10 august

pericol

Data de 10 august are o însemnătate aparte pentru Aviaţia Militară Română, fiind data când s-a înregistrat prima salvare prin catapultare dintr-un avion de mare viteză a unui pilot aflat într-o situaţie-limită.

Privind în apele istoriei, prima testare a unui sistem de salvare catapultabil a fost executată la data de 29 august 1929, când, pe Aeroportul Internaţional Paris-Orly, inginerul român Anastase DRAGOMIR înregistra un succes răsunător în testarea ansamblului construit după un proiect personal, pentru ca în luna octombrie a aceluiaşi an să repete experienţa pe aeroportul Bucureşti-Băneasa, patentându-şi invenţia anul următor, în Franţa şi, ulterior, în România. Acest sistem a fost preluat de către inginerii germani şi perfecţionat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ei fiind primii care vor reuşi integrarea lui pe un avion de luptă, mai întâi pe prototipul avionului reactiv Heinkel He-280, apoi pe vânătorul nocturn cu motor clasic Heinkel He-219. Tot un pilot din Luftwaffe avea să reuşească şi prima catapultare operaţională, produsă la data de 13 ianuarie 1942, când pilotul de teste Helmut SCHENK a catapultat din prototipul He-280 ca urmare a givrării suprafeţelor de comandă.

Începând cu anul 1951, odată cu venirea în ţară a primului avion de vânătoare dotat cu scaun de catapultare (avionul reactiv subsonic Iak-23), în serviciul operativ al Aviaţiei Militare Române s-au aflat 10 tipuri de scaune de catapultare, prima salvare prin catapultare producându-se la patru ani şi jumătate de la venirea în ţară a acestui vital subsistem.

Locotenentul Aurel RAIN a fost pilotul de vânătoare care a „spart gheaţa” în ţara noastră, catapultând în apropierea aerodromului Deveselu la data de 10 august 1955 din avionul subsonic de vânătoare S-102 cu numărul de înmatriculare 385, ca urmare a unei intrări involuntare în vrie. Curajul şi prezenţa de spirit a locotenentului RAIN – un pilot foarte tânăr şi… neclasificat! – au convins pe mulţi dintre piloţii români că se poate supravieţui fără răni dintr-o catapultare şi se poate reveni la zbor pe avioane cu reacţie, desigur, cu respectarea întocmai a instrucţiunilor de catapultare.

În cei 64 de ani de serviciu operativ, cele 10 tipuri de scaune de catapultare au fost utilizate într-un număr total de 91 de situaţii, 84 dintre catapultări fiind reuşite, în timp ce şapte soldându-se cu decesul pilotului, în special datorită poziţiei aeronavei în spaţiu la momentul iniţierii secvenţei de catapultare, precum şi a înălţimii de zbor mici. Un număr de 89 de piloţi au apelat la scaunul de catapultare drept ultimă soluţie pentru asigurarea propriei supravieţuiri, 82 dintre ei datorându-şi viaţa acestui sistem de salvare, iar doi dintre ei – Dorel LUCA şi Cristian PĂVĂLAŞC – executând catapultări reuşite de câte două ori.

Ultima catapultare reuşită s-a petrecut la data de 23 august 2012, când locotenent-comandorul Mihail-Relu IOANA s-a salvat aproape miraculos din avionul IAR-99 ŞOIM cu numărul de înmatriculare 718, cu puţin timp înainte ca aeronava să impacteze solul şi să se distrugă complet, luând cu ea şi viaţa comandorului Aurelian COJOCARU, celălalt ocupant al aparatului de zbor cu dublă comandă.

Pentru onorarea împlinirii a 60 de ani de la istoricul eveniment, la Muzeul Naţional al Aviaţiei Române a fost organizată – sâmbătă, 8 august a.c. – o activitate care a reunit piloţii ce s-au salvat prin catapultare, activitate pe parcursul căreia au fost acordate medalii şi diplome celor prezenţi sau reprezentanţilor acestora. La activitate a participat Şeful Instrucţiei din Statul Major al Forţelor Aeriene, domnul comandor Alexandru TRANDAFIR, cel care, împreună cu domnul general de flotilă aeriană în retragere Mircea BUDIACI, iniţiatorul activităţii, a dezvelit o placă gravată comemorativă pe care se regăsesc numele tuturor piloţilor militari români care au catapultat în perioada 1955 – 2015.

Activitatea a fost emoţionantă, iar, din păcate, timpul nu a permis celor prezenţi să împărtăşească decât frânturi din insolita lor experienţă, dar sperăm că astfel de activităţi vor fi continuate, pentru ca mantia obscurităţii să nu se mai aştearnă niciodată pe umerii celor care, cândva, la răscruce de cer şi viaţă de om, au fost mai iuţi ca moartea.

