Amărăciunea unor aripi tinere

AVERTISMENT!

Următoarea scriere este reală şi nu conţine nimic fabricat.

Nimic din ceea ce urmează nu este rodul imaginaţiei autorului.

Textul conţine unele expresii şi cuvinte ce unora li s-ar putea părea vulgare, dar, din dorinţa de-a nu altera nimic din mesaj, am decis ca ele să-şi găsească loc aici exact în forma în care au fost rostite.

Rog a priori ca persoanele mai sensibile, ce nu sunt obişnuite cu limbajul utilizat în armată, de la soldat la general, să evite lecturarea acestui text.

Ţin să subliniez faptul că textul conţine o declaraţie ce trebuie inclusă în categoria viziunilor personale, a interpretărilor proprii ale realităţii, ea nefiind o judecată ce se vrea generalizatoare  asupra  realităţilor existente în Forţele Aeriene Române în anul de graţie 2011, ci un punct de vedere bazat pe experienţa proprie a subiectului acestui text.

Acest text nu este intenţionat a leza imaginea Forţelor Aeriene Române în ansamblul său sau a Academiei Forţelor Aeriene, ci acela de a reflecta o stare de fapt existentă într-o instituţie de învăţământ militar superior din organica Statului Major al Forţelor Aeriene, precum şi de a trage un semnal de alarmă asupra stării de spirit în accentuat declin a tineretului ce a ales a îmbrăca haina militară, stare de spirit grav afectată de criza profundă prin care trecem. 

Concluziile, foarte necesare, trebuiesc trase de fiecare în parte, în liniştea minţii fiecăruia.

 ***

 L-am sunat pe un amic de-al meu cu câteva zile în urmă, pentru a mai sporovăi despre viaţa de cadet în Academia Forţelor Aeriane. Îi fusesem aproape de când fusese admis, încercând cu disperare să-i menţin moralul la cote puţin mai înalte de nivelul „hai să umblăm la vene”… Uneori reuşeam, alteori rămâneam eu cu un gust amar la auzul celor spuse de el. Oricum, sunt sigur că-i făcea bine discuţia şi spovedania cu cineva din afara gardului unităţii.

De data asta, telefonul meu i-a dat ocazia unei lungi litanii, unui monolog punctat doar de mormăielile mele, sunete (dez)articulate ca pentru a-i demonstra că încă mai sunt la telefon, că încă n-am adormit şi că-l mai ascult. Cele ce-mi povestea el erau departe de-a mă face să mă scufund într-un somn adânc şi fără vise, erau lucruri încărcate de-o teribilă amărăciune, amărăciune a unui pilot tânăr, a unui copil ce ar fi trebuit să debordeze de energia tipică vârstei şi de elanul dat de visarea viitorului. În schimb, la capătul celălalt al firului părea a fi un om îmbătrânit înainte de vreme, scârbit profund de cele aflate, văzute şi trăite, pentru care viitorul nu numai că nu suna deloc bine, ci părea a fi de-a dreptul fără speranţă.

Am încercat şi de data asta să-l susţin, dar deznădejdea lui m-a molipsit brusc, aşa că am tăcut, neştiind ce să-i spun, lăsându-l pe el să se spovedească…

