Gândul săptămânii (I)

VÂNT DE AERODROM

 Obişnuiam să-l aud izbindu-se năuc de tot ce întâlnea în cale în fuga lui bezmetică fără un scop precis, fără o ţintă a călătoriei pe care nici el, sunt sigur, nu-şi mai amintea unde-o începuse. Îi desluşam cu claritate glasul, tânguirea-i prelungă, dar nu-mi era cu putinţă înţelegerea lui, şi mă întrebam oare care-i sunt poverile, care-i sunt căutările şi ce dureri are de-i atât de trist… Îi aflam şoaptele pe care le ducea cu el din depărtări neştiute, purtate pe etericele-i aripi ce ne susţineau nouă zborul, permiţându-ne să călcăm cerul cu paşi de uriaşi, mii de şoapte, miriade, strânse-n fluidul acela nevăzut precum culorile ascunse-n lumina ce ne înconjoară.

Obişnuiam să-l văd cărând cu el tot felul de lucruri pe care le furase ca un hoţ în crucea nopţii în peregrinările lui fără de oprire, lucruri îndeajuns de uşoare pentru a nu-i pune probleme lui, vântului de aerodrom, iară nu fratelui mai mare şi mai furios. El, fratele mai mare, nu ne era prieten, cu el nu puteam sta de vorbă, el nu te înţelegea, iar furia lui nu avea limite. De el ne era teamă şi nu-i doream apropierea. El nu ne susţinea zborul şi era gelos pe intruziunile noastre în lumea celor cu aripi din născare, căutând metode pentru a ne trimite înapoi pe faţa pământului şi făcând tot ce-i sta în putinţă să ne reamintească faptul că nu suntem decât nişte fiinţe terestre. Dar el, vântul de aerodrom, ne era companion de nădejde, bucuros de atenţia noastră, manifestându-şi stări aproape omeneşti, când calm şi aducător de şoapte calde, când nervos şi aspru, când jucăuş şi pus pe şotii, cărând cu el lucruri pe care încerca să ni le arunce fix în prizele de admisie, spre disperarea tehnicilor, de a căror vigilenţă depindea buna desfăşurarea a zilelor de zbor şi lipsa de incidente, cel puţin de acest gen. Îl iertam pentru astfel de manifestări, pentru că ştiam că n-o făcea cu răutate, ci pentru că… aşa îi era natura!

Obişnuiam să-l simt îmbrăcându-mă-n atingeri fine, ca o peliculă de unde aproape lichide, de felul stratului limită ce îmbăia pielea camaradului meu de dural atunci când ne avântam în înalt. Îi simţeam atingerea-i multiplă oricând mă aflam pe aerodrom, pentru că aici sunt rare momentele când el lipseşte, pentru că el face parte din lumea asta ciudată, plină de reguli stranii scrise şi nescrise, lumea aerodromurilor militare pierdute-n imensitatea câmpiei sau ascunse între dealurile verzi. Îi simţeam degetele reci lăsându-şi amprentele senzoriale în pielea mea neacoperită de costumul de zbor, înfiorându-mă şi făcându-mă să cresc tempoul paşilor către căldura promisă de adăpostul celulei de alarmă, îi simţeam palmele răcoroase dezmirdându-mi fruntea acoperită de broboane de sudoare stoarse acolo sus, în văzduhul în care-mi struneam mustangul de foc, călăuzindu-l în complicate arabescuri ce-şi lasă urme numai pe ochiul minţii şi pe retina fotosensibilă a înregistratorului de bord, îi simţeam răsuflarea fierbinte în zilelor caniculare când smoala dintre plăcile de beton ale pistei şi ale căilor de rulare devenea aproape lichidă, când microuniversul cabinei de supersonic argintiu îmi părea a fi o oază de climă temperată pe care regretam s-o părăsesc atunci când opream la guri.

Obişnuiam să-l adulmec, prelung, încercând cu ochii închişi să-i aflu miresmele, să i le identific şi să mi le fixez în minte, pentru că vântul de aerodrom duce şi aduce cu el mireasma zborului, acel mai-mult-decât-parfum ce înfioară cunoscătorii, pe cei ce trăiesc în mijlocul lui, dar şi pe acei ce l-au gustat cândva, odată, atunci când fiinţa lor a vibrat pentru prima oară la acel tablou senzorial ce s-a impregnat în ei profund, complet, fără întoarcere… El îi dă aerodromului militar mirosul lui specific, adunând şi combinând ca un chimist iscusit miresme de petrol ars în inimi de motoare turboreactoare, de cauciuc de pneuri polizate la aterizări şi uzate de motokilometri, de dale de beton şi smoală încălzite de soare, de viaţă mecanică şi organică amalgamată într-un tot coerent şi unitar, de forfota unei zile de zbor în care se construiesc cu efort, migală şi precizie punţi către cerul de deasupra.