 

 A consemnat,

Alin IONESCU

Posted in Evocări, Realitate | Etichetat , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Când cade piatra destinului

CÂND CADE PIATRA DESTINULUI

20 de ani de la catastrofa aviatică din data de 27 iulie 1995

 Acum 20 de ani, pe data de 27 iulie 1995, un avion MiG-21 UM se prăbuşea în incinta aerodromului militar Deveselu, distrugându-se complet la impactul cu solul şi luând cu el vieţile celor doi membri ai echipajului, locotenent-colonelul Valer SCROBOTĂ şi maiorul Ion BĂLOI. Doliul păta iarăşi albastrul uniformei aviatorilor deveseleni, mica lor lume fiind din nou zguduită din temelii odată cu dispariţia fulgerătoare a locţiitorului pentru zbor al comandantului Regimentului 91 Aviaţie Vânătoare şi a comandantului Escadrilei a III-a.

Valer SCROBOTĂ

S1 Valer SCROBOTĂ, primul din stânga

Născut la data de 15 iunie 1953 în localitatea Moldoveneşti din judeţul Cluj, Valer SCROBOTĂ şi-a ales drumul în viaţă de timpuriu, privind lumea prin ochi de copil, când, într-o zi ca oricare alta, a văzut un grup de ofiţeri aflaţi în trecere prin zonă, iar uniforma militară l-a captivat complet şi iremediabil. Copilul de grădiniţă a hotărât pe loc că va purta şi el haina militară atunci când va fi mare, hotărâre de nestrămutat ce nu l-a părăsit de-a lungul anilor.

După absolvirea şcolii generale din comuna natală, a început a-şi construi visul pas cu pas, intrând în universul cazon drept elev al Liceului Militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc. Acolo, în perioada 1968–1972, a ales Aviaţia Militară drept arma sub al cărei drapel îşi va servi Patria, cimentând această decizie prin admiterea la Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Aviaţie „Aurel Vlaicu” de la Boboc. În şcoala de la Boboc şi-a construit cu migală aripile, elevul calm, dar ambiţios, fiind selectat pentru a zbura cel mai performant avion de vânătoare pe care România îl avea în dotarea la acea vreme, supersonicul MiG-21.

Promoţie 1975, Valer SCROBOTĂ va executa trecerea pe avionul cu aripă delta la Bacău, pentru ca în a doua jumătate a anului 1976, ardeleanul molcolm să ajungă pe aerodromul din sudul ţării, Deveselu, casă a Regimentului 91 Aviaţie Vânătoare. Fidel, nu avea să-l părăsească niciodată.

Înarmat cu tenacitate şi cu ambiţia-i caracteristică, a urcat cu hotărâre şi curaj treptele ierarhiei militare şi cele ale zborului la vânătoare, plecând de la simplu pilot, trecând prin funcţiile de pilot-şef, comandant de patrulă, instructor cu tragerile şi lupta aeriană, comandant de escadrilă, şi ajungând în funcţia de comandant al regimentului 91, în perioada 1990–1992. La data de 27 iulie 1995, ocupa funcţia de locţiitor pentru zbor al comandantului Regimentului 91 Aviaţie Vânătoare.

Excelent pilot, a fost selectat în două grupe de trageri reale în poligonul de la Astrahan din URSS, în anii 1984 şi 1988, pentru ca în perioada 1985–1987 să-şi desăvârşească pregătirea militară urmând cursurile Academiei Militare Generale. A acumulat peste 1500 de ore de zbor în cei 20 de ani cât s-a aflat la manşa MiG-ului 21.

Valer SCROBOTĂ era un om cald şi calm, glumeţ, întotdeauna vesel, optimist şi săritor, tipul de om care ajută pe toată lumea cât poate el de bine. Îi plăcea aerul curat al munţilor şi schiul, iar ultimul concediu de odihnă şi-l petrecuse cu bunul lui prieten, Loe, la „Cabana Aviatorilor” de la Poiana Braşov.

Iubea la nebunie zborul, şi pe cât era de destins în viaţa de zi cu zi, pe atât era de exigent când venea vorba de profesie, profesie care, pentru el, era sacră. „Pericolul începe atunci când te apropii de avion…”, obişnuia el să spună, iar acest mare adevăr al aviaţiei nu trebuie uitat de nimeni dintre cei ce au gustat zborul, fie el civil, sportiv sau militar.