 Cum mai e viaţa pe-aici? Ce să-ţi spun, la fel sau poate mai plină de căcaturi ca de obicei. Trăiesc în mijlocul unei prostii crunte, prostie ce ne este demonstrată în fiecare zi cu voioşie, de parcă ar exista un plan ce trebuie musai să fie dus la îndeplinire. Continuăm să nu facem aproape nimic din ceea ce-ar trebui, continuăm să învăţăm căcaturi care nu ne vor folosi la absolut nimic, continuăm să nu ne pregătim pentru a zbura, continuăm să facem prea puţină aviaţie în Academia asta a Forţelor Aeriene, condusă de oameni ce nu ştiu cu ce se mănâncă aviaţia militară sau ce e aia manşă. Continuăm să fim noi, compania de piloţi, ciuca bătăilor, consideraţi cei mai proşti, cei mai umiliţi din tot anul, cei băgaţi în servicii atunci când trebuie să învăţăm pentru examenele de admitere la zbor, cei penalizaţi cu voioşie de către tereştri pentru cele mai stupide motive. De ce?! Pentru că noi suntem piloţi şi trebuie să fim disciplinaţi, trebuie să ştim să facem târâşuri cel mai bine din toată academia. Mă întrebai mai demult dacă suntem trataţi cu ură pentru că noi zburăm. Răspunsul este da, un da categoric, suntem trataţi cu ură pentru că noi suntem piloţi şi ni se aminteşte asta de „n” ori pe zi, de parcă am fi ciumaţi, de parcă a fi pilot este un stigmat, ceva ruşinos şi trebuie să ne căim că nu facem parte din rândurile viitorilor artilerişti, rachetişti şi radiolocatorişti, adică măririle universului, cei care ţin Armata pe umerii lor, cei care ne fac nouă zborul posibil şi e-tâ-câ. Este atâta ură împotriva noastră ce nu-ţi poţi închipui şi suntem văzuţi ca ultimii oameni şi cred că, dac-ar putea, şi mâncare ne-ar da mai puţină – de ce?!, pentru că suntem piloţi, te-ai prins!… Probabil te gândeşti că sunt răutăcios, că spun cuvintele astea din frustrare, că aş prefera un tratament preferenţial că sunt eu viitor pilot militar, dar să ştii că tot ce se întâmplă aici, în academie, este greu de crezut. Singurele perioade când nu îmi pare rău că mi-am ales drumul ăsta în viaţă sunt lunile când mergem la zbor, când întâlnim la Boboc oameni care vorbesc aceeaşi limbă cu noi, de care ne este drag şi care ne îndrăgesc ca şi cum am fi copiii lor. Oameni care nu ne privesc cu scârbă, de parcă am fi viermi, nu oameni, ci ne tratează cu respectul cuvenit alegerii pe care am făcut-o şi drumului pe care l-am parcurs până aici. Pentru că nu ne-a fost uşor, pentru că a trebuit să muncim mult, să suportăm şi să înghiţim multe. Când ajungem la Boboc parcă intrăm în altă lume, o lume de basm, te rog să mă crezi! Aici toţi ne răspund la întrebări, aici facem numai aviaţie, adică exact lucrul pentru care am venit în armată, pentru că, crede-mă, n-am venit să învăt la virgulă tactica rachetelor sol-aer, n-am venit să învăţ să arunc grenada fix în nenorocitul ăla cerc, am venit să învăţ să zbor! Punct! Se pune un mult prea mare accent pe chestii conexe, iar ceea ce este mai important, materiile de bază cum ar fi aerodinamică, navigaţie şi meteo, eh, d-astea n-avem parte sau facem un număr rizibil de ore. Dar, în schimb, băgăm tare pe teoria comunicării şi pedagogie, de ni s-a acrit până peste urechi… Totul este cu curu’-n sus, totul e de-a-ndoaselea, iar lucrurile astea se ştiu acolo sus, la nivel înalt, pentru că li s-au raportat când au venit în controale, dar probabil că nu-i interesează sau au altele pe cap şi viitorul aviaţiei militare nu li se pare un subiect demn de luat în seamă… Uneori, mă simt de parcă eu, ca viitor pilot militar, nu interesez pe nimeni, se investesc nişte bani în mine degeaba şi complet aiurea, iar rezultatul acestor investiţii, adică eu, viitorul pilot militar, e pur şi simplu o banală cifră, o statistică de raportat la sfârşit de an fiscal. În mintea lor, probabil că eu nu sunt cel pe mâna căruia se va da un avion de zeci de milioane de euro, nu sunt cel ce va executa misiuni de căutare-salvare, de intervenţie la dezastre sau de transport a infanteriştilor în teatrele de operaţii. Nu se gândesc la nimic decât la propriile lor scaune, iar restul, restul nu contează, dă-i dracu’. I-auzi la ei, mai vor şi ore de zbor!… Păi stau şi-mi dau pumni în cap că nu-nţeleg cum vor ei să aibă piloţi buni când se alocă cinci, zece ore de zbor PE AN!!! Mintea mea nu poate să conceapă asta! Oare ei nu-şi dau seama că ne trimit la moarte, că ne sacrifică aiurea?!… Dacă tu, ca pilot, nu te obişnuieşti cu zborul, nu ajungi să cunoşti limitele naturale ale organismului tău, cum ai să supravieţuieşti în aer? Cum ai să supravieţuieşti neprevăzutului şi misiunilor complexe care te sleiesc de puteri? Dacă stai şi nu zbori, nici bani nu vei avea. Cu ce-ţi vei întreţine  familia? Desigur, asta de te vei hotărâ să-ţi întemeiezi una, pentru că mie nici prin cap nu-mi trece… Până nu voi vedea o îmbunătăţire a lucrurilor, nu voi îndrăzni să-mi leg destinul de cel al unei fete. Ce să fac, să-i distrug viaţa?!… Să nu-i pot oferi ce-are nevoie? Te rog să mă crezi că în acest moment n-am niciun plan de viitor! Nu m-am gândit ce aş vrea să zbor, nu m-am gândit unde aş vrea s-ajung, nimic, absolut nimic! Oricum, situaţia e generalizată, aşa că nu e bine nici la aviaţia de vânătoare, nici la elicoptere, nici la transport. Desigur, aste e valabil pentru un pilot tânăr şi lipsit de experienţă. În noi nu vrea nimeni să investească. Aşa că la ce bun să-mi fac planuri?! Oricum, de zburat n-am să zbor. Să ştii că am observat că sunt unii, piloţi tineri care-au terminat acum, pe care nu prea-i deranjează că nu zboară! Sună ciudat, nu?! Da, să ştii! Adică, pur şi simplu sunt resemnaţi. Ştiu că n-au alocate ore de zbor, mai dau pe la simulator, mai merg la studiu, apoi… de voie! Trăiesc din banii părinţilor, desigur, cei care au părinţi sus-puşi… Şi uite-aşa le trece tinereţea, viaţa, aşteptând să zboare… Crede-mă, eu nu vreau asta pentru mine. Nu, categoric nu! Eu vreau să zbor, vreau să fac ceva cu viaţa mea, vreau să realizez ceva. Vreau să ajung ceva, adică vreau să fac ceva pentru mine, să fiu bun în ceea ce fac, cât mai bun posibil, cât îmi permit mie puterile fizice, intelectul şi psihicul. Aaaa… să nu crezi că vreau să las ceva în urma mea, pentru popor şi e-tâ-câ. Nu, poporul român nu merită! Poporul român este prea ocupat să-şi mestece micii şi să-şi bea berile cu manelele bubuindu-i în urechi. Mulţumesc frumos, nu vreau să le las nimic! Oricum, să ne înţelegem, eu sunt aici pentru că vreau eu, iar dacă voi ajunge să zbor supersonicul, o voi face pentru mine, nu pentru popor. Cred că eşti conştient de asta… Poporul român nu mai este cel de pe timpuri, când merita să te gândeşti că zbori şi lupţi pentru el şi că-ţi dai viaţa pentru el. Nu, acum masa asta negânditoare nu mai merită nimic, iar de va fi să mor prăbuşindu-mă cu avionul din prostia mea sau în cadrul unei misiuni de luptă, aş vrea să se ştie că n-am murit slujindu-i pe ei şi nici pe conducătorii lor! Mai ales pe conducătorii lor, de care mi-e o scârbă profundă, la fel cum îţi e şi ţie! De fapt, situaţia e generalizată, cam cine dracu’ din Armată mai e de acord cu se se întâmplă acuma, cu tăierile salariale şi toată bătaia de joc?… Nimeni, desigur. Normal, mă refer la gradele mici, la masa mare a Armatei, nu vârfurile care au un salariu pe lună cât o întreagă companie… E normal ca pe ei să-i doară fix în pulă de toţi şi de toate, nu?! Fiecare pentru el, ce pizda mă-sii! Păi mai putem vorbi de poporul român?… Hai să fim serioşi… Şi problema e că e din ce în ce mai rău… Nimic nu pare a se îmbunătăţi. Distrugem tot ce este frumos şi are istorie, îngropăm sub şenilele buldozerelor şi ne facem vile de căcat. Asta e, dacă m-am născut când şi unde nu trebuie…

