şi cu impact major pentru bunăstarea României gândite de către cei ce au dreptul (a se citi şi-au cumpărat dreptul – în anumite cazuri, nu puţine…) de a gândi…

Chiar dacă militarului nu îi este permis să gândească, să reacţioneze, să fie OM, toţi trebuie să ştie că militarul vede şi înţelege, iar acolo, undeva, în adâncul inimii lui, ştiţi, inima aia în care trebuie să încapă ţara asta în faţa drapelului căreia a depus Jurământul Militar, el simte, iar asta doare al dracului de tare…

Nu, nu suntem o ţară bananieră să tragem lovituri de stat militare la juma’ de an, dar lucrurile au mers până mult prea departe… Nesimţirea obrazului mai gros decât cauciucul pneului de C-130 a atins cote inimaginabile, greu de suportat, atât de greu de suportat… Iar dacă-mi veţi spune că întotdeauna există o cale de ieşire din problema asta, adică demisia, vă voi răspunde că nimeni n-are de câştigat dacă Armata pierde un astfel de om precum locotenentul Alexandru Gheorghe, ci numai şi numai de pierdut…

Poate ar trebui spuse câteva cuvinte şi despre calitatea celor care sunt acum în Armată, despre efectul diferenţelor de salarizare dintre MApN şi MAI şi picajul ce a urmat, fără să ne referim la sectorul civil pentru că situaţia este clară şi prăpastia evidentă, despre cerinţele diferite la angajare şi metodele la fel de diferite de şcolarizare (vezi Amărăciunea unor aripi tinere) ale celor două instituţii, despre multe altele… Aşa poate ar fi mai uşor de înţeles de ce oameni precum locotenentul Alexandru Gheorghe sunt preţioşi şi ar trebui păstraţi în sistem cu eforturi oricât de mari, când, de fapt, realitatea este cu totul alta, adică oamenii competenţi sunt traşi în jos de cei incompetenţi, li se pun constant beţe-n roate până fie pleacă (marea majoritate), fie rămân şi duc un lung război de uzură cu cei cu mintea odihnită… Sunt multe lucruri de spus despre astfel de oameni şi de situaţii şi – mai ales – despre efectele lor asupra sistemului sau la nivel local, dar despre aceste realităţi, la o dată viitoare, poate.

Revenind, ce s-a întâmplat luni seara este fără precedent la noi în ţară (şi prin alte părţi ale lumii militarii au ieşit la rampă, spunând lucruri ce nu se dorea a fi aflate), eveniment ce reflectă clar şi complet starea naţiunii române, mai precis gravitatea situaţiei în care s-a ajuns la 22 de ani de la un eveniment în care s-a câştigat ceva – libertate (înclusiv de expresie). Tânărul locotenent de 27 ani a tras un mare semnal de alarmă, spunând cu voce tare ceea ce mulţi din Ministerul Apărării Naţionale (şi nu numai) gândesc în forul interior, dar care sunt incapabili să ridice tonul datorită constrângerilor enunţate chiar de către el, acolo, în Piaţa Universităţii – situaţie familială, materială, locativă, etc. Dar vă asigur că, dacă militarii ar începe să spună tot ce au pe suflet, rezultatul ar fi şocant…

În viziunea mea, tânărul locotenent Alexandru Gheorghe n-a greşit cu nimic în demersul lui. El şi-a ascultat conştiinţa, n-a mai putut răbda situaţia actuală şi a ales să rişte tot, la o vârstă când omul îşi construieşte un viitor şi îşi alege o cale de parcurs în viaţă. Şi-a ascultat conştiinţa şi a venit îmbrăcat militar, deoarece dacă ar fi venit îmbrăcat în civil, ar fi fost doar unul dintre cei o mie de oameni din Piaţa Universităţii… Sper din tot sufletul ca mass-media să nu ignore gestul lui incredibil, iar poporul acestei încercate ţări să nu uite acest miraculos exemplu de curaj, onoare şi chiar sacrificiu, dat de un tânăr ofiţer de 27 ani, cam de vârsta celor ce-au luptat şi murit la Revoluţie, pentru ca ea să fie confiscată de cei care au împlinit 80 de ani pe coridoarele puterii, dormindu-şi somnul de după masă în băncile Parlamentului… Vinovaţi de situaţia actuală care or fi oare…???

