Poveşti de la voi (I) – Drogul numit ZBOR!

Această postare marchează o premieră în viaţa blog-ului „Poveşti de aerodrom”, o premieră frumoasă ce mă bucură şi-mi pune un zâmbet pe figură, inaugurând o nouă categorie pe care am botezat-o „Poveşti de la voi”, categorie ce, sper eu, nu va rămâne populată de o singură postare.

Micul text din seara aceasta nu este scris de mine şi nu-mi aparţine, fiindu-mi trimis de cineva care are ceva special de exprimat, şi care a considerat că prin intermediul acestui colţişor de depănat poveşti de aerodrom spusele ei vor avea un ecou aparte. Da, este o ea, o ea îmbrăcată în kakiul unei uniforme militare ce-i vorbeşte în scris unui el ce poartă azurul cerului pe epolet:

„Pe durata vieţii oricăruia dintre noi apar persoane care schimbă ceva la noi, iar el mi-a oferit o lentilă pentru a înţelege mai bine lumea şi pasiunea sa. Am cuvintele sale înregistrate în minte şi suflet. Articolul este diferit, deoarece este scris din postura unei străine de lumea aviaţiei, încântată fiind doar de ceea ce este vizibil, fără a avea onoarea de a fi o parte din ea. Articolul meu este despre un suflet tânăr care a descoperit aroma zborului, aromă care a produs dependenţă şi pasiune pentru zbor.”

Alte cuvinte sunt de prisos pentru a descrie acest gest atât de frumos, aşa că vă invit să priviţi albastrul prin ochii unei studente în kaki! Îţi mulţumesc, Blue Butterfly!

*** 

Drogul numit ZBOR!

Pasiunea este mărturia entuziasmului pe care îl trezeşte un anumit ţel.” (Dostoievski)

A fi pilot înseamnă mai mult decât o meserie, înseamnă mai mult decât faptul de a respecta legile si de a sfida pericolele aerului. A fi pilot înseamnă a fi „sclavul” dependenţei create de acea senzaţie la care nu poţi renunţa: pasiunea pentru zbor!

Nu cunoaştem niciodată limbajul pasiunilor pe care nu le-am trăit. Poate de aceea, dar mai ales datorită nuanţei ce am ales să-mi coloreze epoleţii, kaki, nu am văzut piloţii decât ca pe nişte oameni care-şi fac meseria, zborul reprezentând doar un act de rutină ce necesită anumite abilităţi. Am avut această percepţie până recent, când l-am cunoscut pe EL, student al Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă”, care pur şi simplu m-a şocat – în sensul bun al cuvântului – datorită pasiunii sale pentru ceea ce face: pentru zbor, pentru alegerea de a fi pilot.

Uneori, din orgoliul meu pueril şi datorită faptului că nuanţa uniformei noastre este total diferită, obişnuiam să-l tachinez, să-i spun că el este pilot doar cu numele, că oricum nu prea sunt avioane pe care să zboare şi nici viitorul nu-i surâde în acest sens. Am fost dispusă chiar să fac un pariu, că în viitorii cinci ani Armata României nu va beneficia de alte avioane de vânătoare, că nimic din momentul actual nu va fi îmbunătăţit. L-am supărat aşa de tare încât mi-a întors spatele. Ochii săi, de un albastru-verzui cu totul aparte, refuzau să mă privească, iar cu o voce stinsă mi-a spus că aşa de mult îl enervează oamenii care vorbesc astfel, care pur şi simplu îi taie aripile… „Oare tu nu-ţi dai seama cât de frustrant poate fi să nu poţi face ceea ce îţi place cel mai mult…?”. Simţeam un gol în stomac, vroiam să-mi iau cuvintele înapoi, dar era imposibil…

În schimb, privirea sa a căpătat o flacără specială când l-am întrebat, „Cum e să zbori?”. Răspunsul, pe cât de simplu, pe atât de profund, „Zborul e ceva ce nu poţi descrie, poţi doar să-l trăieşti!”. Mi se părea că nu mai vorbeam aceeaşi limbă, el pătrunsese în universul sensibil, magic, ideatic, iar cuvintele sale păreau simţiri, simţiri ale unor clipe de zbor. Începusem atunci să înţeleg că, în momentele în care zboară, gândurile, trăirile, sentimentele şi simţămintele sale se contopesc cu inima de oţel a avionului ce-şi croieşte drum pe cărările nevăzute ale imensului azur. Îmi spunea că fiecare zbor e unic, la fel şi satisfacţia, că atunci când păşeşti pe pământ aştepţi cu nerăbdare acea „data viitoare”, dorind să te întorci pe cer, acolo unde sufletul şi-a lăsat amprenta. După ce l-am ascultat minute în şir, am realizat că doar piloţii înţeleg cu adevărat trăirile cerului!

Sper să pierd pariul pus cu el.

Sper cu sinceritate ca el să nu cunoască absenţa senzaţiei la care nu poate renunţa: ZBORUL. Îi mulţumesc că mi-a împărtăşit frânturi din experienţa sa şi că m-a făcut să înţeleg mai mult şi mai profund. Mă bucur că nu mai sunt una dintre persoanele superficiale care nu văd dincolo de nuanţa albastră a uniformei sale.

Iar atunci când voi mai vedea pe infinitul „lagunei albastre” o „pasăre de oţel”,  aceasta nu va mai fi decât un simplu morman de fiare, pentru că există EL, acea persoană  care-i oferă însufleţire, îmbrăcată în combinezon, PILOTUL.

 

Blue Butterfly

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poveşti de la voi și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Poveşti de la voi (I) – Drogul numit ZBOR!

  1. Foarte frumos scris si dureros de real : „Zborul e ceva ce nu poţi descrie, poţi doar să-l trăieşti!” .

  2. Ionut RITES zice:

    Intr-un registru asemenator, legat de drogul numit zbor, dintr-o perspectiva oarecum diferita:
    http://motoparapanta.wordpress.com/2011/06/29/chimia-dependentei-de-zbor/

  3. Anonim zice:

    orgoliul armelor 🙂 frumos. macar si-a dat seama ca a ranit. pilotii au un suflet aparte. cei care au avut pe langa ei un pilot inteleg ce spun.

  4. Poetu' zice:

    Nu numai că „şi-a dat seama”, a făcut mult mai mult de-atât: a început să vadă aviaţia cu alţi ochi. Câţi dintre noi suntem capabili de astfel de schimbări de mentalitate?

  5. cristina zice:

    Cati dintre noi pot vorbi astfel unii cu ceilalti in Dragoste? as adauga si eu……s-au intalnit CER si PAMANT si ele sunt menite sa fie impreuna in linia orizontului…emotionant de frumos, in revenire…
    noapte buna tuturor, cristina p.

  6. Anonim zice:

    schimbari de mentalitate?? fiecare familie sa aiba un pilot :-))) glumesc. eu cred ca multa lume stie ce inseamna aviatia si cata munca si invatatura presupune asta. mentalitatea trebuie schimbata in sistem, in toate sistemele.

  7. xx zice:

    frumos, naiv. e inceputul…

  8. Abiana H. zice:

    Poate ca zborul este cel mai frumos compliment care i se aduce pasiunii… 🙂

  9. marian zice:

    Zborul este viata ! Zborul este infinitul intelegerii . Zborul se traieste la infinit .

  10. diana zice:

    nu am iubit mult timp…dar intotdeauna am iubit zborul
    nu am suferit niciodata…dar acum sufar din cauza zborului
    nu plang foarte des…dar atunci cand imi amintesc de zbor imi curg lacrimile..
    e ceva ce voi regreta tot timpul….

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s