 Amărăciunea din vocea lui e atât de adâncă încât simt cum încep să mă scufund în depresie. Nu mă aşteptam la asemenea cuvinte, cu toate că am avut multe discuţii pe tema asta, dar niciodată n-a ajuns atât de departe. Niciodată nu mi-a spus că n-are nici-un plan, nici-un vis. Oare Armata să fi ucis visul din el? Oare greaţa profundă pe care i-au cauzat-o oamenii pe care i-a întâlnit şi evenimentele prin care a trecut să-i fi abrutizat sufletul în asemenea măsură încât să nu mai existe niciun dram de optimism în el?…

Refuz să cred asta şi sper din tot sufletul că va reveni la sentimente mai bune. Întotdeauna revine, atunci când merge la zbor. Pentru că omul de la celălalt capăt al firul care-mi răspunde de pe aerodrom este cu totul altul, unul în vocea căruia se simte avântul dat de zbor şi de magia lui, cărora amicul meu a ales de tânăr să-şi dedice viaţa.

Dar pân-atunci, nu avea pentru mine decât tristeţe şi amărăciune.

Amărăciunea unor aripi tinere…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Realitate și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

33 de răspunsuri la Amărăciunea unor aripi tinere

  1. … fara cuvinte!
    toti cei din afara credem ce suntem lasati sa vedem. realitatea insa … rupe multe aripi!
    romanesti, din pacate!

  2. Dan Antoniu zice:

    Din pacate activitatea mea legata de domeniul aeronautic este cel istoric. Asta nu m-a impiedicat sa savurez povestiri de aerodrom, sau perle scoase de sefi ciudati si plini de cultul personalitatii, deseori intalnit la oamenii in uniforma militara. Este adevarat ca si aici libertatea de dupa ’89 a fost prost inteleasa, ca si in invatamant in general fiecare crede ca a descoperit mesul pe jos si isi impune metodele, mai ales can functia-i permite.
    La pista este altceva, elevul intra in contact cu adevarati semeni ai lor, acolo vorbesc aceeasi limba, sint in aceeasi lume.
    Intrebarea mea este -Pentru ce sunt pregatiti acesti piloti, pentru aviatia civila, sportiva, privata? din cate stiu aviatia militara in curand se va restrange doar la aviatia de transport si elicoptere, cat or mai fi si acestea.
    De unde doriti corectitudine in armata cand pestele de la cap se impute, ma refer la actul de terorism anticultural intreprins de Dl. general cu 4 stele (pe timp de pace? poate pentru merite politice) Oprea care a dorit sa desfiinteze Muzeul Aviatiei, un atentat la cultura, la istoria acestei tari, la memoria celor care au iubit zborul mai mult decat viata lor. s-a renuntat partial la desfiintarea acestuia cand au intervenit societatile civile care au ripostat. Apoi s-a cedat jumatate din teren Dlui Ontanu, alt generar cu 4 stele pe timp de pace, mai departe Dnei Udrea, oare a fost pretul stelelor, cred asemenea oameni ca vor mai prinde voturi? Mai presus de toate pe terenul ramas se construieste o biserica, de acord cu unitatile de cult dar nu au ce cauta intr-un muzeu, aprobarea venita tot de la acelasi minister, pe terenul luat de primarie ao aprobat constructia unei carciumi, no coment.
    Terenuri bune pentru construit locuinte ANL sunt destule, dar s-a vrut in special acesta.
    Avem oameni cu calitati mari, adica sunt aserviti politic pentru avantajele pe care le primesc.

  3. Mircea Constantinescu zice:

    Ata ete !
    Sa nu fie si mai rau …
    Bine ca nu invatati si „Marxism sau cuvantarile presedintrelui”
    Asa a fost si in CAAT pana cand gen Niculescu avand „pila” (elev la Boboc) pe Nicu Ceausescu a scos aviatia de sub tutela tunarilor.
    M. C.

  4. Night-elf zice:

    Din pacate am observat asta in multe ramuri ale societatii noastre. Cei buni si merituosi nu scapa niciodata nepedepsiti. De ce… numai Dumnezeu stie 😦

  5. Trist………….dar adevarat.
    Grav este ca poti regasi aceleasi probleme in mai toate domeniile.De ce sa avem oameni pregatiti,care gandesc si care pot pune intrebari,pot crea probleme?Nu-i mai bine o masa usor de manevrat cu mici,bere si malele????

  6. Violeta Ionescu zice:

    Nu știu dacă vreodată s-a zburat pentru cineva anume, cu atât mai mult pentru vreun popor, indifertent care ar fi acela, sau pentru propria satisfacție! Când ești sus, la manșă, singur, înconjurat din toate părțile de cer, nu știu dacă mai contează ambițiile pământeane. Sigur că e frumos să spui: am zburat pentru tine, iubito – fată, femeie sau patrie. Dar asta nu justifică nicidecum că o faci și a doua oară, și a treia, și că ai face-o mereu așa, la infinit… dacă ai avea benzină, bineînțeles, sau permisiune de zbor de la șefi. Părerea mea. N-am dreptate?
    Violeta Ionescu

  7. MiGutzu zice:

    Stiu, cunosc sentimentul descris de tanarul aviator pentru ca am multi prieteni piloti de vanatoare sau la transport care sufera exact din aceleasi motive. Este crudul adevar, si, ca pilot civil, pot spune cu durere in suflet ca lucruri la fel de groaznice se intampla si in aviatia civila cu finantare de la stat. Am simtit-o pe pielea mea si mi-e sila! Ceva ce trebuia sa fie sublim, ce a fost odinioara sublim, a fost transformat intr-un cosmar al vietii celor cu suflet pur de catre oameni mici, din pacate unii din acestia fiind chiar aviatori. Si OAMENII cu suflet de PILOT au ramas sa sufere! Mai rau e de noi….tinerii care am visat si am ramas doar cu lacrimi in ochi si cu aripi frante de un sistem defect.

