Gândul săptămânii (VII)

ZBOR DE ZI

Decolezi.

Te avânţi hotărât, ridicând roţile de pe pistă şi urcând împins de forţaj cu o pantă accentuată indicată de giroorizont şi variometru, arătând cu săgeata tubului Pitot spre cerul lipsit complet de orice urmă de nori şi având o culoare adâncă, un albastru profund pe care-l ghiceşti ca fiind limpezit de un vânticel de altitudine destul de puternic. Şi albastrul crud al cerului, şi vântul, erau rămăşiţele furtunii de azi-noapte, furtună de vară violentă ca o hoardă de tătari, ce-a tunat şi fulgerat până s-a plictisit şi-a zbughit-o la vecinii bulgari, lăsându-ţi drept amintire limpezimea cerului, aerul ozonat şi crengile smulse aruncate care-ncotro prin perimetrul aerodromului şi al Coloniei.  

Imediat ce te-ai rupt prin decolare, nu-ţi mai pasă de ce-i pe faţa pământului, uitând totul şi lăsându-te absorbit de înălţimi. Nu eşti singur în acest zbor, ai îmbrăcat hamul cabinei I, dar nu-ţi pasă, pentru că acest zbor este doar o formalitate, un necesar a fi îndeplinit, dictat de strictele regulamente militare ce nu acceptă rabat. Nu eşti singur în acest zbor, dar este zborul tău, al tău de la cap până la coadă.

Eşti plin până la refuz cu o stare de bine, cu o exaltare pe care-o simţi de fiecare dată când schiţezi începutul unui zbor, plin de acea promisiune pe care ţi-a şoptit-o cerul atunci când ai ieşit din bloc azi, dis-de-dimineaţă, când ai căutat cu privirea spre el, îndeplinind acel ritual vechi cât aviaţia şi săpat în reflex, şi ai simţit în tine murmurată promisiunea unui zbor frumos.

Soarele îţi pare a fi un glob perfect de lumină compactă, un disc bine delimitat ce încă nu pare a fi atins temperatura aceea când începe să se topească şi să curgă pe pământ, încălzind până la incandescenţă tabla maşinilor şi duralul avioanelor şi dând în clocot smoala dintre dalele de beton ale pistei şi căilor de rulaj. Atunci zborul se opreşte, iar toată suflarea aerodromului îşi caută de treabă prin locuri umbrite, pufnind cu năduf la aurul lichid ce se scurge neîncetat din cer şi pătează tot şi toate. Acum îţi părea a fi un Soare cuminte, ale cărui raze aveau de traversat o atmosferă densă şi rece, astfel că ajungeau la tine filtrate şi plăcute.

N-aveai nimic pe cer cu care te-ai fi putut juca în acest zbor decât Soarele, astfel că îţi struneşti căluţul de foc într-un dans săltat, zburând în cercuri largi, punctate de tonouri rapide, când pe stânga, când pe dreapta, ca o invitaţie la joacă.

Tragi de manşă, cuplezi forţajul şi urci abrupt, şimţind cum te scufunzi în lumina abundentă a zilei ce se revarsă asupra ta în cascade părând a izvorî de pretutindeni, simţindu-te îmbăiat de fluviile de raze ce curg peste tine, strecurându-se peste tot prin cabină. Tonourile în urcare îţi aduc o mulţime de umbre ce aleargă scurt şi ritmic prin postul de pilotaj strâmt, dansând vioaie după tonul dictat de înşurubarea ta în înalt.

Ai vizorul coborât, astfel că poţi lua în piept şuvoiul de raze pe care-l simţi apăsându-te în scaun, provenind de la globul alb-gălbui ce-ţi dansează în parbriz. Simţi razele cum curg asupra ta şi-ţi imaginezi fotonii, mici sfere vii de energie pură bombardându-te, izbindu-se suav de tine şi de tot ce întâlnesc în cale, ricoşând veseli în toate părţile, entităţi luminiscente ce par a învioara tot ce ating, binecuvântând cu sărutul luminii materia cea greoaie şi rece. Parcă-ţi vine şi ţie să râzi de duşul vesel al sferelor de lumină pură, de voioşenia cu care-ţi invadează cabina, umplând-o până la refuz şi părând a da peste.

Redresezi din şandelă şi execuţi un semitonou, ascunzându-te în jocul tău de tirul abundent al Soarelui, imaginându-ţi că reverşi mareea de fotoni din cabină şi o laşi să cadă prin cupola transparentă către pământul ce se vede undeva jos, lăsat în urmă de urcarea ta cu foc de cometă în coadă. Acum nu mai ai nici-un mănunchi de raze în cabină, iar toate sferele de energie zglobii au sărit peste bord, continuându-şi căderea jucăuşă către faţa pământului.

Îţi place joaca asta, sentimentul ăsta de copilărie trăită la zece mii de metri altitudine, aşa că începi o serie de tonouri leneşe, privind amuzat cum alternează lent ciclurile diurne şi nocturne în cabina ta, încărcând şi iar descărcând fotoni gălăgioşi cu fiecare rotaţie completă pe care-o execuţi. Te simţi contaminat de veselia lor, de buna lor dispoziţie, realizând că şi ei au rolul lor în plăcerea de-a zbura supersonice cu aripi de dural pe care-o simţi, că şi ei contribuie la frumuseţea zborului, că şi ei îţi sunt prieteni şi aliaţi.

Cronometrul de bord îţi indică sec faptul că ar cam trebui s-o iei spre casă, aşa că răstorni şi pici vertical, privind stânga-dreapta şi aşteptând să vezi gămăliile de lumină chicotind vesele şi luându-se la întrecere cu tine. Nu ştii cine-a câştigat, poate fotonii cei nebunatici, poate tu şi camaradul tău de dural, dar îndulceşti panta şi reduci motorul, începând să scazi viteza prin S-uri în coborâre. Nu-i mai priveşti, dar îi ştii că sunt acolo, urmărindu-te şi dându-ţi cu tifla.

Îi abandonezi, în cele din urmă, îi laşi în pace şi te aduni, inspirând adânc oxigenul cu miros metalic pe care ţi-l asigură buteliile dublei 327, şi redevii pilot de vânătoare stăpân pe tine şi pe zborul tău, atent şi cu toate simţurile în alertă ca de fiecare dată, nepermiţându-ţi derapaje de nici-un fel. Redevii omul ce n-are voie să greşească şi nu-şi permite să bată câmpii, pilotul militar ce tocmai pune punct unui zbor de zi, executat normal.        

Revii calm acasă, pregătindu-te să te aşterni lin pe faţa brăzdată a pistei şi să potoleşti fuga căluţului tău de foc în voalură albă de paraşută de frânare, în timp ce în tine se amestecă senzaţia de bine, dată de zborul încheiat cu succes, şi cea de nerăbdate, dată de promisiunea cerului albastru, cel ce-ţi aşteaptă răbdător revenirea pe firmament alături de Helios cel dătător de viaţă, reînoind ciclul decolare-aterizare, ca o metempsihoză din care nu ai mai vrea să scapi niciodată.

Aterizezi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Gândul săptămânii (VII)

  1. Asa arata un zbor de rutina pe Mig-21 .

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s