Dacă aş fi ştiut

Da, dacă aş fi ştiut nu aş mai fi făcut toate acele greşeli, atât de multe şi atât de amare… Nenorocitele de regrete…

Tempus fugit” spuneau înţelepţii din vechime, şi mare adevăr grăiau. Timpul zboară pe nesimţite fără ca noi să conştientizăm acest fapt, prinşi în rutina zilnică sau pur şi simplu aşteptând, pe cineva sau un ceva anume.                     

Doar atunci când găsim răgazul necesar pentru a medita, oprindu-ne pentru puţin şi scufundându-ne în abisul memoriei, scormonind după puncte de reper, numai atunci realizăm cum trece timpul: judecând după evenimentele din viaţa noastră ce s-au constituit în pietre de hotar, în puncte de referinţă.        

Unele sunt bune, altele nu. Unele sunt evenimente, altele sunt oameni.                                 

Foozie.       

Încă nu conştientizez pe de-a-ntregul că au trecut şase luni fără el. Încă îl mai aştept să mă sune, încă mai simt nevoia să-l mai sun şi să-l întreb cum mai este, ce-a mai scris, când mai mergem la o zi de zbor pe Borcea sau de ce n-a mai trimis niciun material la ”Observatorul Militar”…                               

Foozie.             

Cât timp a trăit, nu i-am spus niciodată altfel decât ”domn comandor”. Nu mi-am permis niciodată să trec anumite bariere autoimpuse şi să mă adresez lui pe numele de pilot, de pilot de vânătoare. Nu puteam să fac lucrul astă nici măcar atunci când vorbeam despre el altora. Dar acum lucrurile s-au schimbat. Acum el, amintirea lui, face parte din mine. Este o părticică din întregul care sunt eu, iar despre mine nu pot vorbi folosind pronumele de politeţe…

Foozie.                                                       

Dacă aş fi ştiut cât de puţin timp mai avea de zăbovit…                      

Dacă aş fi ştiut aş fi petrecut mai mult timp cu el. Când a lăsat manşa şi s-a mutat în Bucureşti o parte din mine s-a bucurat, deoarece am crezut că, fiind mai aproape, ne vom vedea mai des. Dar lucrurile n-au stat chiar aşa. De fapt, aşa se întâmplă în viaţă atunci când nu ştii să preţuieşti momentul.                                           

Boala lui îl consuma încet, fizic şi mai ales psihic, iar medicamentele îl secătuiau de puteri. Era des lipsit de energie şi apatic. Când era mai bine, scria. Cum aş fi putut eu să-l deranjez, să-i răpesc liniştea cu întrebările mele?…                                                          

Dacă aş fi ştiut aş fi stat mai mult de vorbă cu el, aşa cum atât de rar stăteam, doar noi doi, vorbind despre lucrurile care ne defineau şi din care vieţile noastre erau – diferit, ce-i drept – ţesute. Atunci îl ascultam povestind, iar vocea lui, cu timbrul acela inconfundabil, îmi picura în suflet o linişte de care mi-e acum atât de dor…                                       

Dacă aş fi ştiut n-aş fi lăsat nimic pe mâine. “Mâine” este o oglindă care minte, prezentând fals imaginea zilei de azi, distorsionată de speranţa unui nou început, a unei noi şanse. Uităm atât de des că ea poate sau nu poate veni, iar la fel de des “mâine” înseamnă “niciodată”.         

Atât de multe lucruri am lăsat pe “mâine”, unele de făcut, altele de zis, pentru a nu le mai face sau zice niciodată.                                                    

Dacă aş fi ştiut i-aş fi mulţumit pentru tot ce-a făcut pentru mine, pentru tot ce m-a învăţat, despre aviaţie, despre viaţă. De fiecare dată când încercam să-i ţin un discurs despre cât de mult a făcut pentru mine, întotdeauna râdea, îşi răsucea mustaţa şi lua altă vorbă sau privea în jos şi-mi spunea că n-a făcut mare lucru…                   

Adevărul este că mi-a schimbat din rădăcini viaţa. Complet. Iar acum, rămas în urmă, îmi pun întrebarea: oare el a ştiut?…  

Dacă aş fi ştiut toate astea, acum poate că n-aş mai simţi golul din suflet care mă sufocă şi care-mi aduce aminte de dimineaţa zilei când am primit groaznica veste, poate că n-aş mai avea în urechi crivăţul crunt din ziua aceea, ziua când l-am văzut pentru ultima oră, ziua când pământul primitor de aterizări s-a închis deasupra lui, deasupra lui Foozie, cel pentru care văzduhul obişnuia să facă loc ca el să treacă în tunet de forţaj…  

Dacă aş fi ştiut

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Evocări și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Dacă aş fi ştiut

  1. Anonim zice:

    Parcă îl aud pe Foozie atunci când zburam împreuna: „camarrade, când zbori şi apa e mai bună”.Am făcut împreună ultima lui alarmă înainte de a se dedica complet scrisului…Am stat de vorbă toată noaptea la băncuţa de la celula de alarmă.Exact ca în cartea „Semne de cer senin” în care descrie o şuetă cu mine la cabana noastra din baltă.

  2. DACA AS FI STIUT … n-as fi stiut sa pretuiesc acum ce inseamna AZI!

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s