Telefonul – fragment

***

Mi-am adunat cu greu în cabină gândurile răvăşite şi triste, ce parcă nu vroiau nici în ruptul capului să revină la mine, evitându-mă cu obstinaţie, de parcă aş fi fost ciumat. Am reuşit cu sforţări supraomeneşti să înving starea de gol mintal în care mă aflam, îndesând sub copolă gândurile hoinare ce ameninţau să mă bage în pământ…

Ora de zbor alocată misiunii pe traiect se apropia de final, urma aterizarea cu manevrelei ei delicate, ce mă necesitau complet în cabină, concentrat numai pe zbor, fără ca mintea să-mi bântuie aiurea. Zborul fusese executat mecanic, controlat de reflexe săpate de experienţă în ritualul comportamentului în cabina avionului aflat în aer. Concentrarea mea licărea, în timp ce eu mă percepeam discontinuu când în cabină, când în lumea imaginaţiei, a gândurilor rebele ce-mi amărau zborul ăsta, întinându-i puritatea…

Categoric nu mă simţeam bine, categoric nu eram complet în acest zbor, categoric nu eram eu cel din cabina lui 8006… Era altcineva, un altcineva ce executat mişcările necesare sacadat, ca un automat de timp, robotic şi fără simţire. Zborul ăsta nu era zbor, ci mai degrabă o plutire rigidă pe traiectorii rectilinii, din care lipsea cu desăvârşire comuniunea dintre om şi maşină, acea comunicare specială ce se stabileşte la pornirea motorului şi trezirea fiinţei de dural la viaţă, când îţi laşi simţurile să curgă din membre şi să îmbrace alte membre, simţind-o şi simţindu-i trăirile electromecanice. Acum eram scufundat în mine, cu mintea secerând brutal legăturile ce încercau a se stabili, pălind şi revenind când reveneam şi eu în cabină.

Oare 8006-le meu mă simţea…? Oare el îmi ştia zbuciumul, oare mă simţea că nu sunt cu el, că nu suntem una…? Putea el simţi, precum un căluţ simte tumultul şi stările interioare ale stăpânului său…?

Dacă da, mi-ar fi plăcut să-mi fi confirmat înţelegerea zbuciumului meu. Mi-ar fi plăcut să-şi fi întors către mine ochii mari şi limpezi, mi-ar fi plăcut să fi nechezat încetişor, ca pentru a-mi spune că este cu mine, lângă mine, şi că nu mă va abandona, orice-ar fi…

Am raportat absent atingerea celorlalte două puncte ale traiectului, înregistrând cu un colţ al minţii vorbele distorsionate ale CZ-ului, ce-mi păreau a fi şi mai distante, aşa cum ajungeau ele la mine, străpungând electromagnetic valurile străvezii de atmosferă rece de început de noiembrie.

Continuam plutirea pe ultima porţiune a traiectului, cea care mă ducea spre casă, acea acasă ce nu mai simţea de ceva vreme ca acasă… Navigam pe firul magnetic desluşit de mustăţile busolei, fir al Ariadnei invizibil imperfecţilor ochi omeneşti, legat cu un capăt de punctul trei al traiectului şi cu celălalt de pista aerodromului scăldat în vânt nebun de Bărăgan, în timp ce imagini fantomatice îmi dansau prin faţa ochilor, frânturi de scenete aparţinând unor vremuri apuse, dar încă dureroase, ce-mi înroşeau până la incandescenţă odgoanele minţii, ţinându-mă captiv în universul plin de regrete şi remuşcări al minţii mele tulburate…

Brusc, am scrâşnit din măsele şi am lovit cu casca tetiera scaunului de catapultare. Eram hotărât să mă trezesc, trebuia să fac ceva pentru a ieşi din starea asta, aşa că am cuplat forţajul, am aşteptat până viteza a crescut către opt sute şi am intrat cu mişcări brutale într-un viraj la cuţit, un cerc complet executat cu furie la trei sute de metri înălţime de un sol pe care nu-l puteam decât ghici, accesibil doar vederii mele periferice, în timp ce ochii-mi rămăseseră înfipţi în macheta alb-neagră a giroorizontului AGD-1 şi în bila ce vibra nehotărâtă între reperele din mijlocul tubului umplut cu ligroină.

