Amurg – ep. 3

Vezi că ai trafic civil la unşpe mii, şapte-trei-unu!

Vocea navigatorului m-a pleznit sec în urechi, făcându-mă să tresar şi readucându-mă cu picioarele pe solul cabinei. Eram pe canalul dirijării, aşa că era normal să-l aud pe navigatorul care-mi veghea tăcut zborul la interceptare, respectându-mi cererea.

Confirm, văzut!, am dat pe radio, dumirit ce şi cum îi cu punctul mişcător de pe radar, pentru ca ochii să se mute instinctiv asupra unei alte pete de culoare pe rotundul ecranulului ce a apărut brusc. Am ştiut că asta era ţinta mea.

Privirea mi s-a mutat spre stânga şi am citit cinci mii cinci sute la altimetru şi şase sute cinzeci la vitezometru. Bordul era normal.

Şapte-trei-unu, văzut ţinta, angajez!, am dat hotărât pe radio.

Angajează, şapte-trei-unu! Vezi că ai trafic militar sub patru mii în Zona patru!

Am confirmat avertizarea navigatorului şi mi-am văzut de treabă. Cunoşteam aria de zbenguială a camarazilor mei şi ştiam că sunt acolo. N-aveam treabă cu ei, iar ei n-aveau treabă cu mine, teoretic. Cerul era destul de mare pentru toţi, deci nu ar fi trebuit să ne călcăm pe bătături, nu?

Am cuplat forţajul şi m-am năpustit după ţintă. Am străpuns cu uşurinţă plafonul subţire, săpând o gaură în alcătuirea diafană de cristale fine de gheaţă ce pluteau suspendate între cer şi pământ, semn efemer al trecerii mele impetuoase. Mi-am privit aripile şi, pentru un moment, mi s-a părut că ele au o trenă vaporoasă de cristale de nori, sclipind cu faţetele lor expert lustruite şi reflectând razele soarelui de seară, despicând firul alb al luminii solare în cele şapte culori ale spectrului şi combinându-le cu abilitate de pictor renascentist în mii de nuanţe ce se îngemănau simfonic pentru a crea regatul de vis în care zburam eu acum, trăgând după mine o coadă incandescentă de cometă.  

Ochii mei de vultur l-au detectat repede, descoperindu-l cum zbura la limita de jos a stratosferei, în imperiul de gheaţă de acolo, cu traiectoria subliniată de o trenă de vapori lungă, groasă şi rectilinie, dâră de condensare ce-l asemuia autobuzelor civile cu veceu la bord. Am zâmbit şi mi-am pregătit atacul prin surprindere, hotărât să-l mitraliez necruţător cu o rafală inofensivă de proiectile de celuloid. Aveam nouă sute la oră acum, iar „Papagalul” meu cel războinic consuma înfrigurat distanţa dintre noi cu ciocul lui ascuţit, pregătindu-şi ghearele-i puternice pentru altceva decât spart de nuci şi alune.

Cu silueta avionului cu aripi cu geometrie variabilă în mijlocul cercului galben, am apăsat hotărât butonul de dare a focului de pe manşă, aşteptând să simt tremurul plecării proiectilelor şi să văd dârele supersonice ţâşnind către ţintă. Ar fi urmat norişorii impactului proiectilelor, cu fragmente de dural zburând în toate părţile, zborul nesigur şi poticnit al avionului şi picajul însoţit de fum negru şi foc portocaliu aprins…

Nimic din toate astea nu s-a întâmplat acum, doar o bună parte din cadrele rolei de film fiind expuse, imprimându-se astfel silueta avionului pentru analiza ulterioară a corectitudinii executării interceptării şi a tragerii. Avionul continua să zboare netulburat, intersectându-şi traiectoria cu cea a „Papagalului” meu într-un punct pe care nu-l scăpam din ochi, refuzându-mi luxul de-a clipi, deoarece viteza transonică pe care-o aveam în acest moment în zborul meu către ţintă nu lăsa loc de eroare, orice pierdere din vedere a poziţiei în spaţiu a ţintei ar fi putut rezulta într-o coliziune cu efecte catastrofale la viteza asta.