În concluzie, eu îl declar pe locotenentul Alexandru Gheorghe un EXEMPLU DE VERTICALITATE, într-o ţară în care coloana vertebrală mult-prea-flexibilă are rădăcini adânci în istorie, din nefericire… 

 AM ONOAREA, DOMNULE LOCOTENENT ALEXANDRU GHEORGHE!

  

PS: adoratorii regulamentelor militare, cei care-l infierează pe militarul care este mai mult decât militar, adică un intelectual în uniformă militară şi posesoe de coloană vertebrală, şi care-l pun cu spatele la zid pentru nerespectarea unor litere din regulamentele dragi lor, ar trebui să realizeze că, dacă anumite ordine ar fi fost contestate şi n-ar fi fost duse la îndeplinire în anumite momente ale istoriei noastre ca rasă, multe atrocităţi şi orori n-ar fi existat, mulţi civili inocenţi nu şi-ar fi găsit sfârşitul sub şenilele tancurilor sau pulverizaţi în bombardamente fără discernământ asupra unor ţinte fără valoare militară, în timp ce multe abuzuri ce se săvârşesc în fiecare zi în sistemul militar autohton ar fi evitate, iar cei ce le promovează izolaţi şi eliminaţi din el. Cu astfel de militari, precum locotenentul Alexandru Gheorghe, Armata Română ar fi o instituţie mult mai bună, şi în care sintagma onoarea de-a fi militar ar avea o greutate indiscutabilă.

 PPS: prin această postare, am vrut să-mi arăt sprijinul faţă de locotenentul Alexandru Gheorghe şi faţă de gestul lui, dar şi pentru a-l include în lumea poveştilor de aerodrom, chiar şi pentru faptul că el activează în cadrul Flotilei 71 Aeriene de la Câmpia Turzii. Povestea lui va rămâne aici atâta vreme cât acest colţişor de depănat poveşti de aerodrom va exista în mediul virtual – aici, acest camarad nu va fi uitat.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Realitate și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Verticalitatea la români

  1. Radu zice:

    Am observat insa ca dnul. Lt. Gheorghe este sustinut in general de toata lumea. Nu am intalnit aprigi sustnatori ai regulamentelor, desi, probabil aplaudaci exista pretutindeni.

    Pe de alta parte, nu tin minte ca dnii Ontanu, Oprea si Iordanescu sa fi primit vreo pedeapsa pentru intinarea uniformei militare pe afise electorale. Da’ poate atunci erau alte vremuri.

  2. cristina zice:

    Bun gasit din nou!
    Ah, ce asteptam sa va usture pana incat sa scrieti!!! Mi-a tresarit inima cand am citit ca vine de la Campia!
    Eu am un singur lucru de adaugat. Cand au pozat in uniforme pentru alegerile politice sub steag clar cei in cauza, inlcusiv pentru actualul Ministru al Apararii, nu a urmat nimic. Iar acuma ocaua brusc s-a schimbat ca e mai mic si putem da in el ca nu e pila nimanui! Vad acum ca presa intreaga duduie despre acest caz ramas nesactionat. Nu pot sa ma inrteb de ce abia acuma oare? Pentru unul din solistii romanului Robi pe Uranus autor Popa Ion , generalul Muresan cu fata bahica (fost sef al UNAp intotdeauna m-am intrebat ce cauta omul ala acolo? dar ii multumesc si azi ca nu m-a acceptat la UNAp „Cine e si aia Poponete nu am auzit de ea!” – pai nu avea cum ca eu studiam si publicam pe atunci asta faceam, ceva ce dinsul nu prea era in stare, si dragul de el mi-a respins dosarul de lector …sa aiba parte de sanatate macar! ) si s-a propus retragerea dreptului de a purta uniforma dar totul s-a.volatilizat… brusc si usor…
    Nu vor intelege nimic ca li-i mintea prea ingusta si prea preocupati sa spuna ce se cere de la ei nu ce ar simtit si gandi ei insisi (poate si cu un pic de jind ca ei nu au fost in stare?). BAiatul are sanse sa castige un proces daca il vor judeca oameni care inteleg legea nu numai litera ei. IN plus nu pot sa remarc ca legea a fost smechereste facuta: diferentiat pentru cei in activitate si cei in rezerva privind portul uniformei militare asa ca inca o dovada a faptului ca legiuitorii acutali au devenit smecherasi in crearea portitelor legislative de care sa beneficieze ei si cei care sunt in tribul lor.
    Da, un gest superb! Imi doresc sa fi meritat! Doamne, rogu-te, da-mi la o parte strangerea de inima …
    cristina p.

