Dislocarea – episodul 2

Un avion de transport cu bot vitrat ateriză după o filare lungă şi elegantă, trimiţându-mi purtat de vânt chelălăitul cauciucurilor la contactul cu pista. Era un IL-76 sovietic, militar, purtându-şi semeţ enorma stea roşie de pe deriva înaltă, terminată în vârf cu ampenajul orizontal. Vântul bătea uşor dinspre mare, aşa că am inspirat profund mirosul de gaz ars, parfumul meu preferat, lăsându-l să mă învăluie în timp ce-i aşteptam întoarcearea. N-a durat mult şi mi-a defilat prin câmpul vizual, după ce făcuse un stânga-mprejur pe pistă, îndreptându-se acum spre platforma civilă. Copilotul avea geamul deschis şi mâna dreaptă i se bălăbănea lipsită de griji sub acţiunea curentului de aer. Privea curios linia de avioane de vânătoare. Şi eu admiram la fel de curios monstrul cu bot vitrat şi mă întrebam oare cum e să pilotezi asemenea enormitate. M-am apostrofat iute în gând, „Dacă mai faci prostii, o să afli cât de curând cum e să tragi de coarne, amice!”… Am zâmbit alter ego-ului meu atât de grijuliu. Adevărul este că în ultima vreme a început să-mi placă din ce în ce mai mult zborul în razmut, coborând sub cincizeci oridecâteori prindeam ocazia de-a a îmbrăţişa formele de relief… Adevărul este că senzaţia era indescriptibilă, viteza cu care defila peisajul prin câmpul meu vizual, înghiţit sub planuri, era fantastică, iar ea, senzaţia, era teribil de adictivă! Mi-era teamă de păsări, ce-i drept, dar tot nu mă puteam lecui de aceste ghiduşii şi nici nu vroiam asta, sincer să fiu… La o adică, în cazul unei misiuni de penetrare a apărării antiaeriene a inamicului, cum aş fi îndeplinit-o revenind acasă întreg, dacă nu zburând la rasul solului?!

Că tot am adus vorba de păsări… nu eram prieteni, categoric! De două ori în două ocazii diferite am evitat câte-un ditamai stolul, apărut brusc şi fără veste în câmpul meu vizual şi drept pe direcţia mea de zbor. Atunci am zmucit de manşă ca un nebun, evitând în extremis să iau câteva în difuzor şi fiind destul de aproape să mă angajez… Dar, cum ulciorul nu merge de prea multe ori la apă, am furat-o şi eu o dată, deh… Faza a fost văzută de un cunoscut, care mi-a zis mai apoi că, „Omule, era o singură nenorocită de barză în aer şi tocmai tu ai luat-o-n bot!”… Bine a fost că n-am aspirat-o în motor, ci impactul a avut loc cumva pieziş, lovitura afectând parbrizul şi partea din dreapta jos a cupolei, unde sticla organică a fost crăpată bine. Problema a fost că pe lângă faptul că am fost nevoit să zbor şi să vin la aterizare instrumental, pentru că nenorocita de barză a avut atâta borhot în ea de am crezut c-am lovit un porc, acoperind întreaga cupolă şi parbrizul frontal de maţe şi sânge şi pene şi ce dracu’ mai are în ea o nenorocită de barză, a mai trebuit să şi spăl avionul – pedeapsă dată de comandant! Nu mi-a zis nimic, dar i-a ordonat tehnicului să nu se atingă de resturile nenorocitei de berze şi să mă lase pe mine să curăţ avionul că să învăţ că orice acţiune are consecinţe şi că, „Nu stă nimeni să cureţe după tine dacă stai în cabină cu un ochi la slănină şi unu’ la făină şi nu eşti atent la bezmeticele de păsări care vor să se împerecheze cu avionul tău!”… Pe moment n-am înţeles ironia, plin de draci şi ocupat să inventez înjurături noi la adresa înaripatelor, dar apoi m-am prins şi eu în cele din urmă de ce râdeau toţi cu gura până la urechi – „Papagalul”, barza, împerechere, mda…   