  8. Cristi zice:

    citesc si parca nu-mi vine sa cred. suntem in anul 2011, au trecut 22 de ani de la Revolutie, si credeam ca s-a schimbat ceva in Armata Romana, mai ales atunci cand vine vorba despre elita ei.
    da, este criza, da sunt probleme mari, dar macar oamenii care si-au ales meseria asta trebuie sa fie respectati si lasati sa-si faca treaba.
    spune-i amicului tau sa nu cedeze; trebuie sa lupte pentru a schimba starea asta de fapt. cred, sau sunt sigur, ca este un luptator si nu va ceda. poate este si asta unul din motive pentru care a ales sa imbrace haina militara.

  9. doina zice:

    Impresionata de tot ceea ce am citit, nostalgica pentru ca am avut sansa unica de a-i cunoaste pe Dorel Luca, pe Dumitru Berbunschi si am citit multe pagini scrise de Doru Davidovici, fericita ca exista oameni talentati si cu suflet mare care ne daruiesc cu atata pasiune o parte din amintirile lor legate de acesti magnifici! „Poetule”, nu te mai ascunde sub vestmantul anonimatului, spune-ne numele tau si mai scrie-ne, ne faci o mare bucurie!
    Poate-l convingi pe domnul general sa daruiasca fanilor sai (Fan Club Dorel Luca) un SALUT in exclusivitate!

  10. Micul Bivol zice:

    M-am regasit in totalitate in mai tanarul meu coleg…aceleasi lucruri se intamplau si acum cativa ani, prin acelasi cacaturi am trecu si noi si am tras aceleasi semnale de alarma….si in aceeasi masura DEGEABA. Ma doare pana in adancul sufletului ca pasiunea noastra reprezinta doar o statistica pentru „mintile luminate” din varful ierarhiei militare… Sunt satul pana peste cap de plimbari pe diferitele aerodromuri militare din tara asta pentru a face ore de zbor de umplutura. Nu mi-am intemeiat o familie pana acum din aceleasi motive: nu pot sa distrug si viata EI, nu am ce sa-i ofer…poate mi-ar fi inteles pasiunea, daca mi-ar fi fost sustinuta cu ore de zbor. Ma uit scrasnind din dinti cum tot mai multi colegi de-ai mei pleaca de la supersonic spre alte categorii de aviatie, tocmai pentru a oferi familiilor lor MACAR stabilitate, ei care respirau aer cu iz de supersonic, pentru ca nu li se mai ofera nici macar protectie sociala. Nici eu nu am niciun plan, mai am doar rabdare, nu stiu pentru cat timp…vom vedea. Eu unul nu vad deocamdata cum s-ar putea imbunatati lucrurile si simt un gol imens…..

  11. magda zice:

    e trista realitatea si precizia cu care sunt relatate gandurile de mai sus..e si mai trista certitudinea faptului ca superiorii le constientizeaza, dar nimeni nu face nimic in privinta asta. O realitate pe care toata lumea o evoca, simtiri care se suprapun perfect trairilor tinerilor piloti…si intrebarea care parca niciodata nu te paraseste…si eu?!..eu?!incotro ma-ndrept?!

  12. Ioan de Romania zice:

    Poporul român este prea ocupat să-şi mestece micii şi să-şi bea berile cu manelele bubuindu-i în urechi. Mulţumesc frumos, nu vreau să le las nimic!

    Bai baiatule daca ai vreo problema sa LUPTI pentru poporul Roman esti intr-un loc totalmente gresit .Du-te dragule la americani si la rusi si pe unde-i vrea.Daca tu numai atat ai vazut la poporul Roman.E problema ta ca ai ales sa fi inconjurat de idioti dar RETINE poporul Roman nu inseamna numai mici bere manele.Studiaza istoria reala (nu pe cea din carti , draguta cea REALA) si ai sa vezi chesti pe care alte popoare NU LE AU.Daca nu esti constient ca aperi o valoare pe care o iubesti dispari din armata.Avioane si oameni inteligenti sint si in alte locatii de pe acest pamant.

  13. Micul Bivol zice:

    Ioane…sunt curios cu ce te ocupi tu si ce ai lasat in urma pana acum pentru acest popor minunat pe care il lauzi…cel din REALITATEA de azi?!?!? si mai curios sunt sa aflu daca tu esti multumit de ce iti ofera tie acelasi popor minunat mai sus amintit…
    Noi toti (cei de aici) ne iubim istoria, dar se pare ca tocmai majoritatea poporului din ziua de azi a uitat de cei care si-au dat si ultima suflare ca noi sa putem vorbi romaneste in spatiul carpato-danubiano-pontic…iar in conditiile astea eu de ce sa lupt pentru ei, cei care ma hulesc si care nu-mi ofera absolut nimic??? au uitat ca armata ofera securitae, siguranta…poate ca nu este ramura productiva de moneda,dar nici sat fara caini nu putem sa fim… Nu te mai da rotund si ancoreaza-te mai bine in realitate !!!

