Gândul săptămânii (VIII)

MAGIA ZBORULUI

Zborul este magic.

Fiecare urcare în înalt ascunde în ritualul ei atingerea magică a forţelor nevăzute ce conlucrează pentru a-ţi construi punţi eterice pe care să-ţi conduci maşinăria cu aripi metalice, forţe pe care nu le vezi, dar le ştii ascunse sub voalul diafan al atmosferei, aşteptând răbdătoare să-şi împlinească menirea ce le-a fost rânduită, rolul ce trebuie să-l joace în marea scenă a eternului ciclu cosmic de ordine şi dezordine.

De-ţi stă în fire să meditezi la regulile şi senzaţiile zborului tău, cu uşurinţă vei realiza că fiecare desprindere de betonul pistei şi tot ce urmează după este unică, oricât de mult ţi s-ar părea că se aseamănă un zbor cu altul, pentru că, de fapt, diferenţa nu este neapărat în el, ci în tine…

Tu, pilotul, nu mai eşti acelaşi, te schimbi, precum apa curgătoare a unui râu. Tu, pilotul, eşti mereu altul după fiecare zbor, pentru că de fiecare dată când urci în înalt, ceva din el se imprimă în tine, iar ceva din tine rămâne acolo sus, printre nori, în albastrul profund al cerului şi în aurul incandescent al Soarelui. Acest transfer celest trezeşte mecanisme speciale în tine, prin care fiinţa ta se adaptează zborului, percepţia se ascute, simţurile devin mai sensibile, mâinile se oţelesc, amplitudinea mişcărilor devine regulă ce ţi se dăltuieşte în roca trupului, evoluţie ce începe cu primul tău zbor şi nu se mai termină decât atunci când laşi manşa, punând punct zborului tău de-o viaţă. Dar până atunci, până vei ajunge în acel punct dominat de senzaţii şi sentimente mixte, dulci-amărui, tu, omul-pilot, curgi precum apa unui râu, te schimbi în fiecare moment, devenind mai bun, din ce în ce mai bun, devenind pur şi simplu.

Zborul este magic.

Toţi servitorii lui, toţi cei ce trăiesc în zodia zborului poartă în ei secretul ridicării în înalt, secret trecut într-un mod special din generaţie în generaţie şi de la om la om, predat ca pe o torţă aprinsă de la focul sacru originar, cel ce s-a aprins nu acum o sută de ani, ci în timpuri imemoriale, atunci când oameni stranii ai unor timpuri ciudate au brăzdat cerul acestei planete în maşinării celeste descrise stângaci în texte apocrife spre care omul modern priveşte cu neîncrederea caracteristică minţii lui critice. Atunci, magia era reală, exista şi era acceptată, acum, ea are alt nume, acum ea este ştiinţă.

Ştiinţă sau nu, zborul are ritualurile lui, vechi cât aviaţia şi care vor dăinui cât ea, atâta vreme cât îşi va păstra forma pe care-o ştim acum. Magia din ele nu poate fi ignorată, oricât de mult ne-am încăpăţâna să privim cu scepticism…

Alegerea ta pentru a fi inclus în casta războinicilor aerului, cu furcile caudine pe sub care trebuie să treci, procesul de selecţie căruia trebuie să-i faci faţă, atunci când ţi se testează rezistenţa nativă – pentru că da, cu zborul te naşti sau nu în tine, îţi curge sau nu prin vene – şi hotărârea de-a ajunge acolo unde zici tu că vrei să ajungi. De ai ceea ce(-ţi) trebuie, dacă focul din tine arde cu intensitate, atunci eşti lăsat să treci pragul templului zborului, locul unde mintea, trupul şi sufletul tău vor fi sculptate cu măiestrie pentru a te transforma în ceea ce visai de mic copil că vrei să fii: un om al cerului.   

Numele tău de aerodrom, primul semn de acceptare într-o lume ce funcţionează după alte reguli decât cele obişnuite ţie, legătură ce se formează între camarazii tăi şi tine, prin care ei îţi aleg un nume secret, ştiut doar între fruntariile acestei lumi a oamenilor cu albastru pe epolet, un nom de guerre ce te reprezintă şi pe care-l vei purta cu mândrie tot restul vieţii tale, chiar de-i nume de personaj de desen animat, chiar de-i băşcălie crasă – e numele tău dat de ei, camarazii tăi, iar pentru asta nu te poţi simţi decât mândru că le aparţii….