Acum stau pe-o cală şi râd singur la amintirea incidentului de-atunci, dar putea să fie mai rău, cum multora li s-a întâmplat, nevoiţi fiind să catapulteze cu motorul oprit datorită aspirării de păsări. „Factorul ornitologic”, denumire ştiinţifică şi prilej de prelucrări interminabile, adevărate prelegeri ţinute de Compartimentul Securitatea Zborului, prelegeri cu care ne-au gratulat mai ales acum, cu venirea noastră pe MK. Fiind nevoiţi să zburăm aproape de Delta Dunării şi deasupra mării, ne-au pisat pe subiectul ăsta de-am văzut stele verzi. Adevărul este că, dacă ar fi să ne luăm după ei, nici n-am mai trebui să mai zburăm sub patru mii de metri, ca să evităm complet să luăm vreo pasăre în bot… Asta-mi aduce în minte cuvintele unui pilot bătrân, cu ştate vechi şi o catapultare la activ, care, la o astfel de prelucrare, când omul cu puşca – cel ce are în sarcină împuşcarea şi gonirea păsărilor pentru a nu-şi face cuib în copacii de pe aerodrom – a fost apostrofat şi i s-a pus în vedere să patruleze mai cu spor pentru a stârpi înaripatele, s-a ridicat în picioare şi-a zis, „Domn’ colonel, decât să ne chinuim atâta să gonim păsările şi să le şi împuşcăm, că deh, sînt şi ele creaturi ale lu’ Dumnezeu, n-ar fi mai bine să încercăm să aducem mai multe, ca să ne antrenăm mai bine?!”… 

Râd pe înfundate la amintirea acelui episod, uitându-mă în jur să nu mă vadă careva că râd singur. Arunc o privire ceasului de mână şi realizez că ar cam trebui s-o iau la picior către celulă. Nu mai e mult până la ora de începere a zborului.

Mă ridic, ies de sub aripă, îmi şterg turul pantalonilor de la combinezon, mai mângâi o dată camaradul meu cu aripi de dural şi o pornesc în pas voinicesc către celulă. Privesc în jurul meu şi observ semnele pregătirii pentru o nouă zi de zbor. Înspre nord se văd deja maşini venind spre linia de avioane, tehnici adunaţi în pâlcuri de culoare albastră, vreo două grupuri de piloţi în combinezoane de zbor gri prin zona celulei de alarmă. Zborul se simte plutind în aer, cu noi toţi cei de pe aerodrom pregătindu-ne să fim în mijlocul lui nu peste multă vreme.

O tai de-a dreptul prin iarbă către clădirea celulei, atent să nu calc pe conurile brazilor plantaţi între clădiri şi asfaltul bretelei. La celulă, pe o bancă de sub umbrarul din viţă-de-vie, şedea Comandantul de vorbă cu vreo câţiva piloţi de 29. Mă vede apropiindu-mă, se uită scurt la ceas şi-mi face semn cu capul. Aprob înţelegerea mesajului şi-mi schimb brusc direcţia de deplasare, intrând în celulă şi ducându-mă direct în sala de echipare. Voi deschide zborul acestei zile cu el, în dubla pregătită drept sondă meteo.

 Mă echipez tacticos în costumul de suprasarcină, refuzând politicos ajutorul maistrului după ce-i strâng mâna. Îmi place să mă introduc singur în costum, să mă închei singur şi să trag singur toate fermoarele, să fac eu toate ajustările, fără ajutor din afară. Maistrul stă şi mă priveşte atent, gata să întervină dacă e cazul. Îi zâmbesc larg şi ceremonios când sunt gata, el face la fel pe sub mustaţa groasă, şi ne despărţim prieteni. Trec pe lângă Comandant, care-mi arde o palmă peste cască din viteză, zâmbindu-mi larg în timp ce intra să-şi ia casca. Aproape niciodată nu-şi ia pe el costumul de suprasarcină pentru zborurile de cercetare meteo. Ştiam ce va urma, că rar se limita numai la cercetare meteo, dar aşa era el.

Când am intrat pe aleea ce ducea la avioanele de pe bretelă, am văzut dubla 327 ce tocmai ajungea venind din linie, tractată la vodilă de un camion. Am trecut pe lângă câţiva dintre camarazii mei, i-am salutat scoţând limba şi strâmbându-mă la ei, gest împământenit la noi în regiment, ei mi-au răspuns la fel, şi m-am îndreptat spre avion. Deja tehnicii roiau în jurul dublei, deconectând-o de la camion, dezlegând cablurile de la jambe şi scoţând cuiul vodilei de la jamba de bot. Le-am strâns mâinile şi am purces la verificările înainte de zbor, în timp ce ei scoteau sitele de la voleţii antipompaj şi puneau scările la avion.

Verificările se fac cu ochii şi mâinile, mâna fiind un fel de garanţie că ochiul percepe corect. Ritual vechi de când aviaţia, intrat în reflex şi normalitate de aerodrom militar.

VA URMA

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Viaţă de aerodrom și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Dislocarea – episodul 2

  1. viesparul zice:

    Astept nerabdator continuarea!

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s