El, vântul de aerodrom, este cel care a impregnat locul unde se naşte zborul cu mirosul specific al ridicării în azur, cel care l-a saturat într-atât încât multă vreme după ce acel sacru lăcaş al zborului militar va fi fost abandonat, pentru că şi sacrilegiul este o coordonată a evoluţiei umane, mirosul de aerodrom binecuvântat cu zbor rămâne, plutind ca un giulgiu nevăzut peste întinderea imersată, acum, în tăcere…

El, vântul de aerodrom, este purtătorul parfumului pe care-l simt şi în visele din braţele nopţii, parfumul zborului ce tocmai s-a-ncheiat şi a promisiunii celui ce va fi să vină.

El, vântul de aerodrom, este prietenul pilotului de vânătoare…

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Gândul săptămânii (I)

  1. Anonim zice:

    si totusi…cine esti tu , Poetule?

  2. Valentin Stan zice:

    Excelent.
    Felicitari !!!!!!!

    Anatol Baconski – Vantul

    Ma uit la vant si nu-l vad,
    Ma uit indelung si nu-l vad,
    Vad doar arborii cum se clatina
    Si frunzele cum alearga prin iarba.

    Ma uit la timp si nu-l vad,
    Ma uit indelung si nu-l vad
    Vad doar copiii cum cresc
    Si oamenii cum incaruntesc si se-apleaca.

  3. Pingback: Prietenul pilotului de vanatoare… Fragment « Resboiu – military & co.

  4. Mona zice:

    Mi-e dor de toate adierile ce au sărutat aerodrom sau aripă, deopotrivă… cu fraternă şăgălnicie şi vis de zbor. Mi-e dor de vălătucii ce se aleargă pe câmp, prin faţa supersonicului, căruia îi fac, parcă, în ciudă. Iar el stă cuminte, parcat, fuselaj lângă fuselaj, inimă lângă inimă…Mi-e dor de nopţile în care luna se piaptănă-n carlingă, ca o fată mare, dornică de ducă… Mi-e dor de zgomot, de înalt, de aterizări şi decolări, de vânt şi de miros de kerosen. De toate-mi este dor…

  5. maria zice:

    „vântul de aerodrom duce şi aduce cu el mireasma zborului, acel mai-mult-decât-parfum ce înfioară cunoscătorii, pe cei ce trăiesc în mijlocul lui, dar şi pe acei ce l-au gustat cândva, odată, atunci când fiinţa lor a vibrat pentru prima oară la acel tablou senzorial ce s-a impregnat în ei profund, complet, fără întoarcere… ” … absolut superb! felicitari!
    Cred ca
    Pilotii sunt amprenta Luminii pe cer,
    Iata de ce isi lasa acolo sus,
    Urma alba, misterioasa, incandescenta!
    Pilotii, iremediabil indragostiti de mireasma cerului,
    Arzandu-si, repetabil, destinul,
    Aduc Divinitatea mai aproape!

  6. fratele geamăn al lui Cumulus zice:

    Vântul poartă sărăcie…
    Vântul poartă Bogăție!…în cazul de față,deoarece atât scrierea plină de charm a lui Poetu’ cât și comentariile de astă dată,s-au înscris într-o veritabilă competiție dedicată…vântului!

    …eu,ca cel sosit de pe urmă,rămân cu avantajul de a-mi hrăni nopțile,în exasperarea ochilor
    ce lăcrimează din nn motive și nu vor deloc să se oprească,din scrierile u n u i a și ale tuturor…

    l-ai auzit,
    l-ai văzut,
    l-ai simțit în arderea de foc.

    l-ai adulmecat dese ori în nopțile cu lună plină…

    l-ai urât și aproape că l-ai smuls din rădăcini,uneori,
    l-ai alintat cântându-i cântecul acela de leagăn uitat,
    să-l mai poți adormi încă o secundă…

    l-ai iubit ca pe Fata Morgana
    născută din „Ciulinii” de pe Bărăgan…
    l-ai botezat în apa Iordanului
    și-ai visat că-l și pipăi îmblânzindu-i coama
    trecându-l mai apoi,
    peste Styx…

    iar el s-a supus
    și ți-a spus:
    zbori!…Tu ești cel ce-a descoperit piatra filosofală demult,
    cu cel de-al șaselea simț …

    -Strigătul vântului –

  7. Poetu' zice:

    Foarte frumos! 🙂

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s