. (punct)

Am decis să pun punct în seara aceasta „perioadei fără zbor”. Consider că a fost de ajuns şi că scopul de „educare” a acelui/celor necunoscător/i a fost atins.

Mulţumesc tuturor celor ce-au răspuns, mulţumesc tuturor celor ce-au demonstrat că pot susţine şi apăra o cauză, că pot să şi explice lucruri ce, pentru ei, sunt la fel de fireşti ca respiraţia.

Este greu să explici cuiva ceva ce, uneori, nici nu se poate bine exprima în cuvinte, fiind nevoit a încerca să-l faci pe cel de lângă tine să vadă prin ochii tăi şi să simtă cu simţurile tale. Pentru a realiza asta, desigur, e imperativ necesar că persoana căreia vrei să-i explici să fie pe aceeaşi lungime de undă cu tine, să-şi dorească să înţeleagă respectivul subiect şi să aibă anumite calităţi ca om, ca fiinţă raţional-inteligentă, situaţie cu care nu bag mâna în foc că ne-am confruntat 100% în cazul de faţă… Cel mai probabil a fost doar o simplă furtună într-un pahar cu apă, dar nu trebuie s-o considerăm timp pierdut sau risipă de energii, ci doar o ocazie în care ne-am ascuţit sabia şi ne-am antrenat în apărarea unui crez, în aceste vremuri în care nimeni nu mai pare să mai creadă în ceva, în afara omnirâvnitelor bilete de bancă… Trebuie s-o vedem ca pe o încercare de educare, o activitate intelectuală ce ar trebui să primeze în lumea virtuală a „satului global”, din păcate aflându-se cu mult în urma facilei şi puţin trăitoarei distracţii, cea care ne aşterne pe ochi vălul ignoranţei şi ne insinuează în suflet fantoma relaxării, acea senzaţie de bine pe care ţi-o dă râsul, detaşarea de problemele griului cotidian. „Panem et circenses” – dicton antic atât de actual, înfricoşător de actual, din nefericire…

Sper că nu veţi privi niciodată acest blog ca pe o distracţie uşoară, ca pe o modalitate facilă de-a ucide timpul… Sper ca acest loc virtual să nu se transforme niciodată într-o staţie prăfuită pe drumul plictiselii – voi veghea ca asta să nu se-ntâmple!

Sper ca acest colţişor de depănat poveşti de aerodrom să vă pună mintea în mişcare, să vă provoace să vreţi să aflaţi mai multe despre universul fascinant al aviaţiei militare, să vă anime sufletul (!) şi să trezească în voi dorinţa de-a gusta din zbor nu doar ca simpli pasageri, ci să vă împingă să cuceriţi fizic şi/sau spiritual dimensiunea verticală a planetei noastre, iar pentru acei dintre voi ce-au brăzdat atmosfera ani în şir, „arzând comete în nopţi întunecate”, să vă fie loc de aducere aminte, cel pe care-l vizitezi cu drag şi care-ţi pune pe figură un zâmbet cald în timp ce-n minte ai cuvintele „şi eu am fost acolo”…

Nu s-au spus îndeajuns de multe despre ce înseamnă să fii pilot militar. S-au spus destule, dar nu s-a spus tot, nu, nici pe departe. Poate că-i mai bine aşa, poate că-i mai bine ca multe să le ştie doar cei care vor cu adevărat să ştie, pentru că totul îl cunoaşte numai cel ce alege calea asta. El, pilotul militar, este singurul care află detaliile ascunse ale acestei vieţi, luminile şi umbrele, sublimul şi sordidul, urcările şi coborârile, plătind un preţ atât de mare pentru cunoaşterea asta.

Pentru că unele lucruri în viaţă trebuie să le trăieşti pentru a le înţelege.

Mai sunt multe lucruri de spus, dar n-o voi face, rezumându-mă la următoarele cuvinte, adresate persoanei care a stârnit această furtună într-un pahar cu apă şi celor de felul ei.

***

Dacă nu-ţi place un lucru, nu-l privi şi nu-l băga în seamă.

Dacă nu-ţi place un loc, nu-l vizita. Nu te forţează nimeni să fii într-un loc unde nu te simţi în largul tău. Eşti liber să fii unde-ţi place, deci comportă-te ca atare.

Dacă nu cunoşti un subiect, nu vorbi despre el. Nu-ţi da cu părerea, pentru că, în ciuda faptului că dreptul la opinie este sfânt, mai sfânt este bunul simţ, iar bunul simţ trebuie să te tragă de mânecă şi să-ţi dea două palme peste bot atunci când deschizi gura să-ţi scuipi sfânta opinie acolo unde nu este nevoie de ea.

Bunul meu simţ (şi un stomac sensibil, specific zodiei mele…) mă împiedică să intru pe forumul maneliştilor (presupunând că există aşa ceva) şi să încep să împroşc cu păreri în stânga şi-n dreapta. Nu am ce să caut acolo, aşa că stai liniştit, nu ne vom întâlni niciodată în acel infect loc.

Poţi reveni aici numai dacă vrei să înveţi ceva despre lumea zborului militar şi să-ţi abandonezi ideile preconcepute, de te lasă frustrările. Dacă nu, internetul este destul de mare, şi pentru noi, şi pentru voi.

Oricum, CER SENIN îţi doresc.

 ***

Gata, subiect încheiat!

Vă mulţumesc tuturor şi promit să nu mai opresc zborul pentru astfel de false premise! Nu afectează cu nimic securitatea lui, nu-i aşa?!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Gânduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la . (punct)

  1. Eu cand citii punct, crezui ca inchizi blogul sau iei o pauza mai lunga, dar ma gandii ca pofta ta uriasa de comunicare nu poate muri asa de repede .

    Ar fi interesant de citit cum se pregateste un pilot militar ca sa ajunga pilot militar, pentru ca de asta multa lume are impresia ca este asa usor sa fii pilot militar si ca sa fii pilot pe supersonic e o meserie ca oricare alta.

  2. Maricel Vatavului zice:

    Bun venit la zbor , draga Poetule ! Asteptam acest lucru, stiam ca vei lua o decizie buna.

  3. Anonim zice:

    Da-i ‘nainte, Poete!
    Pur si simplu imagineaza-ti ca esti in cabina din fata sub cusca si zbori dupa instrumente.
    In cazul de fata: Pasiune, Patima, Putere. Restul chiar nu mai conteaza!
    In rest, Cer senin si vant putin!

    Gabi DOINA (a.k.a. ROLINX – Nr 4 WorldWide LTF Stats – pentru iubitorii IL2 Sturmovik toate variantele)

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s