S2 Valer SCROBOTĂ, primul din dreapta

Ion BĂLOI

B1Ion BĂLOI în costumul de compensare

Ion BĂLOI s-a născut la data de 28 septembrie 1958 în comuna Iancu Jianu din judeţul Olt, fiind al doilea fiu dintre cei patru copii ai soţilor BĂLOI. Cel ce peste ani avea să fie cunoscut drept „Loe” în lumea piloţilor de vânătoare a avut o copilărie grea, marcată profund de moartea tatălui său. S-a îndrăgostit de mic de avioanele militare pe care le vedea zburând pe deasupra comunei lui, comună aflată în interiorul unei zone de antrenament aparţinând aerodromului Craiova, astfel că, după ce a absolvit şcoala generală, s-a înscris la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, alegând să îmbrace haina militară şi, implicit, drumul pe care-l va urma tot restul vieţii.

A absolvit liceul militar în anul 1977, susţinând examen de admitere şi fiind declarat admis la Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Aviaţie „Aurel Vlaicu” de la Boboc, unde a învăţat să zboare între anii 1977–1981. Acolo i-au crescut aripi şi acolo traiectoria lui s-a stabilizat, fiind selecţionat pentru a zbura avionul supersonic cu aripă delta MiG-21, pe care a făcut trecerea în cursul anului 1982, la Centrul de Instrucţie al Aviaţiei de pe aerodromul Bacău.

Din toamna anului 1982 şi până în ziua catastrofei din anul 1995, Loe a fost pilot în Regimentul 91 Aviaţie Vânătoare de la Deveselu, fiind repartizat aproape de casă, pe aerodromul din Câmpia Romanaţilor, locul pe care nu-l va mai părăsi vreodată. De-a lungul timpului, a ocupat funcţiile de pilot-şef, comandant de patrulă, locţiitor al comandantului de escadrilă şi comandant al Escadrilei a III-a, completându-şi pregătirea de ofiţer prin urmarea cursurilor Academiei Militare Generale din Bucureşti, secţia Aviaţie şi Apărare Antiaeriană, în perioada 1988–1990.

În cei 14 ani de zbor, acumulase aproximativ 1000 de ore de zbor pe avionul MiG-21, iar în perioada 01.01.1995 – 27.07.1995, executase aproximativ 60 de ore. Era un pilot foarte bine pregătit şi respectat de camarazi şi superiori.

Fire sociabilă, cel ce a fost – şi va rămâne de-a pururi – maiorul Ion BĂLOI „nu îşi ascundea pasiunea pentru aviaţie şi trata fiecare moment în zbor cu mare seriozitate, încredere şi siguranţă de sine. Îi plăcea să fie deasupra lumii, dar, totodată, alături de familie şi de oamenii din jurul lui, pe care obişnuia să îi ajute şi să îi susţină. Fire carismatică şi iubitoare, şi-a sprijinit familia până în ultimul moment al vieţii, aici, pe pământ, şi de acolo, de sus, de unde veghează într-un zbor etern deasupra lumii.”. Aceste cuvinte scrise de către doamna Sabina BĂLOI, soţia lui Loe, arată o parte din moştenirea lăsată de el pe această lume în care totul curge

B2 Familia BĂLOI în vacanţă

 9521

Avionul de vânătoare cu dublă comandă MiG-21 UM cu numărul de înmatriculare 9521 şi numărul de serie 516953021 fusese adus în ţară pe data de 4 mai 1976, împreună cu suratele 9516 şi 9526. Era un avion matur, „rodat” în sute de misiuni de antrenament în zbor în cei 19 ani de activitate, şi aflat, atunci, dincolo de jumătatea vieţii lui de avion de vânătoare.

9521Dubla 9521 la punctul de refacere a capacităţii de zbor

Foarte bine întreţinută de către personalul tehnico-ingineresc al regimentului 91, dubla 9521 nu a mai fost implicată în alte premise, incidente sau evenimente de zbor grave, fiind distrusă complet la impactul cu solul în fatidica zi de 27 iulie 1995.

27 iulie 1995

Într-o zi de joi, o zi de zbor ca oricare alta, la ora 08:37, cei doi piloţi de vânătoare se pregăteau să încheie primul zbor al zilei, o misiune de zbor combinată, un zbor de verificare a condiţiilor meteorologice în raionul de zbor – „sonda meteo”, în limbaj de aerodrom – combinat cu un antrenament pentru executarea tragerilor aer-sol, simularea atacului ţintelor terestre executându-se asupra unei ţinte marcate din vecinătatea pistei de decolare-aterizare. În cabina întâi se afla locotenent-colonelul Valer SCROBOTĂ, iar în cabina a doua se afla maiorul Ion BĂLOI.