Acceleraţia mă zdrobea în scaun, membrele-mi păreau a fi turnate în plumb, un plumb lichid ce părea a se scurge înspre podeaua cabinei, luând cu el şi claritatea vederii mele. Duceam o luptă acerbă pentru fiecare gură de aer, cu toracele comprimat sălbatic şi inspirând dureros şi sacadat amestecul cu gust metalic, ciudat, nenatural, aer din plămânii avionului pe care acum îl torturam cu acest viraj nebun, zdrobitor şi pentru el, şi pentru mine. Costumul mă strângea puternic, ca nişte degete de halterofil nebun, hotărât să stoarcă orice picătură de sânge din corpul meu, trimiţându-l în van către un creier ce se zbătea acum într-o secetă cruntă. AGD-ul părea a fi privit prin orificul îngust al unei ţevi, cu negura ce înconjura imaginea ştearsă a aparatului de bord părând a creşte lent, în ciuda ochilor pe care-i simţeam a fi larg deschişi, holbaţi, în timp ce-şi urmau drumul lor către adâncurile orbitelor sub imperiul G-urilor.

Virajul n-a durat multe secunde, dar timpul are altă greutate pentru simţurile zdrobite în pumnul de fier al suprasarcinii, şi numai nestemata experienţei te poate anunţa când trebuie să încetezi o manevră şi să revii în zbor cu o suprasarcină mai omenească sau să începi alta. Am ieşit destul de bine pe direcţie, fiind necesară doar o corecţie mică de cap pentru a-mi continua zborul de revenire la aerodrom. Abia acum am privit afară, realizând că mica mea cascadorie a fost executată fix deasupra centrului unei aşezări omeneşti…. Probabil că am speriat ceva lume cu virajul meu nebun la joasă şi, mai ales, cu forţajul total în care l-am executat. Dacă numai asta e toată paguba, atunci… e bine…

Acum că mă convinsesem că încă mai trăiesc şi că e mai bine să revin în cabina 8006-lui meu, mi-am văzut de ultima porţiune a traiectului, recăpătându-mi respiraţia şi liniştindu-mă după tortura suprasarcinii. Privirea fixă-mi dispăruse, iar cheful de viaţă îmi revenea încet în artere, timid, dar sigur. Am măturat cu privirea indicaţiile bordului, verificând dacă nu cumva i-a căzut greu la stomac „Papagalului” manevra mea brutală. Eram sigur că l-am luat prin surprindere, dar nu părea a fi afectat deloc. Speram să nu se fi supărat pe mine…

Dar, cu toate că-mi revenisem, am făcut o aterizare proastă, nervoasă, parcă nerăbdător să simt betonul pistei sub cauciucul roţilor, de parcă m-ar fi aşteptat cineva la guri cu nerăbdare…

Am dat un bont de viteză necaracteristic mie…

Îmi venea să ies din pistă şi s-o iau pe mirişte, să nu mă mai întorc, când am auzit un, „O-ho-hooooo…! Staaai cu tata…!”, făcut de CZ… Imediat am simţit cum o bună parte din sângele din corp începe să urce către obraji, realizând că acum eram roşu ca racul, inclusiv urechile, iar asta fără acţiunea constrictivă a costumului anti-G…

N-am lucrat în contratimp cu manşa, măcar atâta lucru n-am făcut, aşa că l-am lăsat să revină pe faţa pistei, înfundându-se şi potolindu-şi ţopăiturile de la sine. De multă vreme nu mai aterizasem chiar atât de prost…

După ce-am oprit la guri, mi-am promis mie însumi că nu voi mai face niciodată imprudenţa asta, că niciodată nu voi mai accepta să zbor aflat într-o astfel de stare psihică. Să mă roage cineva şi n-am să mai fac asta…

La dracu’….

Nici măcar glumele lui nea Babanu n-au reuşit să şteargă gustul amar al zborului ăstuia, terminat atât de prost cu o aterizare de pilot neclasificat…

N-am mai suportat să aştept sfârşitul zborului. Oricum n-aveam chef de discuţii cu nimeni, aşa că am plecat pe jos până-n Colonie, ignorând toate claxoanele maşinilor care treceau pe lângă mine şi se ofereau să mă ducă până la poartă. Tuturor le făceam semn cu mâna să-şi vadă de drum.

Drumul lung până acasă mi-a prins bine. Vântul rece m-a luat în primire şi m-a zguduit sănătos, trezindu-mă din reveria melancolică şi scoţându-mă din starea aia imposibilă. Mi s-a părut ciudat că a putut face asta vântul ăsta de Bărăgan, dar a eşuat zborul…

***

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Zbor și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Telefonul – fragment

  1. Obelisc zice:

    cât de mult îmi semeni în trăiri,Poetule.când ești trist te iubesc cel mai mult.adică starea aia pe care o percep printre rândurile tale.sper să mă-nțelegi.

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s