  14. MiGutzu zice:

    Stimate domnule Ioan, va respect punctul de vedere dar tin sa va readuc aminte ca poporul roman este cel care si-a ucis eroii, care i-a facut sa fuga din tara si sa moara departe de plaiurile pe care le-au aparat cu acte de curaj greu de imaginat in zilele noastre (imi puteti spune unde este inmormantat asul nostru „Bizu” Cantacuzino?). Si nu in ultimul rand suntem neamul care i-a batjocorit pe adevaratii eroi atunci cand nu a mai avut nevoie de ei…vedeti un film cu Tudor Greceanu care tot circula pe net. Uitati-va la noi ca nu am invatat din propria istorie…iar realitatea este din ce in ce mai urata. Imi iubesc tara si cu riscul de a trai in conditii grele nu vreau sa o parasesc, si mai ales tin la cei care si-au dat viata crezand ca pot face ceva. Dar uitati-va ca de cate ori a incercat cineva sa faca ceva bun, a fost pus la punct de oameni care au tinut mai mult la functii, putere si bani. In conditiile acestea, totusi am vazut pe aerodromurile tarii (atat militare cat si civile) acesti oameni capabili de care spuneti, indurand cu o vointa de fier si incercand din rasputeri sa invinga prostia ce domneste pe aceste plaiuri. Din pacate, la noi, oamenii de o asemenea calitate ajung greu intr-o pozitie din care sa poata face ceva….majoritatea doar muncesc…si indura. Acum va intreb, in aceste conditii…ce vointa sa mai avem noi, tinerii….din ce sa ne tragem noi puterea pentru a reusi sa rasturnam hotia si jaful care se intampla in tara asta? Cand observ cu stupoare ca unii tineri de varsta mea sunt mai rai chiar decat cei mai batrani?! Luminati-ne…pe ce sa ne bazam ca sa putem porni la lupta?!? In rest….CER SENIN!

  15. Freddy-pilotul zice:

    DA! Cine are urechi – sa auda, cine are ochi – sa vada! Iar cine nu are nici una, nici alta (Mr. Ioan de Romania!!!) sa-si inchida gura! De lozinci patriotarde lansate de asa-zisi „politruci”,ne-am saturat si noi, cei mai „batrani”, dar mai ales cei mai tineri , care traiesc o istorie falsa si falsificata de oameni care isi urmaresc propriile interese si nici o fractiune de secunda macar, nu se gandesc la tara asta! Oare de ce simt ca „traiesc” alaturi de acest cadet, intre zidureile acelei „scoli”? Cu ceva vreme in urma, in perioada de pregatire teoretica din vremea scolii mele, invatam si noi o multime (o groaza), de materii aiurea si aiuritoare! Atunci ni se spunea ca trebuie sa fim „multirateral” pregatiti, sa fim capabili sa inlocuim in lupta, un infanterist, un genist, un … mai stiu eu ce! Si, cel mai adesea ni se spunea ca trebuie sa facem fata, ca „oameni noi” oricaror sarcini pe care ni le va trasa partitul!….
    Oare ce argumente folosesc astazi cei care pregatesc tinerii cadeti pentru cariera militara!? Dar, mai ales, oare ce criterii au pentru a alege sa supuna tinerii-viitori piloti unui astfel de regim intr-o scoala numita Academia Fortelor Aeriene? E complet aiurea sa nu li se creeze si sustina, motivatia care i-a condus pe drumul deveniri ca pilot, unor tineri care fac parte dintr-o elita, nu de ei creata, ci determinata in urma unor examene de natura sa faca o selectie deosebit de riguroasa, fata de toti ceilalti muritori de rand! Cred ca frustrarea celor care-i supun acestui „regim” vine din invidia si neputinta unor suflete mici, incapabile sa accepte ca sunt „oameni obisnuiti” in raport cu cei „alesi” de criteriile riguroase si exacte ale selectiei pentru profesia de „pilot militar”! Nu am argumente de alta natura, decat cele care m-au motivat si pe mine sa devin „supersonist”- pe care sa i le prezint unui cadet-viitor pilot! Urmeaza-ti visul! Tine cu dintii de ceea ce Dumnezeu ti-a dat si mergi pe drumul tau, in ciuda a ceea ce-ti pun altii in cale ca sa te impiedice! Tine vie speranta ca vei deveni ceea ce-ti doresti – un zburator – si nu-i lasa sa-ti ciunteasca sufletul, sa te mutileze sufleteste!
    Nu stiu care va fi viitorul aviatiei militare, dar satisfactia ca ti-ai implinit visul, tu-prin vointa ta- va compensa toate „cacaturile ” zilelor acestea! ce vei deveni, ce vei face dupa aceea, va fi treaba ta si a nimanui altcuiva!…
    Imi inchei comentariul aici, desi ar fi inca multe de spus. Atat despre aviatia militara in sine, cat si despre oamenii din aviatie. Poate voi mai avea ocazia sa scriu aici,asaca, pe curand!
    Freddy-pilotul

  16. J zice:

    „aprob exactitatea in detaliu celor mai sus spuse” 🙂 multi dintre noi ajungem la ignoranta si reusim sa mascam durerea ca niste caini care pentru a supravietui trebuie sa dea din coada atunci cand se apropie mana cu un darab de paine uscata, aceeasi mana care a luat maciuca si a dat in noi pana a facut febra musculara. guess what? ca Johnny Walker, cotonogiti si vineti, continuam sa „mergem” ca adevarati componenti ai puzzle-ului romanesc. induram in tacere!

  17. Don zice:

    adevarul e undeva la mijloc, nu trebuie sa victimizezi asa mult, si sunt anumiti piloti care se cred Dumnezeu sau macar un Zeu, pentru cei care stiu sa fie cu piciarele pe pamant si in aer tot respectu, pentru zeii aerului intr-o zi va veti prabusiti – vorbesc figurativ

  18. Anonim zice:

    Tara si poporul trec printr-o perioada dificila, AVIATIA MILITARA ROMANA probabil isi traieste cele mai grele momente din existenta. Sper ca acest pacient numit AVIATIA MILITARA ROMANA va trece si peste aceasta dura incercare.
    Pilotii trebuie sa fie caracterizati de optimism. Sa studieze aviatia din pasiune in particular.