Pe timpul redresării după ultima intrare pe ţintă, la executarea unui viraj de luptă, avionul „a sărit”, punându-i pe cei doi piloţi în imposibilitatea controlării lui. 9521 nu le-a lăsat nicio şansă, zdrobindu-se de sol sub privirile îngrozite ale CZ-ului şi ale celorlalţi camarazi prezenţi pe aerodrom. Impactul cu solul a fost nimicitor, cei doi camarazi şi prieteni nereuşind să se salveze prin catapultare.

Pentru locotenent-colonelul Valer SCROBOTĂ, acea misiune trebuia să fie ultima zburată sub culorile drapelului Regimentului 91 Aviaţie Vânătoare, el fiind numit de curând în funcţia de şef de stat major al Flotilei 30 Aviaţie de la Craiova.

SBIon BĂLOI (primul din stânga) şi Valer SCROBOTĂ (al doilea de la dreapta la stânga)

În ziua de 27 iulie 1995, trei copii au rămas fără tată – Lidia BĂLOI, de nouă ani, şi Maximilian şi Magda SCROBOTĂ, de 15 şi, respectiv, opt ani – şi două soţii văduve, Sabina BĂLOI şi Maria SCROBOTĂ.

***

Rana căscată în marginea pistei aerodromului de la Deveselu s-a închis după ceva vreme, dar cea din inimile familiilor şi ale camarazilor sub ochii cărora au plecat, niciodată. Zborul lor continuă, chiar dacă noi, cei rămaşi în urmă, nu-l vedem decât cu ochii sufletului, iar el va continua, atâta vreme cât noi vom exista să ne aducem aminte de cei ce-au fost

 S3locotenent-colonel Valer SCROBOTĂ (1953–1995)

  B3 maior Ion BĂLOI (1958–1995)

 

Au consemnat, la 20 de ani după momentul 27 iulie 1995,

locotenent Lidia BĂLOI, Maximilian SCROBOTĂ şi Alin IONESCU

Posted in Evocări | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

1000 de cuvinte (CXX)

O IMAGINE…

6946

…cât mii de cuvinte, cele mai dureroase cuvinte…

Posted in 1000 de cuvinte | Etichetat , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ANUNŢ XIX

afis lansare CAII DE LA VORONETLa 42 de ani de la lansarea primei sale cărţi, la 21 de ani de la ultima reeditare a unei cărţi scrise de el, la 26 de ani de la tragica sa dispariţie  şi la 70 de ani de la naşterea celui ce-a fost cel mai mare scriitor de literatură de aviaţie din ţara noastră, inegalabilul Doru DAVIDOVICI, Editura ARIPI ARGINTII ne invită la primul pas pe calea reeditării tuturor lucrărilor scrise de scriitorul-pilot de vânătoare, reunite în „Integrala DD”.

Veniţi mâine, 6 iulie 2015, la un eveniment istoric în mica lume a celor ce iubesc albastrul cerului!

Posted in Viaţă de aerodrom | Etichetat , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ANUNŢ XVIII

MITINGUL AVIATIC „AEROMANIA 2015″…

Aeromania 2015

…se va desfăşura sâmbătă, 4 iulie a.c., pe Aeroportul Tuzla din judeţul Constanţa. Poveştile de aerodrom vor fi acolo, împreună cu camarazii de la „Editura ARIPI ARGINTII„. Veniţi şi voi – nu veţi regreta!

Posted in Anunţuri | Etichetat , , , , , , , , | Lasă un comentariu

1000 de cuvinte (CXIX)

TREI CULORI…

cocarda

…greu încercate, pline de un adânc simbolism ce mai vibrează doar în unii – puţini, atât de puţini… – ce nu vor să cedeze vremurilor hâde, sfâşiate în lupte fratricide şi întinate de inimi ce pompează lături, iară nu sânge de român… Trei culori ce cuprind în ele toată esenţa unei lumi străvechi, a unui popor milenar, a unei culturi atât de bogate, trei elemente ce se compun pentru a defini coordonatele unei ţări ce-a fost cândva o forţă, un etalon, un reper adânc împlântat în hotarul istoriei – ROMÂNIA… Trei culori ce promit că-şi vor reclădi strălucirea, cândva, în viitor, renăscând din cenuşa acestei ţări ce pare a pluti în derivă…

LA MULŢI ANI, SFÂNT DRAPEL!

Posted in Viaţă de aerodrom | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

ANUNŢ XVII

Mitingul aviatic internaţional BIAS 2015…

BIAS 2015

…este locul de unde nu trebuie să lipsească niciun iubitor al aviaţiei, deci sâmbătă, 20 iunie a.c., ne vedem acolo, la standul de carte al camarazilor de la ARIPI ARGINTII!

Posted in Anunţuri | Etichetat , , , , | Un comentariu