Confesiuni la cumpăna dintre ani

Odată cu anul ce se sfârşeşte, blog-ul „Poveşti de aerodrom” împlineşte şase luni de la lansare, şase luni de când, mai mult dintr-o joacă, am decis să încerc marea cu degetul şi să împart cu voi poveştile pe care le aveam în minte şi care începuseră brusc să curgă în foile albe de hârtie, de parcă un izvor ascuns ar fi ţâşnit la suprafaţă. Pe data de 1 iulie am urcat prima poveste dintre cele ce începuseră a se aduna într-un număr neobişnuit de mare, făcând primul pas pe un drum ce m-a adus aici, la şase luni de la acea dată şi la 29165 accesări la momentul când urc acest post. Nu ştiu dacă acest număr este mare sau mic în această lume a scriitorilor virtuali, dar ştiu că pentru mine este ceva ce nici măcar n-am îndrăznit să visez, darămite să cred că aş putea atinge într-un timp ce mi se pare atât de scurt…!

Ce a determinat acel izvor să înceapă să susure, nu ştiu şi poate nu voi şti niciodată cu adevărat. Cert este că, pe data de 5 mai a anului curent, am început să scriu „Caii”, prima poveste de aerodrom ce nu a fost concepută ca urmare a sau dedicată strict unui eveniment anume, ci datorită unei pulsiuni lăuntrice inexplicabile, ce a generat întregul suvoi la care aţi fost – în parte – martori în cele şase luni de când „ne cunoaştem”.

Trebuie să recunosc: această jumătate de an a fost o călătorie pe cinste din punct de vedere al scrisului! Erau momente când îmi foloseam şi cele mai mici perioade de timp liber pentru a scrie, începând chiar şi câte cinci-şase poveşti în acelaşi timp, prioritizându-le după împactul lor emoţional pe care-l aveau asupra mea. Fiecare poveste apărea ca o idee, ca o sămânţă, care plantată în imaginaţia mea, germina, creştea, iar şi iar, transformându-se în ceea ce-aţi citit până acum şi-n ceea ce veţi citi în viitorul apropiat. Fiecare idee este bazată pe realitate, porneşte de la un adevăr, de la un eveniment ce s-a petrecut cândva, astfel că toate cele povestite aici sunt adevărate, uneori dureros de adevărate, iar dacă nu mi s-au întâmplat mie, atunci cu siguranţă s-au întâmplat altora, cândva, la un moment dat în existenţa lor, în acest univers sau altul.

Am scos lucruri din mine pe care le îngropasem adânc, lucruri peste care presărasem praful uitării mai mult forţat de împrejurări, dar care aşteptau în mine momentul când, scăpând strânsorii conştiente a minţii mele, ar fi ieşit la suprafaţă şi ar fi răbufnit cu furie, provocându-mi durere şi rănindu-i şi pe alţii… Scriind, m-am eliberat de anumite poveri, am spus lucrurilor pe nume şi m-am simţit din ce în ce mai bine după, iar felul în care le-aţi recepţionat voi… a fost fantastic!

Vă mulţumesc tuturor pentru feedback-ul incredibil pe care mi l-aţi dat, pentru încurajările, cuvintele frumoase, sfaturile şi poveţele voastre! Totul a depăşit demult orice închipuire a mea şi încă mă mai minunez că stârnesc în unii dintre voi emoţii atât de puternice pe cât de puternice sunt emoţiile stârnite de voi în mine atunci când îmi răspundeţi si-mi scrieţi lucruri atât de mişcătoare! Pentru tot interesul vostru nu pot decât să vă mulţumesc şi să vă promit că blog-ul „Poveşti de aerodrom” va continua să vă fie loc de aducere aminte, aerodrom de rezervă pe care să reveniţi în siguranţă atunci când v-aţi săturat de circul mass-media în care sunteţi prinşi zilnic, o acasă pentru cei ce iubesc lumea Aviaţiei Militare Române şi ştiu cât de specială este şi cât de multe merită ea faţă de cât de puţine primeşte acum.

Sper din tot sufletul că acest colţişor de depănat poveşti de aerodrom va inspira şi pe alţii ca să înceapă să scrie, să aibă curajul de-a pune pe hârtie aventuri proprii şi ale celor pe care i-au cunoscut, scoţând oameni minunaţi şi evenimente incredibile din anonimatul dureros şi nedrept în care zac azi, în aceste momente când societatea românească are atât de multă nevoie de valori autentice, de modele adevărate de urmat.

Aviaţia Militară Română a avut şi are valori autentice de promovat, oameni modeşti care fac lucruri ieşite din comun, pentru care sunt recompensaţi material derizoriu raportat la importanţa misiunii lor şi la gradul de periculozitate în care-şi desfăşoară existenţa. În alte părţi ale acestei lumi, în locuri în care civilizaţie nu este un cuvânt ce sună a gol, despre ei se scriu cărţi, iar imaginea lor este larg promovată, pentru ca ea să inspire tinerii să le calce pe urme şi să spere că vor ajunge într-o bună zi să se numere în exclusivista castă a războinicilor aerieni, oameni ieşiţi din comun din punct de vedere fizic, psihic, intelectual.

Nu-mi rămâne decât să sper că în anul ce vine – de ce nu…?! – adevăratele valori vor începe să iasă la lumină şi în ţara noastră, încheind dominaţia non-valorilor la care încă mai suntem astăzi martori… Sper din tot sufletul că mass-media va realiza că ideea de-a oferi populaţiei numai distracţie ieftină, ignorând cultura, a fost una proastă, cu efecte moral-cancerigene pe termen mediu şi lung, iar că revenirea la cultură şi la cultivarea intelesului pentru educaţie şi autoeducare este o soluţie demnă de o adevărată a patra putere în stat. 