  3. cristina zice:

    Ah ca tot nu pot sa tac! Tinarul asta spala onoarea Armatei asa cum nici un general inclusiv generalul IORDACHE nu a fost in stare! PRima data domnia sa si-a aranjat frumusel pensia si iesirea din sistemul militar dupa care a scris o scrisorica viitorului presedinte al tarii publicand-o in toata media. PAi nu? pai da! Si avenit tinarul asta dispus sa riste tot ! Asta e diferenta ce o asteptam demult in armata ! Asta e DEMNITATE, ONOARE SI GLORIE!

  4. s.d zice:

    Glorie.

  5. Marius zice:

    Salut Poetule,

    O mica observatie as avea. Mie discursul initial de la Universitate si mai apoi interventiile de la posturile TV nu mi s-au parut atat de hotarate. Adica in prima faza se vedea ca e napadit de emotii si ca mai avea inca multe idei de exprimat, pentru ca mai apoi, dupa ce a intervenit purtatorul de cuvant al ministerului, sa realizeze ca poate pati lucruri destul de serioase.

    Asta nu inseamna ca reactia lui nu este una care ar trebui sa fie urmata de noi toti, militari sau civili.

    Apoi, de cativa ani, de cand am terminat stagiul militar, nu mai stiu cum e situatia, insa nu stiu cum ar putea fi pedepsit el, chiar si cu o mustrare, cat timp oprea, ontanu si iordanescu s-au folosit de haina militara pentru a-si face campanie electorala…

  6. Anonim zice:

    superb comentariul asta…imi place…si sunt de acord cu dvs…va iubesc..ptr toate comentariile deosebite…mi-ar place sa ne intalnim…sa cunosc…cine este acest poet….care scrie cu un talent deosebit…cu stima adrian necula brasov

  7. unul zice:

    Sper ca ZOF sa-i dea ca si pedeapsa doar o mustrare ! E in litera regulamentelor in vigoare … am informatia ca jegosii de la Minister impreuna cu anonimul si mediocrul pilot Sef al MStM au hotarat sa arunce * pisica * pedepsirii in carca lui Anastasof ! Jegosii dracului , incearca sa iasa de sub lovitura si sa-l arunca in fata pe Zof … Ca o informatie pentru voi cititorii – * minunatul * Sef al MstM este un pilot mediocru de la Bacau dar este casatorit cu o tanti a carei mama este verisoara de gradul 2 cu soacra basinosului !!!! Asta inseamna dictatura ca pe vremea lui Dej !!!! Schizofrenicul si-a pus in toate functiile din stat doar rudele , indiferent de competenta . Primeaza obedienta …

  8. Poetule, dumneata nu ai auzit de postacii de partid ?
    Astia sunt cei care il ataca pe locotenentul Alexandru Gheorghe si pe alti oameni verticali, la fel ca si dumneata !

  9. Resboiu zice:

    Locotenentul este acum pe la A3.