  19. Anonim zice:

    trist..dar foarte adevarat….

  20. e.mircea zice:

    dureros,…, si eu sunt militar ..,una dintre principalele activ ale domeniului meu de activ. sunt parasutarile scufundarile si altele… parasutarile sunt in numar mic in fiecare an in comparatie cu alte vremuri, tehnica este facuta de romanii nostrii de la condorul si este un pericol pt militari,s.a.m.d…deci..tragic.la mai bine

  21. safi zice:

    Sunt militar, lucrez in aviatie, dar tin de medical (sanitar). Initial, am vrut in marina, am ajuns sa fac instructia la terestri si sa fiu angajata in aviatie! Ciudat traseul … dar asa a vrut armata romana! Nu-mi pare rau ca am ajuns sa lucrez in aviatie pentru ca aici am descoperit oamenii minunati si un pic altfel, in comparatie cu terestri (par example), unde lumea este „mai dura”. De cum am intrat pe poarta unitatii si am auzit pentru prima data zgomotul motoarelor m-am indragostit de aviatie (este palpitant) si am ajuns sa-i respect enorm pe acesti tineri piloti care vin cu ganduri si speranta unor reusite, dar care din pacate raman/e …doar un gand… Cunosc piloti „proaspeti”, veniti de un an, care n-au zburat 5 ore… trist!!! Si se vrea aviatie!!! Sunt de 4 ani intr-o baza aeriana, dar in 4 ani am vazut cel mai mult „birocratie” si sefie! Atat! Trist, dar adevarat! Numai vorbesc de medical! In sistemul civil sistemul medical este la pamant, in armata … pfff nu pot spune ca „exista sistem medical”! In fine … offul meu n-are legatura cu blogul, dar pana la urma traiesc acelasi sentiment! Imi pare rau, pentru acesti tineri, pe care vad prin „curte” cu hartii in mana, in loc sa-i vad la mansa!!! Pacat!!!!!

  22. safi zice:

    Scuze pentru greselile gramaticale!!!

  23. nimsoc zice:

    nu s-a schimbat nimik?!!? era de asteptat . ma bucura totusi faptul ca inca mai exista oameni, mai alesi tineri pasionati si destepti care sa observe si sa sanctioneze anormalul care ne caracterizeaza ca natie..in acest prezent sumbru. si eu am trecut prin porcaria respectiva nu demult….am ales sa nu continui in armata…tocmai din cauza cretinilor descrisi mai sus…si m-am orientat spre un domeniu conex (tot aviatie-alta structura) cu gandul ca acolo voi scapa de dobitocii formati de comunism si (ne)finisati de un capitalism prost inteles(capitalism = fura cat poti de la oricine). mare fu mirarea cand am ajuns in structura respectiva si am vazut ca pe langa clasica dobitocenie…a sefilor :armetii: astia mai ai si un spirit de mafiot bigot innascut…deci din put dadui in lac … Poate nu peste mult timp generatiile noastre se vor uni si vor incerca sa schimbe odata acest mod de a face lucrurile…care pagubeste si statul si pilotii, si poporul.

  24. Ioan Stanci zice:

    Dialog de acum o zi:
    -Salut, Coane! Ce mai e nou pe la Unitate?
    _Salut. Nasol, avem mai multi generali decat avioane. Am ramas in sase pe care le carpim cum putem…

  25. Doar un altul zice:

    Dap
    Cam asta ar fi………………..
    Dar o intrebare ce nu imi da pace de mult timp si pt. si mai mult (sunt sigur):
    Induram hulirea (ca am trait si d-astea), lipsa de ore (adica ceea ce ar face sa merite tot calvarul), rusinea fata de vecini (saracia) dar mai ales fata de familii (pt.mine e putin prea mult, dar se pare ca nu suficient….), desconsiderarea, prostia, NESIMTIREA, etc. …………..
    Dar ce se va intampla cu noi cand va veni momentul in care vor avea nevoie de noi, si ne vor trimite ca pe miei de Paste la taiere, ca sigur nu ii va interesa faptul ca noi am si uitat cum mai e prin aeronave……daramite sa mai si zburam…….si sigur atunci nu va fi cer senin…….ci fix conditiile in care nu ne antrenam acum, ca sa nu zboare capete de sefi………. (mai ales ca vedem din ce in ce mai des astfel de fenomene acum…..vezi Tuzla…..)…..
    Iar ca sa raspund unui antescriitor………. nici alte variante nu prea sunt, decat tot pt.cei pe care ii ajuta parintii cu foarte buna stare….vezi cat costa un brevet civil, cu ceva (putine ce-i drept) echivalari…….
    Iar pt.colegii mei soferi de raliu fara carnet……mult noroc, ca de cer senin mi-e podul plin, si oricum nu ma prea ajuta, ba chiar din contra, ………ca nici asta nu e pentru catei…….

  26. Doar un altul zice:

    Zborul e pentru pasari si pt.cine isi permite……..

  27. anonim zice:

    romania spune k are nevoie de piloti tineri capabili sa isi depaseasca propriile bariere si limite interioare…oameni de un comportament ireprosabil si de o pregatire la standarde inalte,daca nu foarte inalte. stiti in ce se tranforma oamenii in aceasta academie? in niste persoane incapabile sa comunice cu cei din jur, incapabili sa isi controleze unele trairi, in niste oameni frustrati care poate isi regreta alegerile.si de ce?pt k sunt acolo niste ‘personaje’ care dau ordine doar pt k ‘asa vor ei’
    !! (am parafrazat pe un individ de acolo), care considera k sunt ”respectate” daca refuza sa ii lase sa manance sau sa se pregateasca pt admiterea la zbor sau pt probele medicale pe care a doua zi trebuie sa le dea. cu astfel de oameni nu se poate lucra.si sunt investiti niste bani degeaba.dar asa e in romania,nu?RUSINE!!