În încheiere, cu riscul de-a mă repeta, vă reamintesc că cine sunt eu în lumea reală, în lumea fizică, n-are absolut nici-o importanţă, deoarece aici, în lumea virtuală, eu sunt Poetu’, şi Poetu’ voi rămâne cât timp va exista blog-ul „Poveşti de aerodrom” şi – implicit – cât timp mă vor ţine muşchii psihici…! Să nu uitaţi că sunt aici, în lumea virtuală, pentru voi şi datorită vouă, iar pentru asta nu pot decât să vă mulţumesc (încă o dată!) şi să vă dau întâlnire şi în anul ce vine, pentru a depăna împreună poveşti de aerodrom şi a săgeta în tunet de forţaj albastrul profund al cerului din sufletele noastre!

 LA MULŢI ANI ŞI CER SENIN ÎN 2012, CAMARAZI!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Confesiuni la cumpăna dintre ani

  1. Saint-Ex zice:

    Dragă Poetule!
    Sincere felicitări pentru tot ceea ce ai realizat în această jumătate de an, an cât un secol, secol cât o secundă scursă într-un viitor incert şi nesigur.
    Sincere urări de sănătate, bine şi bucurii, ţie, familiei şi tuturor celor dragi pentru anul ce va să vină.
    În comentul de faţă, la un moment dat ai afirmat ceva de o vloare inestimabilă şi, încă odată, te felicit pentru pătrunzimea spiritului, fineţea observaţiei şi modestia destăinuirii. Ai spus că „…scoţând oameni minunaţi şi evenimente incredibile din anonimatul dureros şi nedrept în care zac azi…”. Într-adevăr, foarte puţini oameni au observat, fie că aceştia sunt oameni obişnuiţi sau nu, militari sau nu, aviatori sau nu, PILOTI MILITARI sau nu, faptul că Aviaţia Militară nu înseamnă numai cei care sunt „vârful aisbergului”, dar şi aceia, mulţi, pe care eu îi numesc „ANONIMII AERODROMURILOR”, fie ei piloţi sau nu, tehnicieni, etc……
    Pentru că cei care au visat şi trăit sentimentul Zborului, zbor început la câţiva metri de sol, după desprindere, pierduţi într-un nesfârşit azimut de nouăzeci de grade, toţi, dar absolu toţi au avut în spate ANONIMII AERODROMURILOR.
    UN AN NOU FERICIT!!

    Cu stimă, consideraţie şi respect, un anonim al aerodromurilor sau, aşa cum îi place avionului meu din şcoala militară L 29 cu nr. 59 – să se prezinte, pentru toţi camarazii mei, eu sunt Saint- Ex, apropos de Antoine de Saint – Exupery.
    O seară bună tuturor.
    Cu stimă, consideraţie şi respect, Saint-Ex.

  2. Aerodromul tau „de rezerva”, Poetu’le, a devenit de mult timp unul „de baza” pentru mine. De fapt, chiar de la prima ta decolare in „simpla” pe blog.
    Asa cum ti-am mai spus, iti cunosteam capacitatea de exprimare demult, de cand l-ai reinviat pe coperta a doua a unui TopGun pe Doru Davidovici. Recunosc ca am incercat sa aflu atunci si dupa aceea cine se ascunde sub pseudonim, dar apoi am decis sa iti respect dorinta de a fi doar „Poetu”. E suficient sa stiu ca un scriitor talentat isi pune calitatile in slujba aripilor si a inaripatilor romani, ca, vorba ta, am unde sa imi satisfac dorul de Doru, de Foozie, de Saint-Ex, de Richard Bach, de … Tine. Chiar ai reusit sa intri in memoria si gustul meu de cititor si sa fii pe placul ochiului meu de filolog (si nu sunt deloc miop in privinta asta).
    Iti urez o continuare pe masura inceputului, o „trecere” pe alt tip de suport (hartie) cat mai apropiata, si multi ani in care sa aduni si sa dai zboruri.
    La multi ani tie, celor dragi si cititorilor tai!

  3. La multi ani Poetule !
    Eu citesc postarile tale prin e-mail si oricat de ocupat as fi, tot imi gasesc timp sa citesc ce scrii!
    Cred ca blogul tau a umplut un gol in blogosfera, pentru ca este nevoie de un Poet care sa scrie despre zbor din proprie experienta.
    Sper ca anul 2012 sa fie un an nou mult mai bun decat cel care a trecut si toate dorintele tale sa se transforme in realitate!
    Mult noroc si un cer cat mai senin!

  4. Albastru de Voroneț zice:

    Acest a c a s ă pe care tu-l invoci,Poè’te are atâtea nuanțe de Albastru pur,acum când îți scriu,de nu-ți poți imagina!…Și nu se mai obosește să se tot multiplice ori decâte ori,ca un câmp magnetic nevăzut,Poveștile tale mă absorb într-o reciprocitate a unei absorbții simbiotice,ce nu-mi puteam imagina în urmă cu ceva timp…

    Te-am decoperit redescoperindu-te dintr-o întâmplare ce depășește orice putere de înțelegere,iar de atunci,urc și cobor pe caruselul emoțiilor acolo unde mă poartă „dirijorul orchestrei de Albastru”!…

    Citesc și recitesc de-a valma,acolo unde cade privirea pe un număr oarecare și râd și plâng și iarăși plâng…în amintirea timpului acela când Acasă era privirea aruncată spre Cer pentru a urmări un alt Zbor!…sau cum spunea unul,căruia-i plăcea să trăiască printre voi, „inimi cât să cuprindă Cerul Patriei”!…

    Mulțumesc pentru acest a c a s ă ce-mi dai să redescopăr,în spatele fiecărui cuvânt…!

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s