  10. E foarte bine ca se dusa la Antena 3 .

  11. Anonim zice:

    Trebuie sa recunosc, m-a emotionat determinarea locotenentului.
    Eu am trecut prin armata, am fost militar in termen in ’86- stiu ce inseamna rigoarea militara, si pot sa-mi imaginez ce-l asteapta pe acest om cind se intoarce la unitatea lui.
    Pot exista speculatii in spatele motivatiei lui:
    – sau a facut-o din patriotism – considerind ca armata ar trebui sa fie de partea poporului care nu mai rabda (eu asta as vrea sa cred)
    – sau a facut-o pt ca cei interesati (potentialii succesori la conducere) l-au motivat
    – sau alte motive pe care nu am cum sa le stiu.
    Cert este ca ceea ce a facut este foarte important.
    Probabil el va fi urmatorul generator de schimbare radicala in tara. Un fel de catalizator.
    Asa cum a fost acel pastor in Timisoara lui 89.
    Nu cred ca va mai fi inca o revolutie, dar sunt convins ca foarte multi – daca nu chiar majoritatea oamenilor din Romania sunt nemultumiti, iar nemultumirea lor a ajuns sa fie oglindita si in interiorul unui sistem care era echivalat cu notiunea administratiei politice de stat.
    Sper sa se dovedeasca – din nou – ca armata de fapt e de partea poporului si nu doar un instrument sustinut de bugetul statului.
    Noi suntem prea mici sa intelegem toate aspectele. Sunt asa multe jocuri de culise… , insa, pentru o secunda ma pun in pielea unui tinar locotenent, si repet, il inteleg – risca rigorile militare.
    Dar daca ceea ce a facut vine dintr-un altruism pur, si o determinare sufleteasca de a suporta notiunea ca armata este in slujba poporului roman – merita toate aprecierile.
    Daca niste nemernici vor ajunge sa-l calce sub boncancul lor, probabil istoria il va mentiona asa cum se cuvine – un OM deosebit.

  12. geomarz zice:

    Si eu sint pentru…

  13. anonim zice:

    salut…in primul rand poetule sa stii ca te admiri si apreciez foarte mult ce faci pe blogul acesta…respect, dar as vrea sa imi exprim parerea ca in povestile de aerodrom nu avea ce cauta acest locotenent chiar daca lucreaza el la cimpia turzii……dupa parerea mea el a vrut doar sa faca pe eroul si sa aiba putina publicitate…si a reusit…ca la cum e presa in ziua de azi…cand l-a vazut la manifestatii in tinuta militara normal ca au sarit pe el….dar culmea doar antena 3….nu il consider un exemplu de urmat sau un exemplu de verticalitate si onoare…cred ca majoritatea nu sunt de parere cu mine dar asta e…daca vroia si era nemultumit putea pur si simplu sa mearga in civil in piata si sa strige cat vroia. mi se pare si putin cu mintea ne la locul ei mai ales cand a inceput sa vorbeasca despre alegeri supravegheate de armata si dictatura militara si monarhie….e putin mai mult deplasat ce a zis el despre aceste lucruri. plus deasta nu inteleg de ce se tot agita presa in legatura cu faptul ca acesta nu trebuie pedepsit…sincer nici eu nu sunt de acord cu toate regulamentele dar daca le-a incalcat nu e normal sa suporte consecintele si sa nu o dea la intors??…asta mi s-ar parea verticalitate…

  14. Anonim zice:

    Entuziasmat de pozitia verticala a tânărului locotenent de la Câmpia m-am întâlnit a doua zi cu unul dintre titanii CADA de pe aerodromul Deveselu, Comandorul Bujor. Comentând tărășenia Bujor mi-a replicat scurt: „Îl termină rapid Tudore! Azi, mai mult ca ieri, „Ţara” nu are nevoie de oameni responsabili, verticali, iar „ţipţerii” să stea în banca lor, că oricum „bravii noştri comandanţi” oricum o scufundă. Felicitări pentru poziţia camaraderească şi spiritul de castă.

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s