  28. GOAGA zice:

    domnule Ioan de Romania,nu e nevoie sa-l alungam pe acest tanar pilot cu pretentii exagerate [care nu vrea la o adica decat sa-si faca datoria],;decat sa-l trimitem in America,mai bine platim piloti americani din banii tarisoarei pe care o adoram cu totii,ii platim asa cum se platesc pilotii americani,sa ne asigure securitatea spatiului aerian,noi avand alte prioritati.Si atunci ,vom putea rasfoi in tihna ISTORIA AVIATIEI ROMANE si toate realizarile poporului Roman in timp ce altii vor fi beneficiarii tuturor acelor realizari.Mai ganditi-va.GOAGA.

  29. cristina zice:

    LA multi ani! Intervin doar un pic pentru ca ma simt prin trecut legata mai mult de cacademia fortelor aeriene. Asa am definit-o si asa va ramane.
    1. Ceea ce se traieste azi este rezultatul anilor de comunism in care romanii s-au facut frati cu oricine numai sa treaca puntea dar acum nu mai pot sa revina inapoi la normalitate. Fiecare cu p.m. este expresia unui egocentrism cras in numele caruia s-a ucis, s-a dat in gat, si oamenii frumosi ai acestei natii au facut puscarie pe viata (cautati-i ca inca mai traiesc!!!) … De aceea intotdeauna cat am fost la catedra si dupa ce am ascultat aceste spuse de foarte multi studenti am intrebat: Bun si tu acum ce faci? Ce construiesti? Ce pui in loc? TU CE FACI prin viata ta? Reproduci sau nu modelul ce l-ai descris?
    2. AM crezut pina aproape de finalul sederii mele acolo ca voi putea schimba ceva dar nu am reusit. Am plecat cand am simtit asta. Am crezut ca studentii se pot ridica de-asupra mizeriilor si nu le vor reproduce dar m-am inselat. Au fost dispusi sa faca intotdeauna referate copiate de pe internet in loc sa gandeaca pe 4 pagini macar cu propriul cap ceea ce scriu sau macar sa bata la usa biroului de la care plecam seara sa intrebe ceva…Ce am aflat intre timp este ca singurul lucru pe care il poti reusi este schimbarea perspectivei tale asupra lucrurilor. Atat. Sa le dai un sens, o explicatie. Eu nu am inteles atunci DE CE. si m-am intors inspre istorie sa inteleg prezentul. NU stiu cita istorie militara post-decembrista se mai face nici macar daca istoria recenta este corect argumentata mai ales cu experimentul Pitesti care a fost ridicat la scara nationala si de asta nu inteleg tinerii „de ce ? ce au oamenii aia de sus ca nu pot gandi la ei???”…..In acest sens va trimit spre o scrisoare a unui ofiter de pe front in primul razboi mondial http://emilia-corbu.blogspot.com/2011/11/carte-postala-de-pe-front.html. Oamenii aceia au luptat pentru tara lor si asa au reusit sa faca Romania MAre! si dupa ce studentii vor intelege experimentul Pitesti vor fii mai blanzi cu tara lor si mai duri cu ei (asta daca are cine sa le vorbeasca la psihologie sociala) Insa ma ingrijoreaza rindurile de mai sus caci mi-au sunat mai degraba ca o scrisoare de adio inaintea sinuciderii. Stiu cita durere s-a adunat in sufletul acestui tanar pentru ca stiu de unde am plecat. Si Doamne ce greu e de dus…
    3. O buna practica incepe cu o foarte buna teorie. Disciplinele conexe te ajuta si te formeaza ca om asa cum disciplinele cu specific aviatic sunt pentru a te forma ca „sofer de avion” cum am tot spus in gluma desi e atat de complex sa fii un asemenea sofer!!! Problema este a balantei intre materii, asa cum studentul le-a descris foarte bine.Tocmai pentru ca celor pe care ii criticati le lispeste dimensiunea UMANA si nu au coloana vertebrala, nu isi IUBESC oamenii din subordine, nu sunt gata sa se gandeasca la ei in sensul cel mai crestinesc cu putinta, nu au valori sanatoase tocmai de aceea nu le pasa. DAR VOI CUM VETI FII PINA ATUNCI CUM VETI FII DEVENIT PINA ATUNCI CAND LE VETI LUA LOCUL IN diferite locuri in STRCTURILE DE CONDUCERE??? AM asa o teama mare Doamne ca la fel…..
    4. Ceea ce se intampla azi asa ca si ieri este rezultatul lipsei de gandire si lipsei de competenta manageriala- cat se poate de propriu spus, a celor care conduc si care mi-au adus cadouri ca sa isi ia examenele de la completare de studii. (Si m-a umplut asa o scarba si o greata – si stiu ca aici am gresit). oamenii aceeia nu stiu sa gandeasca viitorul pentru ca nu li se cere de catre nimeni. Nu li s-a cerut in comunism si acum nici atata si se multumesc sa fie mici afaceristi pe plantatia armatei. Reforma armatei cu infiintarile si desfiintarile ei s-a facut prin firul NATO si al cumetriilor de unitate. Generalii armatei trebuie prima data sa isi aranjeze frumusel pensia ca apoi sa iasa in public cu scrisori marete catre viitorii presedinti, deci nu are CINE SA AIBA COLOANA si iubire pentru adevar. „Ma pun bine cu Platon pentur ca cine stie de unde mi se trage maine?” a devenit varianta romaneasca a dictonului pe care d-na de filosofie l-a dezbatut deja cu siguranta…IAr in pozitia asta (si nici macar a ghiocelului!!!) nu mai e loc de curaj, demnitate si onoare. Si atunci ce mai poate spera un tinar dezamagit sa faca?
    Eu am gasit un raspuns si pot sa il impartasesc si atat: sa aveti intotdeauna capul sus, sa faceti ce vi se cere si sa fiti ceea ce suntei meniti sa fiti : CEI MAI BUNI! dar fiecare trebuie sa isi gaseasca raspunsul lui, un raspuns frumos ca si Copilul nascut in Ieslea curata si SA CREADA IN EL. SA tina cu dintii de el si daca totul se prabuseste in jur. Asta e lupta cea mai grea…
    Inchei cu acest colind care mi-a rascolit sufletul in aceste sarbatori si pe care il trimit cu tot dragul acestui student si autorului blogului asa cum si in aceste sarbatori l-am ascultat cu gandul la cei care au parasit formatia in ultimii ani…

