Azi, 6 iulie

Acum un an, Doru ar fi împlinit 65 de ani. Oare ce-ar fi fost dacă…?

Azi, 06 iulie a.c., Doru Davidovici ar fi împlinit 65 de ani.

Dacă zborul lui nu s-ar fi frânt pe 20 aprilie 1989, poate azi ar fi fost lângă noi, cu noi. Dacă firul vieţii lui nu s-ar fi rupt când el nu împlinise nici măcar 45 de ani, probabil că ne-ar fi primit în casa şi în sufletul lui azi, pe 06 iulie 2010…

Pare greu de crezut cât de mult timp s-a scurs de când Doru a plecat dintre noi…

Două-zeci-şi-unu-de-ani au zburat cu viteza gândului pe lângă noi şi amintirea lui de la momentul când un înger de dural şi-a rupt aripile în miez de zi şi mijloc de primăvară…

Ce ar fi făcut el în aceşti 21 de ani? Unde ar fi el astăzi? Cum ar fi arătat el azi, când ar fi împlinit 65 de ani? Câte cărţi ar mai fi scris? Câte întâmplări ne-ar mai fi povestit din mirifica lume a zborului militar? Câte generaţii de tineri ar mai fi inspirat pentru a alege cariera de pilot al Forţelor Aeriene Române? Câtor dintre noi, cei consemnaţi la sol, ne-ar fi dat aripi atunci când, citindu-i scrierile, am mai fi urcat o treaptă din scara înţelegerii zborului supersonic la vânătoare?

Cu câte întrebări poţi acoperi două-zeci-şi-unu-de-ani de viaţă ce ar fi trebuit trăită? Câte întrebări s-ar putea pune despre două-zeci-şi-unu-de-ani din viaţa unui om neobişnuit? Probabil nu mai multe decât ne imaginăm, ci mai multe decât ne-am putea imagina…

Dar ăsta-i blestemul nostru, al celor rămaşi în urmă, de a ne întovărăşi tristeţile şi regretul cu întrebări despre ce-ar fi putut fi, pe când binecuvântarea noastră este chiar imaginea celor plecaţi de lângă noi, candela ce arde în întunericul memoriei, balsamul pentru rănile sufletului… Pentru că, în esenţă, tot ce ne rămâne de la cei ce pleacă este sfânta lor amintire – simţire, gând, vorbă, gest…

Se spune că omul este suma amintirilor sale, iar cum Doru face parte din noi – chiar şi din cei ce nu l-am cunoscut direct – înseamnă că prezenţa lui în inimile, minţile şi sufletele noastre ne face mai buni, ne luminează fiinţa ca o rază din soarele spre care s-a avântat de nenumărate ori, înfrumuseţându-ne zâmbetul la fiecare rememorare a vorbelor lui, închise în pagini de carte scrise exact pentru noi, cei ce nu cunoaştem… Iar pentru asta, pentru tot ce Doru a făcut pentru noi, nu putem decât a-i mulţumi, acum, pe 06 iulie 2010, în ziua când ar fi împlinit 65 de ani…

 ***

 Imaginaţi-vă un om de statură mijlocie, încă drept, neîncovoiat de vreme şi vremuri, cu părul alb, tuns scurt, milităreşte. Subţire, cu silueta neatinsă de ani, alură menţinută de excursiile montane şi, până mai acum câtiva ani, de zbor, nu numai cel militar. Vârsta este trădată doar de vocea mai aspră, de părul alb precum crestele ninse ale munţilor atât de dragi lui, şi de cutele feţei, mult mai multe şi mult mai adânci. De sub fruntea în care timpul şi-a săpat semnele trecerii, flacăra albastră a ochilor lui încă mai arde cu intensitatea-i caracteristică. Mâinile lui, obişnuite şi cu uneltele de scris şi cu cele de control al zborului, şi-au păstrat vigoarea şi voiciunea. Unii oameni îmbătrânesc frumos, precum le este sufletul…

Aşa arată Doru în mintea mea, acum, astăzi, 06 iulie 2010. 

Foto de MM (r) Aurel Ivana

 LA MULŢI ANI, Dorule!… oriunde ai fi tu acum…

Cu respect, al tău,

Poetu’

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Evocări și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune-mi ce părere ai!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s