Ce doream, am realizat, săgetând în forţaj prin faţa lui, pe la ora unu, zguduindu-l bine cu valul invizibil de atmosferă comprimată şi speriindu-l fără doar şi poate cu lovitura de pumn a undei de şoc. Nu mă mirosise, că n-avea cum, dar abia acum începea dansul…

Am tăiat forţajul, urmărind cum scade viteza, trăgând de manşă şi imprimându-i o traiectorie de picaj pe spate, căutându-l cu capul în sus. L-am descoperit repede, intrat într-un picaj abrupt, executând un semitonou pentru a intra pe cap invers direcţiei lui de zbor din momentul atacului meu. Fugea.

Aveam avantajul înălţimii superioare şi a energiei cinetice pe care mi-o imprima ea, aşa că tot ce trebuia să fac era să nu-l pierd din vedere. Am rămas pe spate pentru restul traiectoriei de coborâre, pentru ca apoi să execut un semitonou şi să revin la zbor cu planeta sub planuri. Îl aveam în sistemul de ochire, dar era încă departe, într-o coborâre pe o pantă îndulcită către plafonul rozaliu de dedesubt. Ar fi fost o victimă sigură pentru un R-3S tras de la distanţa asta, mai mult ca sigur, cum zbura aşa, cu forţajul cuplat pentru a câştiga viteză.

Cu schema lui de camuflaj tipică unei părţi a MiG-urilor 23, adică pete de culoare deschisă pe un fond verde închis, îmi părea a fi un mustang pătat, căluţ sălbatic galopând nebun prin preeria de la şase mii de metri altitudine, fugărind vântul sau vreo nălucă din capul lui. Doar că acum era urmărit de un indian iscusit, hotărât să-l prindă şi să-i sufle în nări, îmblânzindu-l şi legându-şi destinul de al lui…

Mă rog, iar aberam la mare altitudine, dar nu era prima şi nici ultima oară… Eram destul de destins, de vreme ce trăsesem o bucată însemnată din pelicula fotomitralierei, tragere bună şi chiar fără cusur, cred eu, permiţându-mi acum să zbor îmbătat de culorile plafonului, scăldat în baia de culoare a asfinţitului ăstuia ce trecea încet, încet, ridicând umbre şi stingând nuanţele aprinse. Acum îl urmăream pentru a termina treaba, pentru a trage tot filmul fotomitralierei şi a mă întoarce glorios la casa mea temporară din Podişul Transilvaniei. 

Am cuplat şi eu forţajul, dorind şi mai multă viteză pentru a mă apropia în coada lui. Acum zbura cu burta foarte aproape de pătura de nori, părându-mi a fi o canoe plutind pe apa lacului dimineaţa, atunci când faţa lui este acoperită de ceaţa somnului, învolburând vălătucii şi lăsând în urma-i un efemer siaj. Îmi plăcea imaginea, dar el a preferat să întrerupă brusc acest zbor idilic, executând un semitonou, împingând şi apoi trăgând de manşă, de parcă ar fi vrut să-şi ia avânt pentru a pătrunde cu forţă în pătura de nori, arătându-mi burta de un alburiu murdar, dar accentuat de asfinţit şi a lui lumină, părând a fi o burtă de rechin rătăcit într-un alt mediu lichid, dar de o cu totul altă natură. 

L-am urmat prudent, încercând să-i ghicesc intenţiile şi să evit o coliziune. Am intrat într-un picaj vertical, decuplând forţajul, pregătit să-i aflu poziţia cât mai repede posibil după ieşirea din plafon. Am trecut prin întinderea noroasă ca un cuţit înroşit în foc prin unt, imaginându-mi pentru o fracţiune de secundă rezultatul trecerii mele prin universul gazos.