Prima ta decolare într-un avion militar, când te descoperi izolat în inima unei maşinării aeriene zgomotoase, legat de ea şi conectat la ea, trăgând după tine un fir subţire şi diafan de unde radio drept singură legătură cu pământul pe care l-ai părăsit brusc, ale cărui trepidaţii cauzate de fuga roţilor trenului de aterizare pe betonul pistei au fost înlocuite de vibraţia sensibilă a plutirii pe valurile atmosferei, ridicare spre un alt mediu pe care speri să-l numeşti acasă, desprindere năşită de omul ce-ţi va fi tată pentru multă vreme de acum înainte, cel ce-ţi va ghida paşii nesiguri şi-ţi va corecta greşelile inerente începutului tău de învăţăcel în arta pilotajului de păsări de dural.

Învăţarea zborului tău, proces lung şi anevoios, dureros ca şi o creştere a propriilor tale aripi, ce trebuie să-ţi străpungă crusta groasă a pielii şi să-ţi schimbe întreaga existenţă, modificându-te ca şi fiinţă şi transformându-te în altceva, un om al înălţimilor. Cale grea, atât de grea, ce leagă pământul celui ce eşti, tu, omul născut terestru, de cerul celui ce vei deveni, tu, omul ce vei stăpâni cel mai preţios secret al zeilor – zborul.

Prima ta simplă, primul tău zbor în simplă comandă, acea desprindere totală şi definitivă, acea rupere completă de legăturile pământului-mamă, când te arunci spre cer privind cu speranţă înainte şi uitând ce-i înapoi, ştiind că eşti singur acum, în zborul tău spre inima cerului, ştiind că tatăl tău de aerodrom nu mai este în cabina din spatele tău, atent şi protectiv – acum eşti singur, doar tu, camaradul tău de dural şi… zborul…  

Botezul tău de aerodom, ritual brutal şi sadic prin care legătura cu pământul pe care l-ai lăsat în urmă şi de care „ai uitat” se reface, iar sângele tău udă ţepii mărăcinilor de aerodrom, plante umile ce-ţi pedepsesc trupul, mintea şi sufletul aureolate de victoria asupra cerului, alungând beţia înălţimilor şi reconstruind edificiul importanţei pământului, el, pământul tuturor reîntoarcerilor noastre… Botezul tău de pilot militar cu aripi de argint în piept, ritual păgân prin care eşti acceptat total şi fără reţineri în casta piloţilor militari, ritual ce încheie o etapă şi revelează un drum, lungul drum al devenirii pilotului militar.

Evoluţia ta ca pilot militar, un lung ritual ce-ţi afectează întreaga existenţă, în virtutea căruia îţi trăieşti fiecare zi având în minte coordonatele vieţii tale de pilot militar 24 de ore din 24, şapte zile din şapte. Paşi anevoioşi făcuţi pe o cale austeră, destinată numai celor cu adevărat puternici, cei ce ştiu ce sunt şi pentru ce sunt, cei ce acceptă să lupte mai departe pentru a-şi apropia zborul de nivelul spre care toţi piloţii militari aspiră, de a demonstra ei înşişi că zborul militar este o artă cu tot ce presupune noţiunea…

Dacă tu, pilotul militar, vei privi în urmă la drumul pe care l-ai parcurs şi te vei opri şi vei medita la etapele lui, etape ce s-au constituit în staţii pe drumul vieţii tale, atunci vei înţelege şi realiza că zborul este magic, iar magia acestei lumi a traiectoriilor precise, dar invizibile, a cărărilor aeriene bătătorite, dar ascunse ochilor, a acestei profesii atât de grele şi de frumoase, atât de frumoase şi de grele, ţi-a curs prin vene atâta amar de vreme, ai trăit în mijlocul ei şi, poate, n-ai băgat de seamă că ea există, acceptând-o la fel de uşor precum accepţi desprinderea controlată de betonul pistei. Ea, magia zborului, a existat dintotdeauna, iar tu ai fost, eşti şi vei fi atâta vreme cât vei sluji zeul zbor un magician în costum de suprasarcină, cu o cască de zbor pe cap şi o baghetă magică în mâna dreaptă, cu care-ţi comanzi camaradul de dural oriunde trebuie să ajungi, îmblânzind forţele nevăzute ale vastului ocean al atmosferei cu gesturi vechi de când lumea, precum au făcut înaintea ta oamenii vedici ai aerului, brăzdând cerul vremii în ale lor celeste vimane.

Zborul este magic, da, sunt sigur.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Gândul săptămânii (VIII)

  1. Tu ce nume de aerodrom ai avut ?

  2. Poetu' zice:

    Poetu’! 🙂

  3. Chiquitita zice:

    …cred că Foozie te-a știut Poet din timpul când scriai poezii văzduhului și le numeai…Zbor!

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s