    departe de casa dar aproape cu sufletul, intotdeauna,
    cristina poponete

  30. O poveste impresionanta .

  31. olteanul zice:

    cel mai hazliu mi se pare cand unii se intituleaza ,,pilot,, de masini , de submarin , de vapor etc. Cinste lor celor ce sfideaza moartea zilnic si rusine celor mari in grad si mici la suflet asa cum bine au fost catalogati, mi se pare inadmisibil sa ai piloti militari cu bocancii rupti sau fara un toc, sa pui sa faca armata , instructie si scoala intr-o singura tinuta timp de trei ani, sa ti se interzica cu desavarsire orice comentariu sau orice iesire, toate pentru a avea un scop in viata, trimitem carne de tun la nesimtiti, mie personal o intrebare nu imi da pace – pe copii lor tot asa i-ar chinui ?. daca faci o echivalare la populatie un pilot e arondat la un milion de romani , cum il poti sili pe un pilot sa sape groapa ca un artilerist cand se stie ca o deviere de mansa de cativa mm facee diferenta intre viata si moarte. Recent sotia unui renumit chirurg spunea ca l-a rugat pe sot sa tunda cativa trandafiri si 2 saptamani acel chirurg NU si-a mai putut face meseria datorita tremurului mainii, ce tremur poate are un tanar pilor care nici nu are timp si speranta sa cunoasca o fata , sau sa se evadeze din stresul cotidian cand in loc de mancare si echivalenta nutritionala primeste laturi de dat la porci iar in loc de apa primeste suc acidulat tip ARO. Pune tu cel ce nu intelegi si bea suc acidulat si urca in avion sau elicopter cand afara sunt peste 40 de grade iar in carlinga sunt peste 60 de grade , sau sari cu parasuta . Oare ce se petrece in sufletu lor , al parintilor lor sau la cei ce ii asteapta acasa ? Se zice ca un om destept invata din greselile altora iar unul prost nici din ale sale, la ce ne mai asteptam cand este un adevarat exod de inteligenta spre exterior, poate in curand tampitii cu functii mari nu o s a mai aiba pe cine sa conduca , fara sa realizaze ca , poate nu vor mai primi nici ei acele pensii pe care se ateapta sa le aiba pentru simplul motiv ca nu o sa mai aiba cine cotiza la fondul de pensii?

  32. Bila zice:

    Trist si revoltator.Cunosc sentimenul acesta de lehamite ,nascut atunci cand esti inconjurat de ingrati,iresponsabili,inconstienti,idioti,inapti,infatuati….Am fost trimis in misiune la academie prin ’99 impreuna cu alt coleg, tot instructor V.B; de catre comandantul SAFA .Misiunea consta in pregatirea studentilor pentru viitoarea activitate de zbor,pe avioane reactive,etapa ce urma sa se desfasoare la Boboc.Urma sa-i familiarizam cu ceva cunostinte concrete de navigatie si geografie aeriana,cunoasterea cabinei si a cazurilor speciale,cursuri de instruire in zbor,norme de aerodrom,regulamente de zbor…chestiuni elementare si indispensabile unui tanar aviator.Ne-am prezentat sefului de stat major iar acesta ne-a pasat unui subofiter ,pt. operatiunile de cazare si alocare la masa.Timp de 5 zile a fost singurul ,,competent ”ce a schimbat cateva vorbe cu noi (eram doi ofiteri superiori,piloti, instructori clasa 1).N-am reusit sa-i ,,interceptam ”pe studentii nostrii decat o singura data in 5 zile…in rest ,program total aiurea.Venise unul din sefii de catedra,fost nostalgic ,,Leontin Salajan” sa ne intrebe daca avem competenta de a preda asa ceva si sa-i prezentam si lui planul de lectii…N-am mai rezistat si i-am raspuns pe masura lipsei sale tact si modestie .,,-Domnule lt.col.instructorii de la Boboc nu au nevoie de plan de lectii, chiar daca-l avem aici de fata .Ceea ce predam noi,este esenta activitatii noastre,cotidianul si viata noastra,este ca o rugaciune pe care nu o poti uita o secunda,este ceea ce ne identifica.Nu aveti competenta necesara sa verificati ceea ce predam noi.Dumneavoastra sunteti lecor de matematici superioare.De aceea consider ca prezentarea planului de lectii,o sa-l facem doar cu ordin scris.Am sa informez comandantul scolii de la Boboc de ostilitatea cu care suntem tratati si intentionam sa intrerupem misiunea la dumneavoastra. ” Stiti ce ne-a raspuns ?,,-Si -asa ne-ati dat programul peste cap .Puteti pleca!” Am trecut pe la cabinetul psihologului si am rugat-o pe doamna M.sa consilieze studentii napastiuti si marginalizati pe nedrept, pt. simplul fapt ca sunt ICARI.Mi-am dat seama atunci, de maretia vorbelor generalului Alexandru(RIP),,Domnilor,aviatia nu se face la munte !” In zilele noastre,situatia s-a inputit si mai tare…Cine mai baga in seama o promotie de piloti de 8-10 insi ?Am nod in gat si lacrimi in ochi pentru nesansa acestor temerari …Chiar daca sunt pensionar,inca imi pasa. Pustiul are dreptate…nu stiu daca-l meritam…

  33. Poetu' zice:

    Aşa este, domnule comandor, nu-l merităm, doar că… el încă mai crede…

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s