Am văzut cu ochii minţii miriadele de cristale minuscule de gheaţă învolburate de trecerea vijelioasă a „Papagalului”, le-am ghicit teama şi le-am simţit prinse, capturate, aspirate în priza de admisie inelară, ciocnindu-se cu sunete mici şi cristaline de conul dielectric cu vârf metalic ascuţit, încercând în van să reziste căderii în abis, alunecând agitate şi confuze pe canalul de admisie din dural neted, atrase irezistibil şi implacabil de chemarea mobilă a lamelelor din aliaj special ce se roteau cu rezoluţii fantastice, ataşate ca nişte braţe de un ax central, montate la un unghi optim de apucare a masei invizibile de aer, pentru a-şi găsi sfârşitul în curând şi a-şi împlini o menire impusă de traiectoria mea, cu trupurile lor de gheaţă celestă, alcătuiri compuse după reguli naturale pe care încă nu le înţelegem, sfărâmate de mecanismul diavolesc numit compresor, de multitudinea lui de tăişuri insensibile la ţipetele ascuţite ale microfiinţelor de gheaţă. Rămăşiţele lor sparte în mii de schije cu muchii ascuţite vor fi împinse cu brutalitate în camera de ardere, infern unde vor fi consumate împreună cu râuri de petrol de aviaţie, formând un volum în expansiune de gaze incandescente ce vor fi ejectate printr-un lung tub de oţel tratat special pentru a rezista unor temperaturi enorme, tub ce le va elibera în atmosfera unde vor fi trăit până la întâlnirea cu mine şi maşinăria mea infernală, la a cărei menţinere în zbor controlat şi-au adus contribuţia prin sfârşitul lor incandescent.  

Am ieşit repede din plapuma ce încet îşi închidea culoarea, căutându-mi camaradul-ţintă cu ochi neliniştiţi. L-am găsit în dreapta, semn că îşi continuase zborul pe acelaşi cap, dar sub plafon. Acum încerca să-mi scape, folosind în jocul lui de-a şoarecele şi pisica plafonul subţire ce separa ca un voal două etaje de atmosferă.

Am decis să-i copiez manevrele, acum că mă ridicasem la acelaşi nivel cu el, hotărât să mă apropii şi să nu-l mai las să fugă. Confirmându-mi bănuiala, a tras iarăşi de manşă, trecând de partea cealaltă a graniţei. L-am urmat, cuplând iarăşi forţajul, ieşind deasupra şi zărindu-l în faţă, traversând încă o dată plafonul. Ştiam ce vroia să facă şi nu-mi plăcea. Vroia să mă forţeze să-mi consum gazul evoluând mult în fortaj, pentru ca apoi să fiu nevoit să raportez că trebuie să mă întorc acasă, plouat şi cu coada între picioare… Mhm…

Brusc, o idee mi-a înflorit în minte, hotărându-mă să nu-l mai urmez de partea cealaltă. Am intuit că omul zboară în S, când deasupra, când sub plafon. Dacă mai continuam aşa, i-aş fi făcut jocul, lui convenindu-i să mă lase să mă apropii şi s-o zbughească mai apoi, ascunzându-se după plafon şi virând stânga sau dreapta, punând iarăşi o distanţă consistentă între noi. N-aveam ce să fac decât să-l aştept acum şi să-l execut cu sânge rece, convins că data viitoare nu va mai executa manevra asta, ştiind şi el foarte bine că, totuşi, până la urmă, tot am să mă prind.

Cacealmaua a mers, avionul-ţintă ţâşnind deasupra plafonului puţin în dreapta mea. Acum tot ce trebuia să fac era să întind lăbuţa şi să-l agăţ…

 

VA URMA

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Zbor și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Amurg – ep. 3

  1. Eram sigur ca nu o sa-l scapi, cu toate ca am crezut ca ai confundat tinta si o sa citim ceva despre un avion civil caruia i s-au sifonat aripile . 😀

  2. tuteasca zice:

    Vorba unei nepoate: „Siii?…..”

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s